La început aduna cărţile necitite pe noptieră. Le rânduia în stive, aşteptându-şi fiecare citirea. Iar stivele se înălţau în fiecare zi tot mai semeţe şi tot mai fragil echilibrate. Căci cărţile şi lucrurile care erau de aflat în ele se strângeau mai iute decât putea ochiul citi şi mintea înţelege. Apoi noptiera a devenit neîncăpătoare şi stivele biruitoare.
A agăţat deasupra patului rânduri de rafturi în care aduna cărţile care îşi aşteptau citirea. Şi încet-încet rafturile se umpleau. Cărţile se strângeau una în alta. Şi pentru fiecare cartea care părăsea raftul veneau altele multe grăbite să împovăreze mobila ieftină şi nu prea trainică. Şi se strângeau mai multe şi mai grele.
Într-o zi unul din cuiele de care atârnau rafturile s-a rupt. „Nu e nimic” şi-a spus „sunt alte trei care le vor ţine acolo, suspendate”. Şi zilnic devora paginile cărţilor în vreme ce alte şi alte cărţi îngreunau şi mai mult rafturile. Într-o noapte cuiele au cedat şi raftul s-a prăbuşit peste el. L-au găsit dimineaţa strivit de greutatea mobilei şi a cărţilot. Era mort.
Au venit rubedeniile şi l-au plâns. Şi au privit spre corpul de mobilă ieftin şi nu destul de trainic. Şi a spus cineva:
„Ei, decât să-şi fi tocat banii pe cărţi, mai bine cumpăra o mobilă ca lumea.”
Şi cu toţii au dat din cap.
Iar după înmormântare au vândut toate cărţile unui centru de colectare a deşeurilor de hârtie şi carton, pentru că de anticariate nu auziseră, iar cu cărţile nu aveau ce să facă.
Vorbind serios, cred că mulţi păţesc asemeni celui din poveste. Nu să le cadă rafturile în cap, ci să adune mai multe cărţi decât pot citi. Vezi o carte şi nu poţi rezista tentaţiei de a o avea, deşi acasă ţi s-au adunat teancuri care aşteaptă să le vină rândul. Intr-o lume normală, aşezată, am avea mai mult timp şi mai multă dispoziţie pentru lectură. Nu am mai pierde vremea cu emisiunile lui Mihai Gâdea sau cu ale altora, nu am simţi nevoia să ne vărsăm ofurile pe unele bloguri, sau să glumim pe altele pentru a ne curăţa de mizeria cotidiană.
daca de pdf nu auzise …
Cred ca tocmai mi-ai descris moartea… Deunazi mi-am atirnat deasupra patului un raft, si e plin cu carti, din care cca 60 de volume necitite…. si astept sa vad daca traiesc pina la pensie sa apuc sa le termin de citit….
Dar mai bine asa decit sa patesc ca nepoata mea care, la reprosul meu ca nu citeste mi-a raspuns: ba citesc… am intrebat-o ce. Mi-a raspuns, candid, semeseuri….
[…] Intamplare cu niste carti – Moshe&Mordechai 2. Cujetare despre apelurile telefonice – Denisucal 3. Si […]
Frumos mod de a muri…
Apropo, presupun ca, peste 50 de ani, va aparea varianta cu rafturile pline cu CD-uri cu manele, nu ?