AcasăPtiuLucrătura informativă

Lucrătura informativă

Mi se pare că s-a trecut mult prea uşor peste ameninţarea adresată lui Tolo de către Elena Udrea. Mă refer, evident, la băşina cu ” te lucrez eu informativ”. Tolontan e băiat mare, a depăşit vârsta pantalonilor scurţi şi se poate apăra şi singur. Nu asta e problema.

Madam Udrea e o pocnitoare şi atât. Cariera ei politică se bazează exclusiv pe poziţiile adoptate în relaţia cu Băsescu. Spui prostie şi nesimţire şi ai terminat descrierea ei. Că una ca asta poate fi consilier prezidenţial sau ministru în regimul Băsescu e cumva de înţeles, cunoscând personajul care dă nume regimului. Că, după modelul consacrat de marele anti-comunist la sticlă de trei sferturi, de marele anti-securist turnător, paţachina crede că ameninţarea cu securiciunea bagă spaima în bobor, iar nu e de mirare.

Bre, dar chiar suntem o societate tâmpită rău. Dar tâmpită rău! Păi dacă pe de o parte stoarcem banu’ ca să ţinem în viaţă o instituţie de rahat ca CNSAS, care, cică, să dea în gât securicioşii şi turnătorii, dar pe de altă parte avem un ministru care crede că ameninţarea cu lucrătura securistă e foarte feng shui… atunci e clar că nu suntem zdraveni la cap. Şi asta se putea uşor deduce, de fapt, din 2004, de când a fost ales ăsta preşedinte.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

15 Comments

  1. Domnu Moshe, observăm cu uşurinţă cum, graţios cum ne-a obişnuit, şpanchiul dă la gioale oricui deschide pliscul mai mult decît e nevoie ca să inspire. Că ştie el de la şcoala de marineri că ăl de are clonţu mai tare, rămîne şeful găştii. Madama, ţup ţup, îi urmează pilda, ca să acopere zgomotul perdelelor şi al defuzoarelor de la scenă şi, mai nou, fîlfîitul panourilor publicitare cu care a umplut DN2.
    Textul e: TURIST ÎN ROMÂNIA, iar imaginea reprezintă o plajă ultraaglomerată. Pe 300 de Km am numărat vreo zece astfel de panouri de 10 pe 4m care sugerează să nu cumva să calci pe nisipul Litoralului, dacă nu vrei să ţi se amestece transpiraţia cu cea a vecinului de umbrelă.

    • Atât îi duce sinapsa. Ăştia cred că treaba unui ministru e să organizeze paranghelii şi să facă afişe publicitare. Jobul de ministru e o fiţă asortabilă cu poşeta, o activitate mondenă.

  2. Daca a ales o basina in fruntea tarii este natural ca situatia sa fie de cacat. Boborului ii place personajul pentru ca se vede in el, dar acum ii pute, nu-si suporta propria duhoare. Vrea cacat european cu parfum de trandafiri!? Oricum duhoarea FMI-ului acopera totul pentru multa vreme.

  3. @Elodiu
    O fi cunoscind ea meserie, dar e scumpa (dincolo era mai ieftin!), gasesti curve mult mai ieftine si mai frumoase si mai stilate si mai inteligente decit curva zeusului.
    In rest, dintre toate pozitiile, asta era mai buna la ministerul resurselor… daca pune gura pe pamint, scoate petrol 😀
    @ Mordechai
    Nu cred ca descrierea poate fi rezumata la „prostie si nesimtire”… Eu zic ca ar trebui si „vulgaritate”

  4. @ Arsulici
    Tanti asta blonda intruneste toate conditiile incat sa-i pastreze amintirile de prin porturile lumii, vii, carmaciului.
    Pe pamant, nu ! Sa nu puna gura. Asta inghite tot.Ramanem si fara ce nu avem.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...