AcasăRabbi ziceDespre nimic

Despre nimic

Cinstit să fiu, m-am cam scârbit de scormonitul prin vezica politicii. De fapt, la noi, nici nu sunt convins că toată risipa de verbe, prisosul de substantive şi inflaţia de adjective are legătură cu politica; mai toate discuţiile au de a face mai degrabă cu politicienii. Poate până la urmă asta e politica: suma politicienilor şi a nefăcutelor lor.

Găsesc deja obositoare neîncetata zarvă din jurul alegerii preşedintelui. Durează de prea multă vreme şi va mai dura ceva. Şi? Discutăm în permanenţă despre nişte personaje care aspiră la scaunul de la Cotroceni, reacţionăm microbistic, ne afişăm simpatii şi ne declarăm ataşamente, ne indignăm şi îi respingem pe alţii. Repet: şi? Care e subiectul? Alegerea preşedintelui? Atunci nu ar trebui să o luăm altfel?

În alegere ( şi apăs pe cuvântul ăsta: alegere! nu votare!) nu ar trebui să intre în funcţiune un set serios de criterii, un adevărat pat al lui Procust, dacă vreţi, care să măsoare potriveala personagiilor cu înălţimea demnităţii? Ori, de ce nu, potriveala cururilor de aspiranţi cu tapiţeria scaunului. Preşedintele ar trebui să fie mai presus de politică, iar criteriile cu care operăm în alegerea lui ar trebui să fie unele extrem de severe. În opinia unui naiv ca mine, demnitatea de preşedinte cere mai degrabă o seamă de calităţi morale şi mult mai puţină fleancă şi dibăcie în ale sforăriei poltichieşti. Evident, e greu de operat o astfel de alegere într-o lume în care maşinării monstruoase de fabricare a consensului sunt puse în mişcare, într-o lume în care aşteptările vulgului sunt măsurate pentru a se potrivi discursul de seducţie întocmai pe acestea; într-o lume în care candidatul la preşedinţie e un produs care poate fi vândut ca un detergent, de o echipă dibace de PR-işti si o armată de specialişti în ale manipulării. Şi totuşi îmi păstrez aşteptările, chiar dacă realitatea îmi refuză dreptul la speranţă.

Dacă vi s-ar cere părerea, dacă aţi fi în măsură să hotărâţi cine se poate muta pe scara voastră de bloc, aţi accepta orice vecin? Aţi accepta un vecin scandalagiu, beţiv, necinstit, cu o familie bântuită de apucături nelalocul lor? Mai mult ca sigur nu. Dar un astfel de personaj, iată, este preşedintele României. Şi ar putea deveni pentru un nou mandat. Iar dacă nu el, alţii nu cu mult diferiţi.

Pe bună dreptate mi se tot spune că trebuie scăpat de Băsescu. Şi sunt absolut de acord! Nivelul de degradare la care a ajuns societatea românească în anii din urmă este inacceptabil. Discursul public a cunoscut, la rândul său, o degradare dincolo de orice limită acceptabilă într-o societate normală. Constituţia şi ideea de lege a devenit subiect de batjocură şi prilej de încercare a şmecheriei, un  fel de alba-neagra, uite-o este, uite-o nu e. Ideea de interes naţional s-a transformat într-o manea cretină în care nimeni nu crede, dar pe care toţi o zbiară. Iar, cel mai grav dintre toate, noi încetăm cu fiecare zi să ne mai manifestăm ca un popor, devenind o aglomerare de tâmpiţi hăituiţi sau hăituitori, o masă sălbăticită din care a dispărut ideea de comunitate, în care şmechereala golănească e o virtute. Iar tot ceea ce într-o lume normală la cap ar trece drept viciu şi putreziciune aici este model de urmat. Ce naiba să mai spui când un derbedeu care îşi face un titlu de glorie din dispreţul său pentru şcoală vrea să arate el cum trebuie rânduită educaţia?

Am căzut de acord. Trebuie scăpat de Băsescu. Pentru a nu mai vedea ce am văzut ieri în Parlament. Pentru a nu mai îngădui ca scursurile societăţii să creadă că îşi pot permite orice. Pentru că senzaţia pe care o am e că am devenit cu toţii prizonierii unui personaj odios şi al putorilor sale. Trebuie scăpat de Băsescu. De acord.

Cum? Ei bine, nu cred ca asta se va întâmpla doar îndemnând oamenii să nu-l mai voteze pe derbedeu, dar la votarea lui X sau Y. Pentru că nu am făcut nimic. Mai întâi avem nevoie de scrutarea sinelui. Şi de o corectă definire a criteriilor. Mai întâi avem nevoie să devenim respectabili. Şi abia apoi putem cere respect.

Astfel am putea descoperi că preşedintele pe care îl aşteptăm nu ar trebui să fie deloc un personaj grozav, o alcătuire fără seamăn, un super-om. Ci un om simplu, firesc, respirând ceva tot mai rar la noi: normalitate şi bun simţ. Şi să ne ajute şi pe noi să redevenim normali. Iar normalitatea să fie din nou ce ştiam cândva că ar trebui să fie şi nu ce vedem în fiecare zi.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

5 Comments

  1. Gânduri chibzuite, aşternute pe o foaie virtuală şi care acolo vor rămâne. Din păcate, nu poţi convinge pe nimeni nici dacă le vei striga în toate pieţele publice. Cine simte ca tine nu mai are nevoie să fie convins, iar derbedeii de pe trotuarele patriei, de care îmi spuneai deunăzi, vor arunca în tine cu pietre.

  2. am descoperit blogul intimplator. o sa mai revin. mai mult sa (te/va) citesc, mai putin sa postez, din lipsa de timp.
    spui ca trebuie sa scapam de basescu. eu spun ca ar trebui sa scapam cam de toti cei care-s d’un leat cu basescu in politica. si chiar n-am simpatii si nici nu-i gasesc ca pe o salvare pe cei care s-au gasit acum sa latre precum ciinii turbati, desi vreme de 16 ani de cind sunt in politica nu au avut nici o initiativa, chiar daca au fost in fruntea vreunui minister cu plete sau s-au perindat pe culoarele de la casa poporului.

  3. Mircea Geoana Presedinte(studenti din Republica Moldova la ASE+ Farmacie si UPB)
    NU stie nimeni in conditi stau tinerii din alte tari(Republica Moldova, Bulgaria, Albania, Macedonia, Serbia, Ucraina, China, Nigeria, Senegal, Mongolia si nu numai)care studiaza aici la voi in Bucuresti. Nici o televiziune nu a venit sa filmezi in ce conditi traim. Acum 5 ani o colaborare, caminul a fost plin de afise cu Basescu si lideri anostri au declarat si in numele nostru ca il sustinem pe acesta. Acum 2 ani intre ministerul educatie roman si cel chinez a dus la un schimb de studenti intre Romania si China. Cei 10 studenti veniti din China, au venit, a vazut caminul.A doua zi opt au luat avionul si au ramas acasa. Unul si-a luat chirie. Al doilea a rams in camin. cxonditiile au rams aproape acelasi. Diferenta ? Un termopan in loc de geam. In ultimi cinci conditiile noastre s-au inrautatit chiar. Primeam greu viza. de cetatenie nu mai zic.Suntem unii care asteptam si de 6-7 ani.Cele trei”personalitati” care au cerut o sustinere nu cunosc realitatea nici din Moldova. Mircea Geoana Presedinte!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor,...

- A word from our sponsors -

De citit

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...

Locuri de poveste: Trăbulești

Într-o epocă în care interesul turiștilor pare să se îndrepte mai ales către destinații exotice, există un loc aparte de care, probabil, puțini au auzit: Trăbulești. Turiștii dornici de frumos, de peisaje încântătoare și de autentice incursiuni culturale, nu vor găsi aici nimic care i-ar putea interesa....

Post-istorie sau preistorie

Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice și instalarea temeinică și permanentă (părea pe  atunci!) a lumii unipolare, Fukuyama s-a grăbit să anunțe sfârșitul istoriei. Conform acestei ipoteze, navigam în apele veșnic calme ale post-istoriei. Umanitatea era ferită de acum de  sezoniere confruntări ideologice, căuutări ori rătăciri. Hegemonia americană...