De piatră

Adina Vălean şi Crin Antonescu s-au căsătorit la Consulatul român de la Bruxelles. Discret, fără blitzuri, băşini şi caşcavele. Fără oi înşirate pe dealuri ca să le cânte „casă de piatrăăăă!”.  Iar asta este ceva cu adevărat remarcabil, în vremea asta, la ăştia ai noştri. Pentru faptul că rezistat tentaţiei de a face din căsătoria sa prilej de jumări electorale Crin merită toată stima. Care stimă are toate şansele să se transforme în vot. Dacă alţii trag mucii de pe mânecă pentru a-şi vedea copiii tâmpiţi europarlamentari şi neamul pricopsit prin metode duhnitoare, Crin a ştiut să păstreze privat ceea ce trebuie să fie privat. Şi Adina. Le urez sincer: casă de piatră. Palatul Cotroceniul e construit din piatră?

P.S. La chestia asta se impune şi un post scriptum. Cei de la „Cotidianul” prezintă şi ei ştirea după posibilităţi. Mi-a plăcut fraza de final:

Liderii liberali contactaţi sâmbătă de cotidianul.ro nu au putut contacta informaţia legată de mariajul celor doi.

Probabil băiatul ăsta care a scris „articolul” a fost răpus de atâta concentrare. Adică un articol de vreo 60-70 de cuvinte e muncă grea, nu glumă. Cât poate rezista şi neuronul? Trebuie un spor de muncă grea.Musai!

N-am priceput eu cum e contactatul ăla, da’ până la urmă dacă omul are contacte protejate suntem cu toţii în siguranţă. N-are sens să încercăm să aflăm ce naiba o fi vrut să spună, da’ de ce trebuiau contactaţi liderii liberali ? Că de căsătorit s-au căsătorit doar Crin şi Adina. Juni sunt, endapandanţi sunt… cine ce cu ei are? Ce mama mă-sii! da-ul ăla încă le aparţine şi nu trebuie supus votului în biroul executiv. Grea misie misia de gazetar, bre.

cotidianul

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

18 Comments

  1. „sa le fie ,casa casa-casa,
    sale fie masa-masa,
    un pom inflorit in curte
    si odrasle,cat de multe.”

    urare traditionala ,romaneasca,luata din alt context dar se leaga…

    P.S.cum s-ar zice ,avem un Crin pe Vale(an)sau mai bine un Crin pe Val(ean)?!!

    spedy/28/09/2009

  2. Asta nu-i nimic! La un post tv, de sorginte … otomana, s-a anuntat: … „in discretia lumii cei doi ginerici si-au pus pirostriile la consulatul de la Bruxelles. Felicitari si casa de piatra!” Asa cum suna, pare un mesaj de simpatie …

  3. N-o cunosc (mediatic vorbind) dar pare o doamna de toata isprava si daca tot erau impreuna de ani de zile presupun ca era urmatorul pas firesc!

    Oare s-a culcat cu seful ei de a ajuns sa fie europarlamentar? Intreb pentru ca mai stiu una de a ajuns ministru .. pardon, doua! 🙂

  4. Intr-adevar, mare gest! Ca fost comunicator (mercator si advertisor) eu unul n-as fi rezistat, recunosc! Ma gandeam cand am auzit de nunta lui ca ar fi avut ocazia sa umple stirile de peste week-end cu o poveste care-ar fi mers la inima gospodinelor, telenovelistelor, manelistilor, etc. Ar fi fost STIREA! Faptul ca n-a facut-o dovedeste o tarie exceptionala si un om remarcabil! Bravo lui!

  5. Off-Topic – Salve man! Am de oferit niste bani pentru nite review-uri platite pe produse IT, pentru utilizatorii amatori! Asa ca mi-ar placea sa imi dai un mail pe adresa de mail de mai sus! Multumesc anticipat, pentru amabilitate!

  6. …Nu vazusem „posibilitatile” celor de la Cotidianul:
    ” Cei doi liberali au mai fost casatoriti…” O fi ziua de luni, o fi o problema cu contactarea aceea?!

  7. Nu cred ca este de dat cu piatra pentru o greseala de tipar. In locul cuvintului incriminat trebuia sa apara „confirmat”. Problema este ALTA. Baietii de la online nu au facut corectura nici dupa postare. Aici este loc de o urecheala

  8. Să ai convingeri social democrate şi să postezi pe blogul tău un asemenea articol, aceasta poate fi una din definiţiile noţiunii de domn.
    Jos pălăria basca, boierule.

    • Prietene am mai degrabă opinii decât convingeri. Iar astea sunt de stânga. Nu ştiu cât de „social-democrate” sunt. Şi, cinstit să fiu, îmi vine tot mai greu să pricep care e şi ce înseamnă stânga în ziua de azi. Dar asta e o altă discuţie şi merită făcută.

  9. revin
    Moshe, nu trage in pianist. Eroarea nu-i apartine autorului, ci omului care a butonat la tastatura. repet, daca este sa fie cineva urechiat, atunci este vorba de @controlorii@ de la net, care nu s-au prins ca in loc de „confirmat”, a aparut „contactat”.
    Pe de alta parte, 98% dintre liberali habar nu au avut de eveniment, iar restul de 2% au tacut ca mortul in papusoi.
    Personal cred ca respectivii de 2% au procedat gresit. Luni au avut noroc cu „speta” Nica, dar nu se stie daca „niznaiul” lor a fost „constructiv”. Deja o serie de „arheologi” au inceput o serie de sapaturi, care ar putea sa nu dea bine la imaginea insurateilor.

  10. Au scapat unii prilejul sa se afiseze la o nunta, paparazzi sa pozeze, altii sa-si dea cu parerea si alte de astea.Nu-s un fan de-al lui Crin dar nu pot decat sa-i urez si io „Casa de piatra” si sa-l felicit pentru discretie. Da parca era mai romantic intr-o bisericuta dintr-un sat pierdut de lume… 🙂

  11. Nu’s cum dreacu, desi urasc liberalii mie tare mult imi place de baiatul asta. Daca ar fi independent, sigur l-as vota. Dar asa ma mai gandesc, desi chiar nu stiu cu cine sa votez.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...