AcasăRabbi ziceA căzut guvernul Boc,...

A căzut guvernul Boc, urmează guvernul Fleoşc

Ierea marţ’ pi treşpce când s-a băgat moţeonea la parlament şi s-a dus governu’ d’a berbeleacu’. Ce ne facem, amărâţii de noi, fără Boc, fără Udrea? Dracu’ ne ia. Şi ne duce la împletit coşuri de sârmă.

Evident, referirile la 322 n-aveau cum lipsi la întâmplarea asta. Şi ce vă spune vouă, pedelicilor de rit Băsescu, dacă tot restul clasei politice vă dă cu DDT periodic? Una peste alta faptul că moţiunea a trecut e un firav semn că jigărita asta de democratie românească încă mai are puls. Anemic, dar are. Acum rămâne de văzut cum procedăm mai departe.

Un lucru sănătos ar fi să se meargă la anticipate. Pentru că în actuala formulă cu un ţambal şi trei suflători e limpede că taraful nu funcţionează. Dar pentru asta e nevoie de o cantitate de oo greu de găsit prin Palatul Parlamentului. Aşa că se freacă usturoiul cu guvernul de tehnocraţi. Păi de ce nu permanentizăm soluţia şi ne băgam picioarele în ea de clasă politică? Cine are îşi poate băga şi pula! La fel ca discuţia pe care o tot aud de azi dimineaţă: un guvern până la alegerile prezidenţiale. Păi guvernul nu ar trebui să fie dat de majoritatea parlamentară? Judecând după litera constituţiei alegerea preşedintelui nu ar trebui să aibă nicio legătura cu formarea şi funcţionarea guvernului. Dacă, totuşi, ajungem să discutăm despre alegerea preşedintelui ca factor determinant în formarea guvernului e semn că avem probleme serioase după cinci ani de brav om prietenos. Foarte serioase! De ce am mai prelungit atunci mandatul preşedintelui la cinci ani şi am decuplat alegerea acestuia de alegerile parlamentare? Asta a fost, se vede acum, o mare tâmpenie.

Discuţia care se poartă, cum spuneam, se învârte în jurul ideii unui guvern de tehnocraţi. Numele fredonat când vine vorba de bulibaşa acestui guvern… interimar – de ce interimar?- este cel al lui Johannis, primarul Sibiului. De ce i-am strica omului rostul la primăria Sibiului pentru doar două luni de zarzavat? Şi dacă omul chiar e o soluţie atât de deşteaptă de ce nu îl lăsăm să conducă guvernul pe mai departe? De ce amestecăm pelteaua alegerii preşedintelui cu ciorba guvernării? Asta ar trebui să fie o temă pentru candidaţii la preşedinţie. Iar ăla care va fi în stare să mă convingă că , ajuns preşedinte, îşi va vedea de clopotele de la biserica din Cotroceni şi va lăsă actul guvernării şi smardoiala politică pe seama guvernului, recte partidele politice, ei bine, ăla ar putea avea votul meu.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

16 Comments

  1. 1.pe criza asta ,ne-ntoarcem ecologic spre rachita….
    1.bis. bine zis,jigarita si anemica.se impune cu necesitate un tratament adecvat si un doctor de specialitate.
    2.daca ceva e bun si merge,trebe stricat ,sa intre-n randu` lumii
    3.n-ai sa vezi.ca nu mai incape(pe clopot)

    spedy/13/10/2009

  2. O abordare de bun simt.

    Iar intrebarile sunt exceptionale. Desigur, nu o sa primim nici un raspuns pertinent de la impricinati. Zilele acestea sunt prea ocupati cu vanarea ciolanului smuls de la boc & gasca lui de hoti.

  3. Rabi, daca Johanis vine si mai shi face ceva atunci stirbeste din aura lui Zeus.Cu sigurantza ca nu o sa ajunga azi la senat la consultari( or sa aibe baietzii grija sa i se defecteze masina , sa faca un accident, doar asa ca sa nu poata veni. S uite ca vom avea PM pe doamna consilier a lui Zeus sau chiar pe Boc3 .

  4. Cred că prima grijă a noului preşedinte trebuie să fie urnirea ălora de se ocupă de schimbarea Constituţiei. Intr-un fel, mandatul diliului tot a fost bun la ceva. Pişându-se pe Constituţie, aşa cum câinii se pişă pe copaci, a marcat toate locurile care ar mai putea fi folosite, în interes propriu, de vreun alt viitor dement.
    Completând ideea cu care încheie Mordechai, un candidat ne-ar putea convinge că vrea cu adevărat să îşi vadă doar de treburile Cotrocenilor, dacă ar avea curaj să susţină trecerea la impopulara republică parlamentară. Din păcate, ideea ca preşedintele să nu mai fie ales de popor, ci de parlament, nu poate fi un subiect de campanie electorală. Pentru Băsescu ar fi mană cerească, dacă vreun contracandidat ar ieşi pe piaţă cu aşa ceva.

    • Bună observaţia. Adică l-am avut pe diliu pe post de pulberi magnetice să testăm cazanul constituţiei pe la suduri. Bine zis. Tare îmi e , totuşi, că în loc de îndreptare a slăbiciunilor, ăi de-l vor urma vor profita şi ei de ele, acum că le-au fost arătate cu deştul.
      Şi până la urmă nu de slăbiciuni ale constituţiei a fost vorba în mandatul ăsta, ci de ignorarea ei.

  5. „Soluţia Boc-premier” avansată de PDL formal a primit un răspuns tranşant din partea preşedintelui:
    „Voi sunteţi nebuni?! Suntem ţară europeană, cum aş putea să pun un premier care a fost demis de parlament?!” 🙂
    Se vede clar ce batuti in cap sunt politicienii nostri.
    Asta imi aminteste de un coleg de serviciu cam dus cu pluta care, dupa ce a fost fortat sa-si dea demisia, ca sa nu fie dat afara ca incompetent, fiind in perioada de preaviz, isi trimitea iar CV-ul la firma pentru angajare. Astia-s „greu de ucis”, ii dai afara pe usa, iar ei intra pe geam. :

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...