AcasăRabbi ziceLalalabebebee

Lalalabebebee

3232

Punem concluzia înainte, că aşa e feng shui. Deci, cu ochii holbaţi şi dinţii galbeni, concluzie: fraţii Păunescu tre’ să fie într-un foarte mare hândel cu afacerile dacă ţin în viaţă ( vorba vine) o chestie care ar trebui să treacă drept televiziune doar ca să aibă derbedeul naţional unde îşi împrăştia flegmele.

Acum că am scăpat de grija concluziilor o luăm finuţ cu bragă şi ne deconspirăm: da, dom’le, eu sunt ăla care apare uneori în studiile de audienţe. Da, dom’le eu sunt ăla care se uită, uneori, labeunuteve. Că pseudo-televiziunea asta bate emisiunea lu’ evreu’ ăla de pe discovery, cu mâncărurile bizare. Ce gândaci, ce viermi, tată ! Labeunteve se mănâncă rahat cu polonicu’, băleşte cretinuţu’ ăla care se crede tocşoit când vede câte un căcat proaspăt bâzâit de muşte. Chestia aia numită b1tv nu mai are de multicel nicio legătură cu televiziunea, e un webcam proptit în becurile capitalei, întrerupt când şi când de cântări la adresa prietenului lui Bercea Mondialu’. Până la urmă trebuia să rămână şi limbricul portocaliu cu un spaţiu de manifestare. Atât s-a găsit, asta e, cu asta se descurcă.

Până la urmă e problema lu’ Băsescu, nu a mea. Când ajungi ca singurul loc în care te mai faci ascultat să fie buda de la bufetul gării, în mod normal e momentul pentru o spirală bivolariană şi intrarea în meditaţie adâncă şi urcare pe trotuar. Iar dacă ajungi ca singurii lăudaci pe care-i mai poţi găsi ( în afara dresaţilor de partid) să fie alde Moraru şi Pora ( femeia care face opţiunea lui Elton John perfect logică şi necesară!) e clar că undeva, pe parcursul existenţei tale, lobul ficatului responsabil cu metabolizarea alcoolului a încetat să mai funcţioneze corect.

Faza cea mai nostimă e când asişti la „demascarea securiştilor” la televiziunea fraţilor Păunescu. Asta e chiar simpăticuţ. A, da. Şi securiştii ăia închipuiţi şi iute demascaţi sunt nişte bestii care dau în marele dizident şi oponent al regimului comunist: Traian Băsescu. Hihihihi! Bre, chiar suntem ţara lu’ Mondialu’. Acum nu mai ştiu dacă labegii, pardon, labeunugii îl mai includ şi pe Cristoiu în categoria marilor securişti ai patriei. Acu’ vă poftesc să nu faceţi niciun fel de conexiuni aiurea, da’ prea a fost ciudat să-l vezi pe Cristoiu că se întoarce ca Felicia cu curu’ la client, exact după ce labegii l-au demascat de securistu’ naţiei. Sau oricum la scurtă vreme.

Vremuri grele, măsuri disperate. Mă întreb de la iarnă încolo… cum or mai coti-o limbricii când se schimbă iar daravela? Acu’ l-au dibuit pe Ciutacu. Mare securist ăsta. Aici vin şi susţin afirmaţiile lui Moraru. Boul are dreptate: Ciutacu a fost un securist de căcat. Sau măcar colaborator. Să nu îmi spună cineva că altfel puteai ajunge, la Anvers, şef de misiune comercială a României, fără să te pupi în bot cu securimea. Ups! Le-am încurcat? Voiam să spun că exista un registru al foştilor colaboratori ai securităţii în care numele apărea clar, l-a arătat Ciuvică de mai multe ori. Ups! Iar îi încurc? Oricum, aici e dibace mişcarea. Îl pui alături pe Ciutacu de Roşca Stănescu ( demonstrat ca fost colaborator al securităţii) si prin alăturare încerci să faci teza credibilă. N-am chef să-l apăr pe Victor că e băiat mare, se poate apăra şi singur. Da’ recunosc că beţivul a identificat corect problema: presa. Nu alde Geoană şi Antonescu sunt problema lui în campania electorală, ci ziariştii care nu execută mişcări labeuniste. Aşa că, probabil, ăsta e doar aperitivul. Şi până la urmă Ciutacu e băftos. Să te facă securist alde Moraru şi Băsescu e o chestie mişto. Ehei, să vezi când or începe acuzaţiile de pedofilie, zoofilie… atunci să vezi.

Altfel suntem o ţară mişto. În care ăsta care e preşedinte şi mai vrea o dată o dă pe şpriţ cu bulibaşa şi starostele hoţilor, se ţine în danţ de mânuţă cu alde Mondialu’. Până la urmă de ce nu? De undeva tre’ să ia şi el voturi! Ce să te mai mire că ţara asta a ajuns un Criminalistan, în care mafioţii îşi fac de cap? Când mai marii zilei sunt bot în bot cu violatorii şi drojdia societăţii, când ăi de se văd campioni ai inteegrităţii îl năşesc pe alde Mondialu’, când preşedintele dă indicaţii subtile legate de dosarul penal al unuia de la Cluj, când justiţia şi poliţia sunt ferfeniţă, ocupate exclusiv cu rezolvarea temelor de partid şi de stat? Atunci când Băsescu, încă preşedinte, stă bot în bot cu borfaşii … e limpede că Ciutacu nu poate fi decât securist. Ca noi, toţi ceilalţi. Care nu avem cum fi oameni curaţi şi integri ca Mondialu’, Măgaru, Cocoş sau Paszkany.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

4 Comments

  1. In ţara lu’ Mondialu’, Măgaru, Căpăţână… ar merge ca imn cântecul pupezei din pădure: pupupu lalala…

    Zic si eu ca să nu fac alte conexiuni aiurea!

  2. Spui ca te-ai intors de curand. Pen`ce ?
    Eu ma pregatesc de duca, cu astia nu se face primavara, vine iarna ca la polul nord si nici pol in buzunar nu mai vad. Pun baietii de un impozit cioflingar de ramai tut. Ca Nutzi la prefectura, cand se gandeste la Organ de Trai-5-an

  3. Deci B1 e o televiziune? Sau vrea să pară aşa ceva? Am văzut eu o siglă şi am eliminat imediat postul, pentru că am crezut că e vorba de vitamina cu acelaşi nume. Eu sunt alergică la vitamina B1, pe bune! Deci n-am văzut nimic.
    Dar cu Victor Ciutacu e clar – dacă e tonomat în ieuro şi derbedeu’ dracului, musai să fie şi securist, nu? 🙂

  4. Mordechai, exista o urma de speranta. Acu vreo citiva anisori, un oarecare emil, pe vremea aceea presedinte al Romaniei, se plingea ca l-au invins securistii. Si a fost ultimul lui mandat. Acu se plinge Zeus. Poate da Dumnezeu si scapam si de asta 😀
    M-am blocat cind am auzit ultimele ispravi ale lui moraru. Tipul n-are creier, da are tupeu. Si a produs dovada de ce e labeunu: ca e un labagiu (am vrut sa spun labeunist, dar suna urit)…
    Recunosc insa ca ma uit si eu labeunuteve. Dar numai noaptea, cind vad imaginea Bucurestilor…. ma ajuta sa adorm….

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...