Săptămână asta televiziunile de ştiri m-au/ne-au/v-au futut la creieri cu madam Ciccone. Că a zis, că a făcut, că a sărit coarda, că era ea însăşi coarda. La aterizarea duduiei, la Realitatea, un flăcău îşi trăia orgasmul definitiv, excitat că „Madonna aterizează pe pământ românesc”. Mare şmecherie!
Nu-mi place tipa. Ca să fie clar. De nicio culoare. Dacă vorbim de muzică, personal, consum cu totul altceva. Chiar nu am găsit nimic la ea care mi-ar putea plăcea. Vocea e una oarecare, muzica o bâţâială comună. Jocurile de lumini şi dănţuielile nu mă interesează. Frăţiorilor, băiatu’ a văzut un Clapton live, fără luminiţe, dănţuitori din buric şi scheme laser, dar cu slowhand-ul la purtător… aşa că madoane de-astea nu prizăm. Dincolo de gustul personal, recunosc că tipa e un produs de PR genial. Cam atât, dar nici asta nu e puţin. Da’ de aici şi până la juisările neîntrerupte… zău e cale lungă. Tare lungă.
Acu’ mordechaiul îşi închipuia că trece ţircusul şi ne liniştim. Da’ de unde. După „show” urmează văicărelile runda a doua. Că a fost praf, că nu s-a auzit, că aia nu prea a cântat live. Sanchi. Şi ce vă aşteptaţi? Da’ cea mai mare scuturare de mătreaţă a pornit după ce cântăcioasa a pleznit ţambalul nediscriminării. Şi ce de tocşoaie! Şi voice-over cu rezonanţe apocaliptice. Înfiorări, indignări, nuanţări. Deranj mare. Şi încă nişte zile iar dă-i cu: Madonna a zis că…
Uite că mi se rupe şi de Madonna şi de ce a zis ea. Discriminarea este sau nu este un subiect în societatea noastră. Asta noi trebuie să hotărâm, cu onestitate. Iar dacă este atunci trebuie vorbit şi trebuie făcut ceea ce e de făcut. Părerea mea (dar doar a mea) este că da, avem, printre altele, şi buba asta. Nu cred că rasisimul, antisemitismul sau homofobia se manifestă, totuşi, în societatea noastră, mai violent decât în altele teoretic mai civilizate. Şi oricum nu cred că de la alde Madonna avem de primit lecţii de moralitate şi virtute. Da’ la noi asta e o dambla veche. După fire, fie ne punem cenuşă în cap, fie ne indignăm nervos dacă cineva ne zice că am avea o bubă pe nară. Da’ niciodată nu luăm oglinda să vedem dacă buba e acolo. Şi sigur nu ne punem să o dregem.
Dacă voia să fie mai credibilă, trebuia să se pupe cu foc cu vreun balaocheş de-al nostru, nu cu o piţipoancă din personalul propriu, cu care se mozoleşte, probabil, la fiecare show, încercând să demonstreze ceva.
Prietene, chiar mi se rupe cu cine se limbuieşte ea.
Şi mie, da’, dacă tot o mănâncă în public, să se şi scarpine în public, mă gândesc…
Boss,zic sa se mute-n Ferentari,s-o discrimineze putin minoritarii!
poate-i face un bine acu’ la 50 de ani.
Sa n-o mai vad ca mi se face sila de ea.Duca-se…