AcasăRabbi ziceIndependent

Independent

Băsescu independent. Băsescu va candida independent. Asta ar trebui să fie o ştire. Nu e. E un banc cretin. Să vorbeşti despre independenţa lui Băsescu e ca şi cum ai vorbi despre povestea de dragoste dintre Elton John şi Martina Navratilova.

Băsescu independent. După ce te speli bine- că auzind una ca asta n-ai cum să nu te caci pe tine de râs- stai şi cujeţi. Independent. Băsescu independent. Pedelicul nu intră în discuţie. Ăsta e un lucru de la sine înţeles. E independent. Stăpânul de sclavi e întotdeauna independent în raport cu sclavii săi. O fi tatăl securiştilor independent de serviciile securicioase, cele de care e legat prin atâtea fire vizibile şi invizibile? De găştile de asfaltagii, traficanţi cu arme şi tot felul de alţi mafioţi?

Băsescu, oficial, nu şi-a anunţat candidatura. Că ar însemna să facă turism electoral pe punga lui. Dar e candidat independent. Adică nu e candidat, dar e independent. Logic. Clar. Firesc. Pâna la urmă e problema lui şi a mongoloizilor care sunt dispuşi să-l creadă. Toate giumbuşlucurile lui, toate tumbele  prin care încearcă să pară altceva decât e ne spun un singur lucru: e disperat. Pentru că la alegerile din toamna asta va avea să se bată nu cu Geoană, Oprescu sau Antonescu. Ci cu toţi cei care nu-l mai suportă. Şi acolo e o problemă. O problemă serioasă.

Din păcate intrarea în cursă a lui Sorin Oprescu mai degrabă îl ajută pe Băsescu decât îl încurcă. Şi am să explic de ce. Oprescu şi Antonescu aleargă cam pe acelaşi culoar. Geoană are procentele lui din care nu pre are cum ieşi, ceva în jurul a 25 de procente- evident sub scorul partidului. În condiţiile în care Antonescu şi Oprescu îşi vor cele circa 35-40% din voturi, rămase de la Băsescu şi Geoană, este mai mult ca sigur că niciunul dintre ei nu va putea trece în turul doi. Iar în acest tur doi Băsescu se va confrunta cu singurul candidat care nu poate polariza voturile anti-Băsescu, acel candidat care nu e în stare să strângă nici măcar voturile propriului partid: Mircea Geoană. Iar ăsta e cel mai fericit scenariu pentru TB. Pentru că asta echivalează cu obţinerea celui de-al doilea mandat.  Cel puţin aşa se văd lucrurile acum.

În privinţa candidaţilor necunoscuţi sau aproape necunoscuţi, a independenţilor autentici… nu e loc de mari aşteptări. Deşi ne dorim să apară astfel de candidaţi nu suntem pregătiţi pentru ei. Nu suntem gata să acceptăm candidaţi veniţi de nicăieri, oameni care să ne semene prea mult. Îi preferăm pe demagogii care ne maimuţăresc încercând să ne pară asemenei, dar îi luăm peste picior pe cei care chiar ne sunt asemeni şi încearcă să intre într-o lupta evident prea mare pentru ei. Asta îmi aminteşte de un dialog recent cu un amic american, care încerca să mă convingă că democraţia americană e mai vârtoasă că niciodată. Iar argumentul era alegerea lui Obama, un negru, ca preşedinte. Răspunsul meu l-a debusolat. N-a priceput nimic. Pentru că îi spuneam că democraţia lor ar putea da semne de sănătate când preşedinte va ajunge altcineva decât un reprezentant al celor două partide tradiţionale.

Da’ până atunci ne vedem de curtea noastră. De „indebendenţii” noştri. De ebele noastre. Şi de taţii lor.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

3 Comments

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor,...

- A word from our sponsors -

De citit

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...

Locuri de poveste: Trăbulești

Într-o epocă în care interesul turiștilor pare să se îndrepte mai ales către destinații exotice, există un loc aparte de care, probabil, puțini au auzit: Trăbulești. Turiștii dornici de frumos, de peisaje încântătoare și de autentice incursiuni culturale, nu vor găsi aici nimic care i-ar putea interesa....

Post-istorie sau preistorie

Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice și instalarea temeinică și permanentă (părea pe  atunci!) a lumii unipolare, Fukuyama s-a grăbit să anunțe sfârșitul istoriei. Conform acestei ipoteze, navigam în apele veșnic calme ale post-istoriei. Umanitatea era ferită de acum de  sezoniere confruntări ideologice, căuutări ori rătăciri. Hegemonia americană...