Nea Stere şi demografia

Am lipsit o vreme. De fiecare dată când lipsesc, la întoarcere, am nevoie de timp pentru a mă reacomoda cu cele de acasă. Abia când lipsesc ceva mai mult încep să văd, întorcându-mă, schimbările care se petrec în preajmă. Vieţuind zi de zi în cuşca numită România mai că nu le bag de seamă. La întoarcere însă schimbările sunt evidente. Maneaua care urlă de la nesimţitul de peste drum, de dimineaţă până seara, e alta. Maşina lui nea Mătreaţă a mai căpătat nişte ornamente, apropiindu-se tot mai mult de aspectul „pom de crăciun la manelişti”. Fluturaşii din cutia poştală sunt tot mai coloraţi şi tot mai copleşiţi de englezisme, dar cu rătăcitele cuvinte în limba română rânduite după o gramatică tot mai îndrăzneaţă. Mă rog, deci totul se schimbă, într-o mai mică sau mai mare măsură. Doar banca din faţa blocului nu se schimbă: e prevăzută din fabricaţie cu nea Stere.

Ieri era ceva mai răcoare aşa că pantalonilor de pijama le luaseră locul nişte pantaloni de trening albăstrui. Iar maieul era cu siguranţă acolo, dar acoperit trendy cu o jachetă de fâş. Iar şapca proverbială e lăsată pentru vara viitoare. Acum e anotimpul fesului.

-Pe unde umbli, vecinu’ ? Că te-am dat absent… – mă salută nea Stere cu nelipista morgă. De alături, nea Mătreaţă îmi clipeşte din ochi cu poznă. Şi asta poate trece drept un salut.

– Bună ziua, nea Stere. Ce mai e nou? îl întreb într-o doară.

– Se înmulţeşte proştii, vecinu’. De aia tot zic eu… ştii vorba mea: curvili şi muştili ne mănâncă.

– Păi ori proştii or curvele nea Stere?… mă mărturisesc nedumerit.

Cei doi veterani rânjesc omniscient. Nea Mătreaţă îşi scarpină chelia şi cu rânjet superior îi spune rectorului akademiei steriene:

-Nu cunoaşte…

-Taci, bă pletosule! îl repede nea Stere. Vecinu’, păi nu ştii că e legate?

Întotdeauna am presupus eu că între curve şi proşti există o legătură tainică, dar n-am ştiut să-i dau de rost. Acum însă, se pare, mă aflam în faţa revelaţiei. Iar marii iniţiaţi erau gata să îmi dezvăluie încă una din tainele lumii.

– Păi…

– Vecinu’ , vecinu’… Asta păţeşte ăştia care citeşte cărţi şi nu beleşte ochii la cum merge lumea. E depăşiţi de realităţi.

-Chiar aşa, nea Stere? mai degrabă mimez scepticismul.

-Păi, uite cum merge lucrurile, vecinu’ ! Hai, să-ţi zic. Astea tinere e curve şi să fute cu moşi cu bani. Şi ăia are sperma coclită şi face copii tâmpiţi. Pe urmă ăştia tineri nu mai are ce fute şi ei, că pe alea de vârsta lor le fute moşii cu bani. Şi ăştia tineri fute şi ei babe, că tre’ să fută şi ei ceva săracii. Şi alea e obosite şi naşte tot copii tâmpiţi. Şi uite aşa se umple lumea de tâmpiţi şi am căcat-o, vecinu’? Ai înţeles? E simplu.

Acum puteţi spune orice, dar logica steriană e imbatabilă. E inutil să încerci să o combaţi. Sunt convins că îşi poate dezvolta argumentaţia până la Crăciun.

-Bine, nea Stere şi atunci cum îţi explici tâmpiţii născuţi din părinţi de-o seamă ?

– Lasă, vecinu’, că ştiu ce zic. Hehehe… ce nu ştim? Ia zi-i, Mătreaţă.

Nea Mătreaţă nici nu se uită la mine. Continuă să cioplească la unghiile de la picioare cu unghiera ataşată la legătura de chei şi mă edifică:

-Ăia e născuţi din părinţi deja tâmpiţi.

Râd amândoi. Hlizesc şi eu, deşi nu-mi arde. Nea Stere îi dă un cot lui nea Mătreaţă îndemnându-l:

-Zi-i , bă, lu’ vecinu’ care e filmu’ tău preferat!

Nea Mătreaţă ciupeşte la unghia mică de la piciorul stâng. Ridică ‘oţ privirea spre mine şi spune cu voce gâjâită:

– Sărută-mă din goana calului sălbatic, pe buca stângă, şi te du…

Şi se pun iar pe hlizeală. Râd şi eu. Măcar s-a mai dezlegat un mister.