Şi

Deci te afli într-un aeroport. Nu contează care. Eşti fumător. Nu contează de ce. ( Că eşti bou, nu e clar? Dar e opţiunea ta!). Ai suge o cofeină afumată corespunzător cu porţia corectă de iarbă lu’ domnu’ Dracu’ ( acu’ doar nu ne tragem de şireturi!). Şi peste tot te pleznesc în pupilă anunţuri care îţi dau de veste că fumatul e interzis prin gara de avioane. Într-un târziu dai de un colţişor puturos, într-o cafenea înghesuită, în care te calci pe picioare cu alţi drogaţi. Vă zâmbiţi unul altuia, hetero şi stânjeniţi. Pufăi pe repede înainte trei ţigări, că nu se ştie când mai găseşte loc cu slobozeală. Stingi ţigarea şi înfigi chiştocul în scrumiera care dă pe dinafară. Râgâi simţit, de la cola, în palmă. Dai din cap spre drogaţii care, cu ochii roşii, bagă în ei fumul ăla plin de lucruri câh. Plecarea ta face fericit pe unu’ intrat în sevraj care îţi vâna locul la măsuţa dotată cu scrumieră plină. Şi te scurgi spre poarta de îmbarcare. Pe drum admiri nu mai puţin de 6 (şase) panouri care fac reclamă la 4 (patru) mărci de ţigarete. Şi te gândeşti că oricum nu pricepi nimic din lumea asta. Iar în avion, unde fumatul e interzis, studiezi oferta de duty free. Care include vreo 6 mărci de ţigarete. Şi un tip de ţigare electrică, fără fum- ultima şmecherie. Şi gata.