AcasăRabbi ziceTreaba cu chestia

Treaba cu chestia

Ori de câte ori sunt pus în situaţia de a scrie/citi/pronunţa sintagma „guvernul Boc” mă trec fiori. Adică fiori. Fără „reci”. Cine pula mea a văzut fiori fierbinţi? Expresie idioată! Vă daţi seama ? Avem un guvern condus de chestia aia mică şi ridicolă! Ăla e guvernul României. Adică al ţării unde plătim taxe, facem parastase şi ne băgăm picioarele în ea de viaţă. Că altceva ce?! Până la urmă nici nu ar trebui să mă mai las aşa de lesne înfiorat (şi nu-s fiori din ăia! aviz erotomanilor!) de gândul că mititelul e premier. Dacă ăl’lalt e preşedinte, Anastase şefă la deputaţi, logic, absolut logic el e premier. Udrea ministresă. EBA europarlamentar. Tot aşa cum dacă ar fi Ogică preşedinte Elodia ar fi ministresa reîncarnării şi Magda Ciumac – sau cum pana corbului o cheamă pe aia- şefă la deputaţi. Şi la zicerea asta nu am de ce adăuga ticul ăla verbal cu „păstrănd proporţiile”. Că e cam tot aia.

3315

De când şi-a început „activitatea” ( vai de curul nostru!) guvernul pomenit ( nu mai spun numele că iar mi se face pielea avicolă!) a strălucit prin incompetenţă şi prostii. Dar asta nu merită discutat, important e că la Ministerul Turismului e bugetul generos. Incompetenţa administrativă s-a dorit suplinită de scurgeri legislative abundente. Firesc în primele zile ale menstruaţiei! Că doar de aia se numeşte guvernul executiv şi parlamentul … şi parlamentul… şi parlamentul! Ordonanţe de urgenţă şi asumări ale răspunderii fără număr, caşcavela să trăiască şi vânzările anterioare.

Teoretic ne aflăm în criză. Practic suntem în căcat. Am mai zis asta, da’ de la o vârstă dă bine să te repeţi: măgarul de Băsescu ne spunea că o să ieşim din criză după ce ies americanii, fraţuzjii sau nemţii. Şi atunci de ce mai avem nevoie de guvern, agenţii şi armate de lăbari proptiţi la găozul din care curge banul public? Ăştia ce rost mai au pe lume? Aşteptăm să iasă americanu’ din rahat şi pe dunga lăsată de el alunecăm şi noi afară din latrină! Şi cu asta închei auto-citarea, satisfăcut că mă citează cineva.

Deci ne aflăm în criză respectiv rahat. Iar onomatopeul îşi asumă răspunderea, ridicat pe vârfuri să aibă mai mulţi centimetri decât cariciul lui nea Stere, pe tot felul de năzbâtii: coduri, „pachetul de legi ale învăţământului”, legea privind noul sistem de salarizare ( sau cum piciorul podului se cheamă aia!). Numai urgenţe una şi una! Toate urmând să intre în vigoare peste un an sau doi!

Băi, Boc! Băi,dildo! Mini-dildo! Bă! Da’ de criză punem şi noi pe cineva să se ocupe? Mă gândesc la femeia de serviciu, la un şofer, un ospătar, poate un vidanjor ceva. Că înţeleg că tu eşti cam tâmpit şi Videanu francofon de orientare cotdazuristă. Că aia e problema. Adică urgenţa! Nu frecţiile cu care vă stropiţi voi părul de pe picioare ca să crească pătrunjelul electoral. Altfel sigur, coduri, pachete, sifoane şi tirbuşoane, da’ mai şi muncim puţin? Măcar în pauza dintre două ciordeli. Băi piticanie! Dildo! Bă, fii atent, îţi vând un pont, luaţi, băi boule, nişte măsuri anti-criză dacă vă duce capul. Da’ pe bune. Eu ştiu că nu vă duce, da’ căutaţi pe cineva cu neuronu’ activ şi băgaţi pompa în economie, că bălteşte rahatul. Că pe urmă dacă noi o ducem mai bine, economia mai respiră şi altceva decât duhoare de rahat… vin şi la buget lovele mai multe şi aveţi şi voi ce ciordi. Te-ai prins? Hai că ştiu că nu eşti chiar atât de tâmpit.

Singura „măsură” anti-criză, cică, de care s-a simţit în stare guvernul ăsta a fost prostia numită „prima casă”. O tâmpenie în concepţie, o stupiditate în implementare şi un enorm ridicol în efecte. Măsura îşi propunea să ajute de fapt nu economia, ci câţiva pungaşi din zona speculaţiei imobiliare. Să ne înţelegem: admiţând că programul ar fi funcţionat, efectele asupra economiei ar fi fost canci! Pentru că banii respectivi mergeau în buzunarele unor speculanţi ori ale unor „dezvoltatori imobiliari” interesaţi de umflarea teşcherelei şi repatrierea grăbită a profitului. Nu cred că vreun leu s-ar fi scurs spre investiţii, ori ar fi avut cine ştie ce circuit economic de natură să dea un brânci rahiticei economii româneşti.

Aşa că nu ne rămâne decât să aşteptăm guvernul rezultat după alegerile prezidenţiale. Pentru că, indiferent de rezultat, acest guvern nu are cum supravieţui după alegeri. Şi să sperăm că viitorul guvern distribuie veste de salvare cu care să mai putem pluti o vreme în rahat. Până atunci îi urez lui Băsescu multe vizite şi serbări câmpeneşti. Cu înjurăturile s-a obişnuit, cu huiduielile la fel. Să vedem dacă s-o obişnui şi cu flegmele. Iar lui Boc îi urez poftă mare. Poate aşa mai scăpăm de o parte din rahatul în care ne aflăm.

P.S. Ideea cu „pachetul de legi ale învăţământului” merită o discuţie separată. Pe care cred că o vom face. În’90, după revoluţie, aveam un sistem de învăţământ perfectibil, dar funcţional. Nesimţirea, incompetenţa şi cretinismul guvernanţilor care s-au succedat, imbecilitatea miniştrilor învăţământului şi foamea parveniţilor de diplome lucioase, uşor obţinute şi fără nicio acoperire, au transformat sistemul de învăţământ românesc într-o boschetărie producătoare de ebe. Şi fiecare nou ministru simte nevoia de a adăuga un moţ în plus rahatului care a devenit învăţământul românesc. Nu de reforme şi parareforme e nevoie acolo, ci de carte. De dascăli exigenţi şi bine plătiţi. Şi de stabilitate.

Încă ceva, legat de acest subiect: tâmpit obiceiul de a cere elevilor, la sfârşit de an, predarea manualelor. Păstrarea manualelor le-ar putea oferi elevilor şansa relecturii precum şi  prima cărămidă dintr-o posibilă viitoare bibliotecă personală. Excelent punctul de vedere al academicianului Solomon Marcus, pe acest subiect. Care, da, e ovrei de-al nost.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

11 Comments

  1. E incompetent chiar şi ca prim-ministru. Şi o băgăm şi pe aia cu statura. O băgăm! Din „n” motive. Îţi zic două:
    – statura lui sau lipsa ei nu ar fi interesat dacă el însuşi nu făcea din chestia asta un mare fâs, expunându-se ridicolului. Aşa că dacă are complexe să-l dilim unde-l doare, că doar n-oi fi Filemon Milostivul să îl menajez pe micuţ.
    – moda caterincii pe seama micilor cusururi fizice a lansat-o chiar stăpânul potăii despre care discutăm, când cu zicerea despre „avocatul ăla mic cu capul mare” ( care avocat a redevenit, între timp, mare susţinător al băsescului). Şi cine putea să facă bancuri pe seama fizicului cuiva dacă nu Adonis Băsescu, altă stârpitură!

  2. am inteles , ai inteles, fiecare ramane cu stilul lui.

    e fain articolul lui S.M. si e datat din 2003 ! e fain ca nu e nici o schimbare de atunci!
    (Home > Arhivă > 2003 > Numarul 3 > D’ale manualelor).

    si mergand inapoi pe vremea cand terminam eu liceul prin 98 era fix aceasi problema! profesorii instistau pe cartile mele! sa nu scriu in ele, sa nu fac adnotari! (subliniam ce zice profesorul din carte, si notam pe manual ce zicea in plus, nu scriam pe caiet decat desene, grafice, sau trimiteri la bibliografie). si la fel ca si atunci totul era urgent! manualele se faceau pe genunchi, cat mai complete, sa fie!

  3. domnu’, io nu ştiu cine v-a păcălit c-ar fi criză… asta ar însemna că nu se există bani! şi atunci şi-ar permite ăştia aşa ceva:

    Ministerul Administratiei si Internelor – Directia Generala Financiara

    Valoarea estimata fara TVA: 121,764,705.77 RON

    II.1.5) Descrierea succinta a contractului sau a achizitiei/achizitiilor
    Servicii VPN pentru unitatile M.A.I.
    II.1.6) Clasificare CPV (vocabularul comun privind achizitiile)
    64227000-3 – Servicii de telecomunicatii integrate (Rev.2)

    Că bani de chirii pentru tablagii cică n-au…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...