AcasăRabbi ziceŞi câştigătorul e...

Şi câştigătorul e…

3409

Lucrurile devin tot mai clare în cursa prezidenţială.  Traian Băsescu va câştiga un nou mandat la Cotroceni. Bravul om prietenos e aşezat pe derdeluşul care trebuie. Hai, că nu-s beat. Nu eu. Vă explic.

Omu’ o să câştige fără probleme pentru că şi-a construit campania electorală corect, vizând segmentul demografic cel mai numeros: tâmpiţii! Şi aia e calea corectă.  A băgat bravul omul prietenos recitări de stihuri cretine, perfect manelizabile? A băgat. Segmentul manelist e rezolvat. A plâns? A plâns. Bifăm şi şeptelul telenovelist. A trimis-o pe maică-sa la cimitir via blue air? A trimis-o. Bifat şi grajdul OTV elodian.  A mai rămas ceva ? Daaa, pulimea habotnică, imbecilii superstiţioşi. Aşa că a băgat cu elan şi o cântare cu popi şi clopot cu dedicaţie. S-a îmbulzit turma de boi şi vaci ? S-a îmbulzit. S-a dat el smerit şi cu duhul la cele sfinte? S-a dat. Că e băiat adaptabil: azi o freacă la ţambal cu Bercea Mondialu , mâine trage clopotu’ cu patriarhu’.

Ei? E clar? În vreme ce ăştia o freacă aiurea cu moţiunea şi pistolul cu capse, bravul om prietenos execută cunilingus electoral la fofoloanca patriei. Şi, spuneţi voi ce vreţi, mizând pe votul tâmpiţilor mergi la sigur.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

  1. Bun, Băsexu trage cu tunul, iar ceilalţi cu pistolul cu capse. Si care ar fi soluţia, să o ia şi ceilalţi razna, să înceapă să umble şi ei din biserică în biserică şi din paranghelie în paranghelie? Chiar trebuie să să-şi pună poalele în cap, ca să aibă şanse la fotoliul prezidenţial? Dacă prostituţia e calea succesului, mai bine lipsă.
    Si n-or fi chiar majoritari imbecilii din ţara asta. Mie nu atât de imbecili mi-e teamă, cât de nepăsătorii şi sictiriţii care nu se vor duce la vot în turul II. După cât mă duce pe mine capul, ei vor hotărî cine va fi următorul preşedinte.

  2. Exact, basescu a abordat mult mai bine decat ailalti „segmentul demografic cel mai numeros: tâmpiţii”. Da vad ca si restu’ se incapataneaza sa se concentreze tot pe tamiti, desi nu par sa aiba mari sanse. Ca nu poti dracu’ sa atragi simpatizanti noi inhaitandu-te cu cozmanca sau numind bogdani olteni in varii posturi.

    Intrebarea care ma sparie e : ailalti de ce nu incearca sa abordeze alte segmente ? Oare cumva nu exista alte segmente, ci doar indivizi razleti ?

  3. Nu sunt convins ca stilul maniaco-depresiv e castigator. Cei la care face apel Baselu prin comportamentul sau sunt baza de la clopotul lui Gauss (unul fara personalizare prezidentiala :-)). Indivizii din aceasta zona nu sunt numerosi, dar agresivi, deci mai vizibili, creand astfel impresia de cantitate semnificativa. Telenovelistele si „gibonii” fac rating pentru ca stau la TV toata ziua (spre deosebire de oamenii muncii adevarati), ergo din cei ce se uita la teveu majoritatea cauta meciuri si dulci suferinte. din cunosterea mea de teren nu asta e realitatea. La sate inca se asculta la radio Romania Actualitati (cei putini care muncesc in gospodarie), iar seara se doarme la greu. La orase se consuma inca filmul de seara (Pro sau AXN – mai nou) si canale de stiri. Asadar, chiar nu cred in aces loz casitgator.
    Mergand spre „sora” noastra mai mare, Giscard facea bai de multime si a luat bataie de la un sumbru Mitterand (iar francezii au doar aparent ceva mai multa cultura politica – tot la etatism trag)

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...