AcasăRabbi ziceRăzmeriţa galeriei

Răzmeriţa galeriei

Două întâmplări mi s-au părut semnificative pentru perioada în care am lipsit din covrigărie. Prima e cea legată de comisia Udrea. Cealaltă de „revolta” derbedeilor din galeria lui Dinamo. Cum am prostul obicei de a face conexiuni aiurea, nu o să mă opresc tocmai acum. Dacă dinamoviştii isterici dau năvală să le aplice o corecţie „favoriţilor” atunci când ăştia fac pocinoage, dincoace, procentele băsescului stau nemişcate, dovadă că orice comparaţie între fotbal şi politică e inutilă.

Nesimţirea cu care Elena Udrea sfidează comisia parlamentară de anchetă nu mai are cum surprinde. Aşa cum nu are cum surprinde povestea cu  înregistrările discuţiei din cadrul comisiei. De fapt cele două chestiuni descriu perfect mandatul lui Traian Băsescu: promovarea nesimţiţilor, a borfaşilor şi putorilor tupeiste şi reintroducerea securiciunii în viaţa noastră. Altfel avem, bine-merci, CNSAS, condamnăm comunismul şi securitatea. Plantăm microfoane şi în rahat, fabricăm dosare, folosim non-stop şantajul şi tehnicile securiste.

Apoi a venit povestea asocierii lui Mircea Băsescu în firma care nuguţătoreşte puşcoace. Şi uite aşa te gândeşti că răzmeriţa ălora de la Dinamo nu e chiar lucrul cel mai rău care se poate întâmpla.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

9 Comments

  1. Glumeşti?!… Răzmeriţa dinamoviştilor a fost un deliciu! Iar cel mai rău lucru care se poate întâmpla e să nu ia Steaua campionatul, sezonul ăsta. Dar nu vreau să cred…

  2. Din pacate nesimtirea curvei prezidentiale este la adresa intregului popor, nu doar la adresa comisiei. Este fara precedent sfidarea la adresa bunului simt etalata in ultima vreme de derbedeii din galeria PDL…. Oare vom scapa vreodata de ei? caci eu, sincer, m-am saturat pina peste cap si in fiecare zi ma rog sa se prabuseasca avionul sau elicopterul prezidential, sau ca pe vreunul de la SPP, inarmat, sa-l scape nervii la palatul cu coceni….
    Aoleu, Mordechai, cit fusesi plecat, m-am radicalizat si mai tare, din pacate….

  3. Adevarul este ca tare imi vine si mie sa intru pe teren si sa ii indrept mutra „jucatorului”.

    In ce o priveste Tanti Nutzi, nu pot sa spun decat ca rar am mai vazut asemenea tupeu; dar am mai vazut. Ceea ce nu am vazut insa niciodata pana acum, este ca asemenea tupeisti sa o ia peste bot. Daca traiesc sa o vad si pe asta, atunci inseamna ca s-a schimbat totusi ceva.

    Mi-as dori mult sa ma lamureasca un avocat (sau careva cu scoala in ale legilor) daca madama este sau nu pasibila. Tare cred ca la obrazul ei ar fi in stare sa ii sperie si pe gardieni.

    • E pasibila!

      Iar daca am fi fost la americani, era deja la zdup pentru sfidarea comisiei parlamentare. Din pacate la noi nu sunt prevazute clad proceduri si audieri ale comisiilor, nici sanctiuni, de aceea atit Udrea cit si ceilalti au sfidat comisiile. Toti l-am vazut pe nesimtitul ala de la ministerul tineretului care a zis ca el nu mai vorbeste cu comisia pina nu-i prezinta comisia scuze…..

  4. Bine, nu surprinde nici refuzul cucoanei de a onora parlamentul cu prezenta, nici tupeul baietilor de a asculta alesii, nici (adaug eu) obraznicia unor functionari publici de cariera de a nu merge la parlament cand sunt chemati, indiferent de ce le spune ministreasa sa faca. Da’ surprinde lipsa unei reactii dure din partea altora mai maricei si batraiori, gen EU. Pai, asta e caz de failed state, sunt chiar asa de relaxati europenii cu un stat-membru in care o situatie de contempt of parliament (noi nici nu cred ca avem expresie ca atare in legislatie) care la ei ar duce la catamai criza politica, aici nu duce la nimic?

  5. Mi-ar fi plăcut să fie invers! Comisia să privească siderată cum intră lapta-n poartă, iar puştanii ăia dezlănţuiţi să mi ţi-o păruie pe Nuţi-n Parlament. (Da, ştiu cât de antidemocratice îs „plăcerile” mele. 😉 )

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...