AcasăRabbi ziceDa' mai scutiţi-mă

Da’ mai scutiţi-mă

Săptămână asta televiziunile de ştiri m-au/ne-au/v-au futut la creieri cu madam Ciccone. Că a zis, că a făcut, că a sărit coarda, că era ea însăşi coarda. La aterizarea duduiei, la Realitatea, un flăcău îşi trăia orgasmul definitiv, excitat că „Madonna aterizează pe pământ românesc”. Mare şmecherie!

Nu-mi place tipa. Ca să fie clar. De nicio culoare. Dacă vorbim de muzică, personal, consum cu totul altceva. Chiar nu am găsit nimic la ea care mi-ar putea plăcea. Vocea e una oarecare, muzica o bâţâială comună. Jocurile de lumini şi dănţuielile nu mă interesează. Frăţiorilor, băiatu’ a văzut un Clapton live, fără luminiţe, dănţuitori din buric şi scheme laser, dar cu slowhand-ul la purtător… aşa că madoane de-astea nu prizăm. Dincolo de gustul personal, recunosc că tipa e un produs de PR genial. Cam atât, dar nici asta nu e puţin. Da’ de aici şi până la juisările neîntrerupte… zău e cale lungă. Tare lungă.

Acu’ mordechaiul îşi închipuia că trece ţircusul şi ne liniştim. Da’ de unde. După „show” urmează văicărelile runda a doua. Că a fost praf, că nu s-a auzit, că aia nu prea a cântat live. Sanchi. Şi ce vă aşteptaţi?  Da’ cea mai mare scuturare de mătreaţă a pornit după ce cântăcioasa a pleznit ţambalul nediscriminării. Şi ce de tocşoaie! Şi voice-over cu rezonanţe apocaliptice. Înfiorări, indignări, nuanţări. Deranj mare. Şi încă nişte zile iar dă-i cu: Madonna a zis că…

Uite că mi se rupe şi de Madonna şi de ce a zis ea. Discriminarea este sau nu este un subiect în societatea noastră. Asta noi trebuie să hotărâm, cu onestitate. Iar dacă este atunci trebuie vorbit şi trebuie făcut ceea ce e de făcut. Părerea mea (dar doar a mea) este că da, avem, printre altele, şi buba asta. Nu cred că rasisimul, antisemitismul sau homofobia se manifestă, totuşi, în societatea noastră, mai violent decât în altele teoretic mai civilizate. Şi oricum nu cred că de la alde Madonna avem de primit lecţii de moralitate şi virtute. Da’ la noi asta e o dambla veche. După fire, fie ne punem cenuşă în cap, fie ne indignăm nervos dacă cineva ne zice că am avea o bubă pe nară. Da’ niciodată nu luăm oglinda să vedem dacă buba e acolo. Şi sigur nu ne punem să o dregem.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

5 Comments

  1. Dacă voia să fie mai credibilă, trebuia să se pupe cu foc cu vreun balaocheş de-al nostru, nu cu o piţipoancă din personalul propriu, cu care se mozoleşte, probabil, la fiecare show, încercând să demonstreze ceva.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...