Parol!

Votul canci. Am vorbit de atâtea ori despre chestia asta că mi s-a acrit şi mie. Am explicat cum şi de ce se am opţiunea asta. Am spus-o mereu: dacă aveţi cu cine vota mergeţi şi votaţi. Eu, deocamdată, nu am.

Aseară am zăbovit de taifas cu nişte prieteni. Şi taifas fără poltichie nu se există, aşa că am combătut cu zel şi năduf. Concluzia clară şi inevitabilă: nu mai e de trăit cu Băsescu, musai să scăpăm de moftangiu. Aici am căzut de acord. Ca un reacţionar şi „strică şpriţ” ce sunt a trebuit să stric eu concordia. Pentru că, în opinia mea, în jocul cu ştampila „să scăpăm de Băsescu” e doar prima parte. Şi mai e şi o a doua parte, cel puţin la fel de importantă, cea numită „pe cine punem în loc?”. Iar aici discuţia se complică.

Zilele astea am să produc, probabil, un soi de analiză legată de prezidenţialele din noiembrie. Până atunci rămân cu întrebarea: de ce să votez? Ca să scap de Băsescu. Perfect de acord. M-aş mişca instantaneu dacă votu acesta s-ar întâmpla într-un referendum şi  nu într-un mecanism electoral în care eliberarea de beţiv echivalează cu votul dat unui alt caraghios.  Şi aici avem o problemă.

Ceilalţi doi candidaţi, Geoană şi Antonescu, nu au făcut absolut nimic pentru a mă convinge să votez. Să-i votez. Pentru că, inevitabil, votul meu anti- Băsescu devine, contabiliceşte un vot pentru unul dintre ei. Şi nu-mi convine deloc faza. Oamenii ăştia nu au făcut nimic ca să îşi merite votul, prestaţia lor e anemică şi stupidă, iar asta mă face să gândesc că ăştia s-ar putea să nu mă respecte. Nu am văzut niciun proiect, nicio poziţie, niciun gest solid, convingător care să îmi ofere motivaţia votului. Am tot spus-o: locuiesc în aceeaşi încăpere cu propria conştiinţă şi, n-am ce face, am a-i da uneori socoteală pentru propriile gesturi. Aşa că atunci când merg la urne mă aştept să aleg, nu doar să pun o ştampilă încărcată de scârbă, la futu-i mă-sa, la „hai să scăpăm de ăla şi să-l facem mare pe ăsta”. Ori acum nu mi se dă de ales.

Contracandidaţii lui Băsescu dau dovadă de o crâncenă nesimţire atunci când se aşteaptă ca scârba mea faţă de tatăl ebăi să se transforme în vot pentru ei. Ei nu se simt datori cu nimic, aşteaptă doar ca ura mea să rodească şi să poarte vot în spic. Rea socoteală îşi fac. Mai mereu pe la noi aşa s-a votat, pe regula lui: hai să scăpăm de. Iar politicianul român nu avea a face altceva decât să-mi hrănească ura, să mi-o valorifice. Orice efort de construcţie, orice mimare a respectului faţă de mine, boul cu ştampilă, era inutilă.

Sigur, am auzit des argumentul: şi dacă nu vii la vot cum scăpăm de ăsta ? Habar n-am. Nu am venit la vot nici când l-au adus la putere. Până la urmă nici nu cer prea mult: oferiţi-mi o alternativă! Strângeţi din buc, lăsaţi-vă soacrele şi gagicile şi urniţi-vă cururile, faceţi ceva, scremeţi-vă să îmi oferiţi o alternativă. O dată la patru ani ăsta e jobul vostru, aşa cum e jobul meu ca vreme de patru ani să îmi dau pumni în cap. Iar dacă nu sunteţi în stare să îmi oferiţi o alternativă la Băsescu… înseamnă că Băsescu rămâne opţiunea corectă. Este că vă trec fiori pe şira spinării când auziţi asta? Perfect! Atunci mişcaţi-vă cururile şi faceţi ceva. Repet: nu mizaţi exclusiv pe scârba mea faţă de Băsescu. Eu, alegător îl urăsc pe Băsescu deci votul meu vi se cuvine e o strategie teribil de păguboasă, parol!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

37 Comments

  1. Eu le-am propus alor mei prieteni sa ne gandim mai bine cui (din toti cetatenii romani capabili sa stranga pragul de candidatura) i-am da votul nostru. Deocamdata nu am gasit o persoana, nu zic politician, fiindca probabil va trebui persoana respectiva sa devina…

  2. Pentru mine, o dată la patru ani se repetă nimicul.

    Alegătorii, cetățeanul neturmentat: am fost la vot (dar nu pentru a vota) și după o zi în secția de votare, „vot canci” devine un bun motto, chiar un principiu.

    Cei luminați, paznicii cetății: sunt o apă și-un pământ. Da, generalizez, și mi se pare normal (nu am putea trăi altfel). Am renunțat la luptă, le doresc să se spele pe cap cu țara lor. Eu cu lumea mea, ei cu a lor.

  3. În principiu, ai dreptate. Dar, pentru a scăpa de acest Băsescu, trebuie, subliniez, trebuie să mergem la vot ! Nimeni, absolut niciunul dintre cei înscrişi pînă acum, nu este mai rău decît Băse. Ne convine sau nu, alegem răul cel mai mic, altfel vor ieşi numai ai lui şi iar ne vom văita cinci ani de aici încolo !

  4. „Nimeni, absolut niciunul dintre cei înscrişi pînă acum, nu este mai rău decît Băse”
    Ăsta e un postulat? Nu mai are nevoie de demonstraţie?
    Nici Băse nu a fost astfel până ce unii nu au decis că el nu e mai rău decât… Năstase.

  5. Draga Mordechai,

    te citesc cu maxima placere; la fel, il urmaresc si citesc cu maxima placere si pe Mirciulica Badea.
    Amandoi sunteti membri declarati ai sectei „vot canci”, si va respect opinia. Despre Geona si Antonescu scrii ca prestatia lor e anemica si stupida; nu te contrazic, spun doar ca, spre deosebire de ei, prestatia lui Base este de-a dreptul toxica, si, daca doar 10% din ultimele dezvaluiri referitoare la traficul de arme, sunt adevarate, este de-a dreptul periculoasa.

    Si Badea zicea odata ca prezenta la vot nu e importanta; ca orice esantion de 30% este semnificativ pentru intentia de vot generala. Din punct de vedere matematic, are dreptate. Intr-o tara cu vot complet liber si nefalsificat, un exit-poll pe 30% ar diferi cu cel mult 1-2 % de rezultatul final. Dar deja la noi este traditie excursia cu autocare prin diverse centre de votare, pe baza de sarcina de servici, de 100 lei, sau de mici/bere. Deci, apriori exista o perturbatie nedemocratica insumand cateva zeci de mii (varianta optimista), sute de mii (varianta pesimista), asta ca sa nu mai vorbesc de sute de mii de votori anulate prin dubla stampilare pentru eliminarea candidatilor/partidelor ce nu sunt pe placul establishmentului. Desi esti ziarist/scriitor, baniesc ca ceva matematica ai facut prin liceu. Avem deci un Delta X kaka; importanta lui relativa depinde de cat de mare este X. Deca se prezinta la vot 1 milion, perturbatia relativa data de furt/ilegalitati este importanta, daca se prezinta la vot 10 milioane, din care toti (minus cei Delta X) voteaza cum le dicteaza constiinta, perturbatia antidemocratica este mult mai mica.

    Deci, dragi adepti ai votului canci, pentru a minimiza influenta operatiei „Autobuzul”, votati. Indiferent pe cine. La o adica, trageti la sorti, dati cu zarul (poa’ sa iasa chiar Base), DAR VOTATI!
    Astfel voturile false/antidemocratice/preexistente si puse in saci(urne) vor conta mai putin dacat in cazul unei prezente slabe la vot. Eu voi vota, desi nu sunt in tara, si nici nu ma omor dupa vreunul din contracandidatii lui Base. Respect chiar cazul in care poporul il mai vrea pe base inca o tura, DAR SA FIE DORINTA ACESTUIA REALA, NU FALSIFICATA

  6. Poate participa doctoru’ … imi este aproape simpatic, desi se apre ca a pus si el botu. Oricum e mai bun decat Stanacu’ si cam la fel de zurliu ca si Crin. Cat despre Base, e nasol. Eu nu il votez, dintr-o speranta tampa ca apuc sa-l vad cu haine in dungi (da’ verticale, nu ca marinarii)

  7. Stii ce mi-ar placea? Ca in loc sa ceri altora sa-ti ofere o alternativa sa propui chiar tu una. Exista in mintea ta vreun personaj care sa se ridice la inaltimea propriilor pretentii? Poate sa fie si un prieten de-al tau pe care nu-l cunoaste nimeni…

  8. Poporul acesta de oameni-furnici l-a ascultat pe Badea si pe toti din curentul „vot-NU” si a ratat sansa de a-l da jos pe basescu la referendum.

    Tineti minte de referendum ?
    Atunci prezenta la vot a fost de 35 % (aproximativ).

    O lectie care s-a uitat mult prea repede.

    • Ok. Corect. Just. Perfect valabil. Şi?
      Cu ce schimbă asta datele problemei? Să reiau ce spuneam mai sus?
      Gata? Ura faţă de derbedeul ăsta e singurul motor? Ca să dai jos pe unul se fac revoluţii, nu se merge la vot.

      • Nu, e doar primul pas. Sa mearga lumea. Acolo sa voteze oameni, fapte, nu vorbe. Uite, sincer, Geoana nu stiu sa fi facut ceva la viata lui. Ceva. La fel si Crin, il stiu doar ca anti-basescu.

        Eu ma mai gandesc cu cine votez.
        Dar, si daca nu am cu cine, tot ma duc si anulez votul meu, ca „baietii” sa nu voteze in locul meu – tehnica cunoscuta pe aici prin Romania.

  9. pai stai omule… prea esti nemultumit. momentan campionatu electoral e inca la faza pe lumpenproletariat. important acum e sa iti cresti popularitatea si sa atragi indecisii apolitici, lucruri care necesita mai mult de o luna de zile. pentru ce vrei tu (programe etc.) asteapta inceputul campaniei oficiale. din pacate intelighentsia nu face mai mult de 5-10% din electorat, asa ca ei raman la urma

  10. Mi-ar placea sa fie real guvernul lui Nati Meir! Ala plin de vedete care vorbesc mult si vor face fix nimic (cred)!

    Oricum il votez ca doar mi-a dat o periuta de dinti. Geoana mi se pare un tanar batran, exact ca o pruna uscata! Basecu e ca o visina din visinata! Antonescu un mar paduret! Vadim are gust de.menta! 🙂

  11. E simplu: in turul I nu votezi. De scarba, de lehamite, de paradigma canci. Pe urma in turul II o sa votezi cu cel care va iesi impreuna cu Basescu. Indiferent de care o fi. Ura e mai puternica decat scarba. Orice sofer de taxi stie aceasta lege fundamentala a psihologiei cinice.

    :/

  12. Păi mai întâi n-ar fi personaj, ci personalitate. Am propus aici, cândva, un joc. Sugeram să încercăm să identificăm potenţiali prezidenţiabili altundeva decât în balta în care se bălăcesc cei de zi cu zi. Recunosc am fost decepţionat de rezultat.
    Nu am să caut nume spectaculoase, nici nu am să ofer revelaţii. Îţi spun doar : de ce n-ar fi un bun preşedinte George Şerban? Sau Constantin Gheorghe? Sau Vlad Petreanu? Şi am propus nişte nume doar privind în blogroll.

  13. @Mordechai. De când le tot spun chestia-asta, că nu mai ţine cu votul negativ şi ei zic că n-am dreptate. Deci, nu mai sunt nebuna satului. 🙂

    @Turambar. Bre, la mine scârba e mare. În turul I votez sigur. Ştii de ce. Pentru că atunci sunt sigură că aleg eu. 🙂

  14. Mordechai… Mai e Bataiosu… Vrea sa devina presedinte…http://bataiosu.wordpress.com
    Eu sper ca in cursa sa intre si Mudava… Cateodata ma intreb daca Romaniei nu i-ar trebui un branci pe scari ca sa ajunga odata jos, sa se trezeasca si sa o ia in sus la modul serios.
    Crin Antonescu m-a dezamgit de doua ori prin discurs pana acum: prima data cand s-a dat la aia mica in chestiunea ierbii, uitand ca in Europa exista tari in care e legala. A facut din rahat bici.
    A doua oara, a fost cand la Antena3 cand a fost intrebat de problema cu „Organ”-ul a lalait-o in loc sa spuna ca Madam e o tzatza si se comporta ca atare. De fapt a spus nimic…
    Cred ca nici anul acesta nu ma voi deplasa 300 de km ca sa votez. Din 2000 sunt in secta vot canci…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...