AcasăPtiuLa Mall

La Mall

3296

La Mall. La Mall doar tâmpiţii merg la cumpărături. Nu poţi cumpără gogonele, nici cartofi pentru iarnă de la Mall. Ceapa de Mall nu merge la tocană. Doar boii merg pentru asta la Mall. E drept că în spaţiul carpato-danubiano-pontic etc. de boi nu a fost niciodată penurie, dar ăsta e alt subiect. Şi ca să nu fim sexişti şi să rămânem sub maieul adevărului… şi cu vacile stăm binişor.

Nu ştiu alţii cum sunt… chestia asta a scris-o altul, da’ dacă îi dau link pot să o folosesc şi eu? Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când merg la mall mă simt copleşit de aceeaşi deruta metafizică precum musca nimerită în curul vacii. E drept sunt şaormării cu ştaif unchiusamez şi vitrine bling-bling la magazine în care se vând cârpe ieftine cu etichete scumpe.

Ajunge. Introducerea e suficientă. Deci uneori ajung şi eu prin moloi aşa că pot fi în mod legitim suspectat că aş fi vacă. Bănuiala că aş fi vacă o resping cu toată vehemenţa din magazie. Ajung la mall şi încep să mă scurg prin marea de cetitori ai lui Ovidius Publius Naso. Adică, precum spunea romanu’ ăla cu nasu’ mare, prin Ars Amatoria sau: Spectatum veniunt, veniunt spectentur ut ipsae. Sau, pentru cine nu ştie ruseşte: veniţi să vadă şi să fie văzuţi! (Uite că aţi aflat de ce s-a inventat Mallul, pui de Circus Maximus cu firme de neon!). Şi mă scurg prin marea de cururi cu etichete D&G. Şi oceanul de burţi. Fără etichete, dar cu lanţuri. Şi, fără să îmi dau seama, mă trezesc sufocat de duhorile amestecate. Şi iau un moment de repaos în poziţia proptit pe membrele inferioare şi păroase, în faţa unei vitrine. Şi stăteam să-mi trag sufletul (bre, trage omu’ ce are!). Nu mi-am dat seama că înţepenisem în faţa unui magazin de lenjerie. De corp. De damă. De chiloţi şi sutiene, adică, perverşilor. Şi asta am aflat-o într-un mod extrem de neobişnuit.

O cucoană vopsită abundent pe păr şi moacă se propteşte crăcănată în faţa mea şi cu mâinile proptite în şolduri se răţoieşte la mine, cu o voce care aduna în ea sunetul sirenei lui Vasile Roaită, scârţâitul roţii din spate de la căruciorul de butelii al lui nea Stere şi zgomotul produs de evacuarea gazelor de digestie prin orificiul îngust pe care în popor îl găsim numit „găoz”.

-Voi bărbaţii aţi fute-o şi pe Maica Tereza!

Şi a rămas proptită în faţa mea aşteptând replica. Mâinile înfipte în şoldurile ample, foarte ample, exagerat de ample, înghesuite într-un costum verde prăzuliu cu însemnele lu’ Tanti Coco Chanel puse parcă prea ostentativ la vedere.

Am vrut să-i răspund: „Bre, ce ai cu bărbaţii? Că se pare că o femeie era aia care se lăuda că a născut pretinzând că e încă virgină.” Am realizat că asta e o erezie şi m-am abţinut. Am vrut apoi să-i răspund:

” Bucăţica aia de Tereza ar fi o bunăciune de piesă dacă ar fi doar puţintel mai vie.”

Era clar că şi răspunsul ăsta e nelalocul lui. M-am gândit, pe repede înainte, să-i răspund: „Doamnă, vă anunţ că sunteţi şi dumneavoastră tot rezultatul unui futut. La care, cu tristeţe vă spun, a participat şi un bărbat.” Dar am presupus că e deja informată asupra acestui aspect. Am deschis gura să-i spun: „Pe Tereza aia …poate, pe tine… exclus!”. Dar nu mă încumetam să vorbesc chiar în numele tuturor bărbaţilor, că ştiu ce preşedinte avem şi ce ministresă la turism.

Aşa că am zâmbit cu un calm de care nu prea sunt deseori în stare. Şi pe un ton politicos-curtenitor i-am răspuns:

– Aveţi dreptate, dar nu toţi odată, ci doar pe rând.

A belit ochii. Mi-a zis că-s nesimţit. Şi a plecat bodogănind. Abia apoi am observat vitrina şi am realizat că mă aflam în faţa chiloţăriei. Aşa că i-am strigat:

– Aştept să aducă sutiene mărimea mea!

Un nene gras mi-a zâmbit cu simpatie. Aia mi-a arătat un deget. O babă mi-a făcut semn că-s ţăcănit. Nişte puştoaice au chicotit, iar o vânzătoare a ieşit din magazin şi m-a întrebat dacă aştept pe cineva.

Mai merg la Mall.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

24 Comments

  1. Cu cat suntem mai saraci, mai „rupti in fund”, cum se zice, cu atat construim mai multe mall-uri, mai mari, mai frumoase, mai …. Asta e concluzia mea, cand vad mall-urile uriase care urmeaza sa fie deschise anul asta in Bucuresti, Timisoara, poate si in Constanta (?) si cine mai stie in ce alte orase…
    Paradoxurile crizei….

  2. Sa ai grija cu ce asortezi sutienul, ca doar pitipoancele mai poarta sutien negru la bluza alba 🙂

    Vezi, de aia a imbatrinit Maica Tereza, ca a asteptat pina au terminat toti barbatii treaba, ca era coada…. daca o faceau mai multi deodata, termina mai repede 😀

  3. Si eu am invatat rusa cand eram mica… 🙂
    Cel mai mult ma enerva dictonul „ubi bene ibi patria”. Credeam ca varianta corecta este „ubi patria ibi bene”.
    Acum ma simt oarecum confuza…
    Mai bine ma duc la mall.

  4. are si-ntunericul asta scanteia lui de gratie ,iar faze deastea mi s-au intamplat si mie in cel mai real sens cu putinta numai ca,n-am fost asa spontan….stiu ca mi-ai schimbat sarea cu asta…sa ne traiesti ca ,eu unul, am trebuinta de harul domniei tale …

    spedy/27/09/2009

  5. Mission failed!

    Pai cum de in junga asta urbana, cand stateai cu fata catre `nestemate` nu te-au atacat cele din tripul pitipoancelor? Ce nu fac ele pentru o pereche de lenjerie intima … pentru un chilotel o plimbare la brat prin mall, pentru un sutien te lasa sa le numeri … nu ouale … orice!

    P.S. Doamna in verde era paznicul templului! Dovedind-o trebuia sa-ti iei prada! 😀 Intoarce-te!

  6. Rabbi, chestia asta am primit-o pe mail, acum ceva ani, asa ca-mi permit s-o postez:

    Bucuresti Mall

    Extraordinar. Este cuvantul pe care il pronunt involuntar de cate ori
    merg acolo. Am mers si ieri. De la intrare te plezneste in sinusi o
    aroma de scortisoara. De la prajiturile de jos, de la parter. Mai faci
    doar 2-3 metri si apare parfumul. De fapt miile de arome desprinse de pe
    corpurile care formeaza Mall-ul. Pentru ca Mall-ul nu este un complex
    comercial unde fugi sa iti faci cumparaturile. Este crem de la crem!
    Este locul unde mergi doar dupa ce iti iei cele mai bune haine, bagi gel
    sau spuma, pui ceasul ala scump, celularul si cheile de la masina in
    mana, la vedere. Daca ai Dacie, obligatoriu tragi un breloc Mercedes la
    cheie.

    Dar sa va povestesc. Am fost cu niste prieteni. Urc la etajul 3, sa
    mananc un KFC. Ma impiedic de vreo 5 copii arabi si mama lor blonda, ma
    impinge un tigan, fac un salt sa nu ma calce pe picioare 3 chinezi mici
    si rapizi. Inaintez spre KFC. Flamand si deja putin nervos. Alarma !!!

    Se apropie 3 pantere de Mall. Sunt acele gagici ultra fardate, ale caror
    trasaturi de baza nici Dumnezeu nu le mai intuieste sub tonele de
    spoiala. Dar imi plac. Au decolteuri adanci, sanii sunt impinsi la
    suprafata, iar una si-a dat chiar cu sclipici pe piept. Vorbesc tare,
    asa cum se cade in lumea buna. „Fata, l-am lasat pe fraier cu p*** in
    vant!”

    Fata rade amuzata de taria sufeteasca a prietenei ei. Le admir si
    pantalonii. Super mulati pe formele lor divine care ar fi facut
    sculptorii Greciei antice sa isi rasuceasca dalta in inima. Poate se
    filmeaza o reclama la OB – uri, m-am gandit eu. In fine. Fetele trec in
    viteza, razand in gura mare scoasa in evidenta de rujul de buna
    calitate. Ajung la KFC. In
    fata mea, la rand, sunt doi oameni. Un tip masiv, plin de aur, care isi
    ia 4 stiuleti de porumb fiert pe langa o basculanta de aripioare si o
    chinezoaica. Micuta ca o vrabiuta, cu unghiile murdare la maini. La
    degetul mic al mainii stangi are o unghie lunga. Si lacuita. Restul par
    roase. Imi comand mancarea si caut o masa.

    Cam greu sa gasesti o masa la Mall, chiar daca e in timpul saptamanii. O
    data ce ai prins-o nu o mai lasi cateva ore. Tragi de un suc,dar stii ca
    face. Pe masa poti sa iti pui celularul, pachetul de tigari scumpe,
    cheile de la masina, pot sa iti ti mainile sa ti se vada podoabele.Tu nu
    prea ii vezi pe ceialti ca ai ochelari de soare. Ai facut greseala sa
    mergi la Mall fara ochelari de soare???!!!! Esti un ratat. Pleaca acasa,
    tarane!

    Incep sa mananc, prietenii cu care eram incep sa povesteasca, vrute si
    nevrute. Simt o privire care ne fixeaza. E un tip respectabil(asa parea)
    de la o masa alaturata. Si-a terminat demult consumatia, dar discutia
    fetelor l-a captivat atat de mult incat nici macar nu isi mai ascunde
    interesul. Asa a stat 2 ore.Nu exagerez. A stat si a ascultat. Apoi s-a
    ridicat, cu un oftat. Probabil il astepta nevasta acasa. A plecat,
    distrus.
    Ce bine e la Mall. Plecam si noi, intr-un tarziu. Se insera deja.
    Mall-ul incepea sa fiarba. Lume din ce in ce mai multa. Toate mesele
    ocupate, balustradele tapetate cu smecheri veniti la agatat.

    Babilonul la Bucuresti, arca lui Noe pe uscat. Toate semintiile
    pamantului, toate graiurile planetei reunite sub cupola … circului.
    Cam asta e Mall-ul, un circ. Dar in nici un caz circul foamei !!!

  7. bravo romania..prin vestul europei se gasesc.. centre comerciale,cinema city,piete super,supra si mega aglomerate si outleturi…da mall-uri nu prea…cred ca de asta nu mi-a fost dat sa vad asa ceva niciodata…oricum daca o tanti gatita cu coco chanel te abordeaza..atunci probabil are un motiv intemeiat..VREA SA TE FUTA..sau tu pe ea…depinde……

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...