AcasăOy-oy!Chiloţii cu zoom optic

Chiloţii cu zoom optic

– Mă întreabă unul dacă nu m-am plictisit să-l înjur pe Băsescu. Da’ ăla nu s-a plictisit să fie înjurat? Şmecheria e că amândoi o facem pe banii mei. Adică eu să înjur şi el să fie înjurat. Da, m-am plictisit. Da’ nu cedez eu primul. Hai, nu mă ajutaţi să-l mai înjur cinci ani?

– De multă vreme nu mai suport talk-show-urile. Mă uit la ele ca şoferul de taxi la semnele de circulaţie. Aceleaşi moace, aceleaşi discuţii, aceleaşi frecţii. Ba cred că şi aceiaşi telespectatori. Iar noptiera mea le e recunoscătoare realizatorilor. Se simte mai uşurată, s-au mai citit din carţile adunate acolo ca sinistraţii la ajutoare.

– Trăiesc în Dobrogea. Care e o provincie ne-autonomă, întrucât nu avem destui maghiari. Dar avem Niculiţel, Murfatlar şi alte podgorii. Aşa că în mod perfect logic pot cumpăra din piaţă struguri din Africa de Sud, Italia şi Grecia. Măcar atât avem şi noi dobrogenii: struguri de calitate, nu panarame din alea turceşti şi iraniene de care au bucureştenii.

– Ador corespondenţele din Italia, de la Radio România Actualităţi. Mă topesc după accentul corespondentei şi stâlcelile ălora plecaţi acolo la cârcă. La Cernavodă au fost vreme bună cârduri de canadieni şi italieni. Mulţi învăţaseră româneşte, da’ al dracu’ să fie care vorbea engleză, franceză sau italiană cu accent românesc. Un american dacă stă treij dă ani la Paris o să o ardă pe şexpireză fără brumă de graseiere de Sena. Spaniolul uşchit la Berlin va vorbi şi peste juma de secol căpşuneza fără să sune ca Little Adolf. În Italia am găsit un neamţ care locuia pe acolo de nişte ani. Vorbea italieneşte cu accent nemţesc, dar germană fără urmă de accent italian. Nu ştiu de ce doar ai noştri sunt maimuţoi si dacă au spălat un wc pe care scria într-o limbă străină ” vă rugăm trageţi apa” se simt copleşiţi şi îşi fut accentul şi limba. Poate de aia ne-au dat ăia multilingvismu’? Oricum, chestia asta spune ceva despre noi. Nu ştiu ce, dar ceva foarte important.

– Aveam şansa de a obţine în noua comisie europeană un post decent, de comisar. Da’ noi mai avem şi depunere de băse la rinichi aşa că o să sugem chiloţii lu’ ciclopu’. Că Băsescu vrea să facă prafuri de campanie electorală şi o zbârnâie cu Cioloş comisar pentru agricutură.  Şi o să ne alegem cu postul de comisar pentru hârtia igienică sau cel de comisar pentru altădata.

– Dimineaţă. Foarte dimineaţă. Dorm cu geamul deschis. Afară, jos, se aude un dialog spectaculos:”Ţi-am zis să-i fuţi o rangă” „Nu merge cu ranga” ” Cu piciorul dai degeaba” ” Nu mai bag levierul că se îndoaie” „Dă, bă cu ranga” „Am dat! N-am dat?” ” Mai dă o dată” ” Na! Şi?” „Îmi bag pula!”

Apoi s-a făcut linişte. Cum sunt un nesimţit nu m-a ridicat să văd în ce consta marea operaţiune. Sigur era ceva legat de politică.

– La librăria din apropiere un anunţ: „A început şcolile! Rechizite şi manoale şcolare toate clasele pentru copii dv.s. ” Azi trec să-i fac şi poză. Da. A început şcolile. De ce?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

10 Comments

  1. Suntem atat de patrioti incat dupa doua zile petrecute in alta tara incepem sa injuram tarisoara unde ne-am nascut iar dupa o luna uitam dulcele grai romanesc, dar in schimb cand e vorba sa ne batem cu caramida in piept cat de romani suntem devine sport national.
    Ce poti sa ceri de la un popor care se lauda cu istoria sa de secole si cand au venit unii sa ne cucereasca i-am batut doar cand erau ceteva sute, iar cand au venit intradevar sa duca un razboi am platit pinca pana au venit altii sa ne salveze si sa le platim alora, iar in ce priveste aliantele le-am facut de frica si de fiecare data prost. Cum se poate ca doar noi si cred albanezii nu am dus nici un razboi de cucerire, noi ne-am multumit intotdeuna cu putin si ne-am calauzit dupa deviza ” nu ne e chiar asa de rau, se poate si mai rau” asa ca multi o sa spele bude si o sa vorbeasca cu accent pentru a sti toata lumea ca sunt spalatori de bude.

  2. 🙂 te inteleg, mai ales la faza cu pocitul limbii romane. Eu sunt „capsunar”…de vreo…multi ani…
    Da´ ma enervez tare cand vad cate o fufa de 3 luni prin madrid care poceste limba romana mai ceva ca unul care n-a calcat in viata lui prin scoala. si-ti mai spune si cu un zambet tamp pe fata ca a inceput sa uite limba romana… sa nu-i spargi fata?

  3. Te ajut si eu la injurat (tre’ sa mai iau ceva lectii), dar putem sa o facem si fara sa fie ales…e chiar mai haios, ca nu ne mai streseaza zilnic. hihihi…sper sa nu rad a paguba!

  4. Nu am nimic de comentat….nu mai am nimic de zis.. stau si citesc..stau si citesc…ma ridic de la laptop.. zambesc…si te aprob…. Traim in Romania..tara in care tot timpul trebuie sa te uiti in spatele tau… hai ca mai vb..

  5. pai comisari or fi ei aia care-or fi,strugurii is astia care sunt ca ai nostrii-s cu filoxera(cica)si pana s-or creste hibrizii noi, mai va…
    „mesteri”de miezul noptii is tat mai multi,ca-i inflatie mare si se despaducheaza toata europa.numai ca acu mesteresc nonstop(ca
    pamantul sta baranga si astia strica si ce mai sta-n piciore inca .
    o sa dam impozite si taxe si pe ce nuam avut dar ar fi fost posibil sa avem.
    si a inceput scolile ca trebuie intarita recolta de tampiti ,ospatari ,mecanici si altele d`astea fundamentale…si oricum inertia inca se face simtita(pana cand?)
    .cineva-si baga destele-n butoane la morisca si om vedea cine mai ramane cand s-o opri ametitoarea….
    iar unii dintre cei normali,ingrose randurile unui exil permanent si definitiv…
    -terra mirabilis-

    spedy/17/09/2009

  6. Înjurătura la romîni a trecut prin diverse faze, funcţie de conducători, se poate scrie o nuvelă pe temă, dar nimeni n-a obosit. Despre manoale, astea sunt pentru şcoala de ospătari ai lui Băsescu.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...