AcasăOy-oy!Paţachine

Paţachine

Despre întâmplările de ieri de prin Parlamentul nostru, parcă nu mă trage aţa să vorbesc. Un lucru e limpede: cele două coţofene nu au priceput ce li se întâmplă.  Discursurile lor de ieri ( le putem spune şi „discursuri” până la urmă) au fost construit pe tehnica: ce dacă m-am căcat pe catedră? Şi Gicu s-a băşit în clasă!

Paţachinele nu au priceput că una e trimisă ( la marele hoha, dar orişicâtuşi) la Parchet – şi nu pentru că e pricepută la tâmplărie! Iar alta e luată la purecat de comitete şi comiţii. Pentru acelaşi motiv: golăneala pe bani publici. Nu aveau de dat explicaţii, nu le roşea obrazul gros, bubos şi văcsuit la greu. Şi-au pus poalele în cap ca două mahalagioaice sadea. Lucru deloc surprinzător. Şi astea două, dimpreună cu Boureanu şi alte dihănii ar reprezenta tânăra generaţie din politica românească.

Ceea ce e evident că nu pricep junele paţachine e de ce tocmai pe ele a căzut căcăşneaţa. Că de furat se fură la români… căcălău şi sănătate. Dincolo de prostia şi nesimţirea evidentă a celor două, dincolo de evidentele implicaţii politice… mai e ceva: scârba! Personajele astea sunt detestate, provoacă scârba aşa cum puţini oameni din politica românească pot provoca. Pentru că ele reprezintă cu strălucire parvenitul român. Mitocanul lipsit de ruşine şi scrupule care face orice pentru a se cocoţa pe acoperişul cocinei. Iar asta provoacă scârbă. Şi explică, în parte, de ce tocmai lor le cade mătreaţa pe halat. Iar reacţia lor de ieri, atitudinea lipsită de orice ruşine nu face decât să sporească scârba asta.  Şi nu o să mai surprindă pe nimeni când se va afla că bună parte din lucrare li se datorează chiar unor scârbiţi din propriul partid.

Până la urmă astea două reprezintă prototipul pedelistului de succes.

P.S. Uitam. Duminică seară am avut-o în recital şi pe Plăcintă, la Cristoiu. Nu ştiu cum se poate face rost de podcast cu emisiunea, dar e antologică. Rar am văzut o fiinţa mai proastă decât patiseria cu pricina. Prostie în gemă pură, nealterată, necontaminată de vreo urmă de inteligenţă. Chestie rară, de colecţie.

P.P.S. La chestia asta adaug şi zisa lui Moshe:

Aici http://www.elenaudrea.ro/blog/s-avem-succes.html bag seama ca Udrea ne zice ca a promovat turismul cu 3 actiuni mari si altele mai mici, in primele cinci luni de mandat. Rezultatul fiind 100.000 turisti si aproximativ 10 milioane euro incasati. Cat a cheltuit nu era momentul sa spuna, ca era campania pentru PE. Azi, in onlineul Hotnewsului http://www.hotnews.ro/stiri-esential-5996035-elena-udrea-discutat-online-despre-cum-cheltuie-banii-ministerul-turismului.htm Udrea povesteste ca au fost de fapt 150000 turisti (conform ANATsi Politiei) si incasari de aproximativ 8 milioane euro (aici nu mai zice de unde are cifrele sau ce reprezinta) si totul pe o campanie aproape moca, de 380.000 euro. 8 milioane euro la 150 000 turisiti vine o medie de 53,33 euro / turist / 3 actiuni, adica cam 17 euro cheltuiti de turist pe fiecare eveniment piarizat de Udrea. Parca se pricepe mai bine la cumparat perdele la minister.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

13 Comments

  1. Sa traiti ! (neaparat bine)

    Trimite-mi pe maill o adresa la care sa-ti dau transcriptul emisiunii Zig-Zag cu „patiseria”. E delicioasa intr-adevar.

    PS. caracterizarea pe care ai facut-o patachinelor corespunde 1000% realitatii. Ma rog, prin anumite concursuri de imprejurari am respirat in mai multe randuri acelasi aer cu cele doua. Noroc ca m-am abtinut inainte sa mananc ceva

    PS2 Pe holurile parlamentului, luni seara, o gramada de PD-L-isti, in grupuri de cate cinci-sase o injurau de zor pe Ridzi si pe pitzipoanka europarlamentara si-si spuneau ca i-ar putea costa mandatul in 2012. Asa sa le ajute Dumnezeu!

  2. cu ceva ani in urma,se falosau a fi „lupii tineri”.si iote cum de se adeveri a fi doar niste potai cleptomaniace.ptiuuuu …piei drace!

    spedy/28/07/2009

  3. Să nu uităm că madam udrea are un împrumut de 3 mil. $ de la BRD , care probabil per total ajunge la 6-7 mil. $ şi trebuie plătit din bani publici.

  4. Si ce daca?
    Sa nu ziceti ca aceste 2 cotoharle nu-s atat de inteligente…
    Ele se distreaza si isi fac de cap „live”…nemaitinand cont de rusine, oameni, actiuni si dand chiar explicatii „generoase” cu rolul de a ne imbrobodi mereu si a ne considera mereu…”sclavi tampiti!”
    Imi cam pare rau sa o spun, dar locul acestor 2 personaje ar fi altul…
    Prea multe lucruri in care ele se scalda, prea multe privilegii si bani nemunciti, prea multe ite si prea multa nesimtire…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...