Acasănea stereNea Stere candidează -...

Nea Stere candidează – dramă bio, fără E-uri, în patru acte

Actul 1

Actul întâi este copia legalizată a certificatului de naştere. Certificatul e al lui nea Stere. Naşterea a mă-sii. Cel născut el.

Actul 2

Asfaltul. Intră în scenă o pereche de buze ţuguindu-se. O flegmă se striveşte de asfalt. Asfaltul nu reacţionează. Cortina.

Actul 3

O zi de toamnă, ca toate zilele de toamnă la mahalaua Uniunii Europene, adică o zi de căcat. Într-un colţ al galaxiei ( are, colţuri dacă aşa vrea muşchiul meu!) , pe o bancă, nea Stere se scobeşte în dinţi. Nea Mătreaţă îşi leagă un nasture cu o bucată de sârmă. Cei doi sunt blazaţi. Blazarea e o formă mai rafinată a nesimţirii. Papucii lui nea Stere plutesc într-o mare de coji de seminţe. Bocancii lui nea Mătreaţă sunt alături. Nu plutesc. Doar put. În scenă intră Vecinul.

Nea Stere: Aaa, vecinu’ ! Ce faci, vecinu? ( întorcându-se pe jumătate spre nea Mătreaţă) Nu te mai băşi, băi nesimţitule, că vorbesc cu vecinu’.

Nea Mătreaţă: Şi ce? Nu te aude de băşinili mele?

Nea Stere: (către Vecinu’) E porc cheliosu’, vecinu’! Da’ e băiat bun. Ne-a dat apă caldă toate serile, deşi trebea să ne-o taie, că e toţi restanţi la întreţinere. Afară de matale şi panchista de la patru, cu belciuge în nas. Da’ când trage câte una e cataclism, vecinu’. Ce-ai mâncat, Mătreaţă?

Nea Mătreaţă: Ciorbă cu ceapă. Dă fasole.

Nea Stere: Ie clar. Dă fasole. Păi după ce bagi gloanţe în burtă nu mai ieşi în societate, ce pizda mă-sii..Ptiu! Iar? Băi, tu sigur n-ai mâncat hoituri de şobolani?

Vecinu’: Eu vă las…

Nea Stere: Nu pleca, vecinu’, că-i băgăm prosopu’ în cur dacă mai face. Voiam să mă consult cu matale. Ce facem vecinu’? Îl mai punem pă ăsta preşedinte o dată?

Vecinu’: Pe cine?

Nea Stere: Pe ăla chel, cu băşinile… Au, că parcă zic de Mătreaţă. Pă Băsescu, vecinu’! Că prea s-a coclit. Ne-am săturat dă tiranie. Eu nu mai pot, nici Mătreaţă nu mai suportă, nici când e beat. Îl schimbăm?

Vecinu’: Păi, deja două voturi s-au strâns. Şi pe cine puneţi?

Nea Stere: Punem, vecinu’ , ce? Nu te implici? Păi, punem unu’ ca lumea. Am vrut noi preşedinte manelist, şpriţar, da’ prea a ieşit balamuc. Dă-l dracu’ dă cocălar.Punem altu’!

Vecinu’: Bine, pe cine?

Nea Stere: Păi, să ne zici mata, că citeşti ziare. Da’ vecinu’, io acu’ zic să se bage condiţii la ăştia care candidează!

Vecinu’: Ce condiţii?

Nea Mătreaţă: Să nu mănânce ciorbă dă fasole cu ceapă şi să nu aibă datorii la întreţinere. ( Râde tâmp.)

Nea Stere: Păi n-ar fi rău. Da’ io zic aşa…Unu:adeverinţă de la doctori dă cap că nu-s plecaţi cu sorcova. Da’ de la doctori străini, că ai noştri sunt şpăgari.

Nea Mătreaţă: Doctori sovietici. Ăia e buni.

Nea Stere: Nu mai e sovietici. Da’ să fie străini. Doi. Adeverinţă că n-are datorii la cârciumă.

Nea Mătreaţă: Al dracu’ tu, mă scoţi din cursă. Na!

(Vecinu’ şi nea Mătreaţă tresar la zgomotul specific al gazului expulzat prin gaura îngustă.)

Nea Stere: Uite , vecinu’, cu cine schimbăm noi România… Şi trei… Mai era una… Care mai era, Mătreaţă?

Nea Mătreaţă: Să nu fie poponar.

Nea Stere: Nu, bă. Că ne ceartă ioropenii. Da’ normal că să nu fie. Da’ alta era… Am uitat.

Vecinu’: Am reţinut…

Nea Stere: Eu m-aş băga, dacă m-ar vota lumea…

Vecinu’: Păi, se poate. Dar trebuiesc câteva sute de mii de semnături. Cred că două sute.

Nea Stere: Două su’ dă mii bob numărat ?

Vecinu’: Da.

Vecinu’ pleacă. Cortina.

Actul 4

E seară. Aceeaşi bancă. Nea Stere îl supraveghează pe nea Mătreaţă care are în braţe un caiet tip registru. Nea Mătreaţă înşiră semnături una lângă alta, lăsând minimum de spaţiu între ele. Perfect simetrice, identice, se înşiră una după alta, aliniate, umplând rândul, rândurile, paginile.

Nea Stere: Patru’ su’ treij’două, patru’ su’ treij’ trei, patru’su’ treij’patru… Aşa nu le mai strângem noi, băi băşină, pâna la pulivară… Patru’ su’ treij’cinci, patru’ su’ treij’ şase…

Vecinu’ chicoteşte. Cortina.

Sfârşit.

…sau nu.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

9 Comments

  1. Adresa bre ?!! unde este banca cu nea Matreata si lista de susţinere ? Dau de la mine 70 lei *2=140 lei microbuzul dus întors Mangalia-Constanta + 3 lei pentru autobuz, autogara-banca lu’ Matreata, aduc si doi fochişti pe banii mei „preteni”, nu pot trei ca unul este in tura. Da sper ca nea Stere e ‘simţit’ nu mă uita daca îl „subtin” si se alege ! Ce zici rabbi îl garantezi, te bagi?. Fara obligaţii pentru matale ca pentru orice eventualitate mai susţin doi sa nu ies in pierdere, da idea cu nea Stere parca este cea mai buna ! 🙂

  2. Cum sa dau de nea Matreata ori nea Stere sa semnez si eu in registrul ala al lui, ca m-am saturat de ceacar ca de mere padurete, ori, nea Stere e om ca lumea! Vorba lu’ lol’s, m-as baga si la plata unui microbuz sa mai aduc cativa sa-l voteze pe nea Stere, numai sa scap de asta!
    Pana una, alta, rabbi, iti doresc un sfarsit de saptamana minunat!

  3. N-am mai ras atatea ore din mai 1984, Casa tineretului din Iasi unde in concursul artistic dintre Facultatea de Electrotehnica si Facultatea de Constructii, spectacolul electro a fost sustinut de „Divertis” atunci anul V (Toni Grecu, Florin Constantin, Doru Antonesi, Catalin Mireuta, Cristian Gretcu) sau anul III (Doru Parcalabu). Silviu Petcu era tot anul V dar la mecanica. Am plecat dupa 5 ore de ras cu dureri cumplite de gat.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...