AcasăRabbi ziceLeapşa cu votatu'

Leapşa cu votatu’

Tonomatul mă lepşuieşte scurt şi cu penetrare adâncă. Adicătelea de ce i-aş vota eu pe ăi patru minunaţi. N-am să elaborez prea mult că risc să devin necuviincios. Şi aşa mi s-a reproşat că abuzez pe aici de cuvinte care încep cu „pula” şi se termină cu ” în gura lor”. Deci la subiect. De ce i-aş vota? Pe fiecare dintre ei?

Pe Băsescu: deoarece a treia operaţie de lobotomie pe care am suferit-o a născut complicaţii, recte o infecţie care a impus o nouă lobotomie.

Pe Geoană: poate pentru că e de stânga. Dar şi stângile astea sunt de mai multe feluri. Că una e stânga Vanghelie şi alta stânga împrejur. Şi dacă am vagi convingeri ar trebui să-l votez? Nu cred. Deci de ce l-aş vota? Că îmi cumpără casă la munte. E singurul motiv pe care l-aş vedea.

Pe Antonescu: pe el poate l-aş vota. Că nu s-a ticăloşit încă de tot. Dar dacă votându-l îi dau ocazia să se ticăloşească?

Pe Oprescu: pen’ că e băiat simpatic. Şi îmi doresc ţara plină de autostrăzi din alea suspendate. Da’ nu e mai bine să-l lăsăm să o termine pe aia de la Bucureşti?

Bănuiesc că răspunsurile sunt suficient de idioate. Dar … ce naiba să răspund? Cum să explic de ce aş vota oameni pe care nu i-aş vota? E ca şi cum ai pune un diabetic să explice de ce ar băga în maţ o tonă de dulciuri. Dacă e unul pe care, la acest moment, l-aş vota, respectiv Crin Antonescu, este pentru că acolo mai găsesc o briză de normalitate şi bun simţ. Dar despre asta am vorbit deja într-un alt articol. Şi dăm leapşa mai departe către: liberalul de stânga, Chinezu şi Nenea Cosmos.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

21 Comments

  1. Eu zic ca partea asta cu Crin e doar asa sa ne amagim.Votam sa scapam de un tiran pe parcurs ne dam seama ca Antonescu capata si el putin din Iliescu din Basescu peste 5 ani o sa traga linie si lumea o sa aiba un gust la fel de amar o sa-si gaseasca si el un Antonescu si tot asa nu o sa ne revenim.

  2. De ce, de ne-ce, dacă nu ieşim la vot ne ia dracul. Iar dacă dracul ăsta chiomb ne mai călăreşte încă cinci ani, vom ajunge să jinduim după sistemul democratic din Belarus.

  3. De la liberali vine intodeauna aroma aia de aroganta, de fufa ajunsa baroneasa: „nu au bani de piine? sunt liberi sa manince cozonac!”. Sunt probleme in tara? „Jos comunismu’ !”. Sunt probleme in lume? „Jos comunismu’ !”

    Le reduce Antonescu sporurile si bonusurile la bancherii romani daca vine la putere? E el cumva parte in dezbaterea asta despre reglementarile financiar bancare, dupa ce lumea a fost data peste cap de sistemul asta neo-liberal? Mi-as fi dorit sa il aud ce gindeste pe tema asta si daca are idei pentru Romania.

    Chiar daca pare ‘telijent si are mutritza de ornitorinc rujat, sa dea bine la teveu, nu cred ca are viziune pentru Romania. Poate doar aia pitoreasca. Acolo avem insa pilcuri de specialisti si multi suporteri lobotomizati 🙂

    • Mai draga,

      replica asta cu cozonacul era atribuita Mariei Antoaneta. Deci cu aroganța stai prost, ca nu te pricepi.

      Chestiunea e simpla: dintre candidati, cine te reprezinta? Nimeni? Atunci nu votezi și te reprezintă cei mulți. Dacă exista asemănări cât de mici, atunci votează.

      Cat despre Crin… hmmm… eu aș vota cu alții mai buni. Dacă ar fi.

  4. Situatia e si tragica si absurda.”Kafkiana” as zice. Despre comic nu poate fi vorba aici, poate doar de grotesc.
    Multi zic „nu mai votez cu Basescu, m-am pacalit o data, uite unde am ajuns, votez cu unul dintre ceilalti”. Iar cand vor incepe sa-i cantareasca pe fiecare, ca sa-l aleaga pe cel cu care vor vota, vor constata ca nu se pot hotari la nici unul, parca nici unul nu e suficient de bun, ala e slab, ala e slabut, ala e moale, parca toti sunt o apa si-un pamant, parca nu-i reprezinta si sunt asa si pe dincolo.
    Si atunci, satuii astia de Basescu isi vor zice in barba lor: „pai n-am cu cine vota, macar pe asta l-am vazut, e dat naibii, ii pune la punct pe toti, si-a „aranjat” familia, nu mai are nevoie, acum poate se ocupa si de tara, avem nevoie de o mana de fier, tot asta, parca…” etc etc….
    Sau vor renunta sa se mai duca la vot. Rezultatul e 100% previzibil, in acest caz.

    Asta e teama mea.

  5. Excelenta analiza…Iar din comentarii vad ca razbate teama de o noua dezamagire. E o teama pe care partial o impartasesc. Am votat cu Basescu si acum imi vine sa-mi dau coaiele pe razatoare… Acum optiunea mea merge spre Crin si am o foarte mare speranta: sa nu o dau in bara iar…
    Caci dintre ceilalti, simplul anunt al lui Oprescu ca va candida, incalcind astfel toate promisiunile electorale, m-a dezamagit si scirbit profund…
    Toti au camarila lor, toti trebuie sa rasplateasca un sprijin… Dar camarila lui crin nu pare asa de rapace…Nu sint liberalii chiar lapte si miere, dar nici nu put a cacat descompus ca cei din recent rupta alianta pentru jefuirea tarii..

  6. Inclin sa-ti dau dreptate cu privire la nota….
    Azi l-am vazut la Realitatea pe Adrian Ursu luindu-l in suturi pe Crin ca l-a propus pe Olteanu la BNR si ca ar trebui sa fie apolitic in acea functie iar Olteanu nue. Si mi-am adus aminte ca pina deunazi viceguvernator la BNR a fost Florin Georgescu, fost FSN, fost FDSN, fost PDSR, sustinut de Iliescu, iar alt viceguvernator, Eugen Dijmarescu, a fost si el FSN, apoi PD-FSN, apoi PD…
    Asa ca nu cred ca merita sa ne prefacem ca e vreunul apolitic….

  7. domnule ,eu propun solutia vot sanwitch:o felie prostanac,un rand peste ,un rand crini,totul inchegat cu catgut chirurgical si dat la caini…care scapa, scapa ,care nu…ca astia nici eutanasiati nu se potolesc(cainii domnule!).daca nu merge asa,totul aruncat in mare.si am pus-o de-o maree..eeeeee

    spedy/08/10/2009

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...