Propunerea, de către coaliţia ad hoc PSD-PC, PNL, UDMR, a lui Johannis ca premier ( cel puţin interimar) a venit ca o surpriză plăcută. Traian Băsescu şi PDL au avut probleme serioase când au trebuit să reacţioneze la o acţiune coerentă şi corect executată. Supriza nu cred că a venit din succesul moţiunii de cenzură. Asta era deja previzibil pentru Cotroceni. Adevărata supriză a fost abia când opozanţii regimului Băsescu au demonstrat că au gândit şi pasul următor, iar acolo s-au încurcat lucrurile.
Băsescu se aştepta, neîndoielnic, la succesul moţiunii de cenzură. Situaţie care nici nu-l deranja extraordinar, dimpotrivă. Căderea lui Boc îl scutea de complicaţiile asocierii cu un guvern catastrofal şi îi oferea şi prilejul de a arunca vina pentru o posibilă criză politică în spatele opoziţiei. Pentru ca apoi să poată ieşi din nou în faţă ca tătuc furnizor de soluţii. Ceea ce nu a anticipat a fost faptul că cei din alianţa proaspăt constituită se vor mişca extrem de repede, furnizănd la pachet cu demiterea guvernului şi soluţia. Soluţie concretizată într-o propunere greu de refuzat.
Soluţia găsită de către PNL şi PSD-PC prin propunerea lui Johannis ca premier a fost una inteligentă. Johannis este un tip cu o oarecare notorietate şi cu suficient prestigiu, dar un chip suficient de necunoscut pentru ca maşina de tocat imaginea să aibă nevoie pentru a se pune în mişcare. Reputaţia sa de bun administrator şi performanţa de la primăria Sibiu ar fi, oricum, greu de combătut. Din punctul ăsta de vedere, mutarea opozanţilor lui Băsescu a fost sclipitoare, dar nu perfectă. Şi am să explic mai jos de ce. Oricum, l-a prins pe Băsescu nepregătit, scoţându-l din scenariul anticipat.
În privinţa lui Johannis spuneam că performanţa sa la primăria Sibiului este de necontestat. Nu trebuie totuşi uitat că aceasta s-a realizat şi cu ajutorul unor fonduri importante pompate de la Bucureşti pentru pregătirea oraşului pentru a deveni capitală europeană a culturii. Şi discutăm de fonduri cu adevărat importante. Adăugam la asta faptul că Sibiul, oricum, nu e Copşa Mică aşa că acum putem face o corectă evaluare a performanţei sale. Care, repet, există!
De ce spuneam că mutarea celor de la PSD-PC şi PNL ( pe UDMR îi scot din discuţie, din motive care se vor vedea în zilele următoare) este departe de a fi perfectă? Pentru că, la rândul lor, nu au anticipat pasul următor. Mult prea siguri pe şah-matul pe care intuiau că i-l vor administra lui Băsescu, se aşteptau, din partea acestuia, la două răspunsuri posibile: Da sau Nu. În ambele situaţii Băsescu ieşea prost. La ce nu s-au aşteptat a fost întârzierea răspunsului. Ori aici abia Băsescu începe să joace corect ( am tot spus, bătrânul derbedeu nu trebuie subestimat!). Pentru că Băsescu nu şi-a asumat riscul de a refuza propunerea opoziţiei (dacă mai putem vorbi despre opoziţie în noile condiţii). Dar nici nu are de gând să o accepte. Aşa că joacă la temporizare. Trage de timp. Pentru că timpul curge în favoarea sa.
Astfel Băsescu îşi construieşte premizele pentru a putea refuza propunerea opoziţiei în condiţii convenabile lui. Mai întâi prelungind mandatul interimar al guvernului Boc ( mai sunt şmenuri de rezolvat, bani de pompat). Apoi prelungind criza. Iar o criză prelungita va fi direct imputabilă celor care au dărâmat guvernul, într-o logică electorală primitivă, dar eficientă. Tergiversarea îi ajută şi maşinăria de tocat imaginea să scormonească în şifonierul lui Johannis unde, de bunăseamă, se vor găsi ceva cadavre. În fine, prelungirea crizei poate oferi şansa apariţiei unor fricţiuni între noi aliaţi, iar asta, din nou, îi convine. La acest moment Băsescu nu are cum spune „nu” unei propuneri ca Johannis, dar îşi pregăteşte cadrul în care livrarea unui astfel de răspuns să poată fi făcută cu riscuri minime. Asta implicând şi găsirea unei alternative comparabile, dar convenabile lui.
Spuneam acum câteva zile că pe la PDL s-a cam rupt… „lanţul de iubire”. Iar în zilele care vor urma se va vedea bine ce înseamnă asta. Greii pedelici s-au cam săturat de Băsescu, dar nu au încă nici curajul, nici ocazia de a se rupe de el. Ocazia o poate oferi un guvern acceptat de Băsescu, din care PDL să lipsească. Şi tocmai aici apare marea problemă a lui Băsescu. Pentru că adevărata sa problemă acum nu o reprezintă nici PSD-PC, nici PNL, nici UDMR. Ci tocmai PDL. Pe care este silit să-l păstreze la guvernare pentru a nu se trezi în curul gol la prezidenţiale. Iar păstrarea PDL la guvernare, în noile condiţii, este extrem de dificile. Cine naiba plânge în ţara asta după miserupismul lui Videanu, după plezirismul Elenei Udrea, după nesimţismul lui Berceanu, heirupismul lui Blaga sau tembelismul lui Paleologu?
Situaţia lui Băsescu e complicată, dar putea deveni cu adevărat dramatică dacă cei de la PSD-PC şi PNL făceau acum mutarea cu adevărat corectă. Iar aceasta era asumarea unui guvern politic! În care unul dintre ei devenea prim-ministru al unui guvern de coaliţie, iar ambele partide susţineau candidatura celuilalt, din postura de candidat unic, la Preşedinţie. Acel candidat ar fi avut nu doar o susţinere extrem de puternică încă din primul tur ( o regrupare a voturilor în turul doi e mult mai dificil de realizat), dar ar fi putut intra în campania electorală şi cu o formulă de guvernare demonstrată şi în funcţiune, care ar fi izolat definitiv PDL-ul şi pe Băsescu. Dacă lucrul acesta nu s-a întâmplat este pentru că la mijloc există ambiţii mari, mult prea mari. Nu neapărat justificate şi sigur nu sănătoase. Iată de ce spuneam mai sus că mutarea PSD-PC şi PNL este departe de a fi perfectă.
Între timp la Bruxelles negocierile pentru viitoarele portofolii în Comisia europeană sunt în toi. Aveţi idee cine se ocupă de politica noastră externă zilele astea? Aşa că postul de comisar pentru bonurile de parcare poate fi portofoliul cel mai potrivit. Pentru care madam Udrea e gata, că vine din branşă.
Ohohoo… nici nu le-a zburat mintea atât de departe! De fapt, nu vezi că nici guvernul pe care vor să-l propună nu este unul permanent? Chestia asta cu guvern de tehnocraţi până-n 6 decembrie nu face decât să-i dea argumente lui băsescu…
Nu sunt in totalitate de acord cu ce spui si o sa ma explic. Indiferent ce guvern ar veni (fie de tehnocrati, fie politic) nu ar fi reusit in perioada a doua luni sa faca ceva semnificativ, adica cel mult si prost sa simta ceva. Daca ar fi fost guvern politic, ar fi inceput marea imparteala pe ministere, deconcentrate si altele care dura pana de Pasti anul viitor. Ce a „realizat” baselu’ prin refuzarea(cu perdea) neamtului este mai mult decat bine: eu cred ca prin aceasta mutare va enerva atat de multa lume, mai ales nehotariti, incat eu cred ca si-a dat cu dreptu’ in stangu’. Am convingerea ca a reusit sa scarbeasca suficient de multa lume (Nastase a perdut la un procent diferenta) prin miscarea de a refuza un om care are „binecuvantarea” populatiei(cel putin la nivel de perceptie), incat multi dintre nehotarati vor iesi la vot si-i vor da cu flit. Parerea mea.
A, inca ceva: faza cu guvern politic ar mai fi cazut prost si dintr-un alt punct de vedere: ar fi iesit pedeleii si ar fi urlat: lume, vedeti de ce ne-au dat jos: ca sa vina ei si sa puna mana pe butoane, nu ne-au lasat sa conducem tara responsabil intr-un moment de criza!!!!! Vor doar puterea! Pensii, privilegii, etc.
Din punctul meu de vedere a fost cat se poate de previzibil ce va face. Insa indiferent cum ar fi mutat ar fi iesit prost din miscarea asta. Si chiar a iesit.
Deocamdată nu a mutat. Doar îşi pregăteşte mutarea.
În privinţa chestiunii celeilalte… e de discutat. Se putea găsi rapid o formulă de guvernare fără mare ţigănie, lăsându-se marea tocmeală pentru după alegeri. Altfel şi Geoană şi Antonescu vor avea dificultăţi majore în a răspunde cum vor constitui o majoritate de guvernare, recte un guvern, după alegeri. Şi Băsescu nu se va sfii să o pună.
Încă ceva: cred că este serios supraestimată popularitatea ideii unui guvern de tehnocraţi. Iar la vot nehotărâţii şi scârbiţii cam stau acasă. Cei care se prezintă sunt cu proponderenţă suporterii unei culori. Cred că asta e destul de evident.
@Mordechai,
Inca un precizare cu privire la guvernul politic: ar fi fost facut de catre chior direct raspunzator de criza economica si nu ar fi contat pentru el faptul ca 10 luni a guvernat pedelicul si psd-istii. De altfel, a si spus asta ieri la negocierile cu partidele: asumati-va guvernarea si criza! Pentru liberali ar fi fost dezastruos.
@Mordechai,
Scuza-ma, nu doresc sa fac chat pe blogul tau, as vrea, insa, sa citesti (probabil ai si facut-o 😉 ) la Petreanu exact ce spuneam eu referitor la cei scarbiti. Cred ca astazi ma abtin sa mai comentez 🙂
Tot ce a fost facut in tara de cand a cazut N.Ceausescu,a fost ca Romania sa mearga spre prapastie.A fost o gluma asa zisa crestere economica,cresterea economica si economistii stiu foarte bine a fost artificiala.Preturile …ca si valoarea leului sustinuta de asa zisa BNR nu a fost cu adevarat controlata.Piata imobiliara nu a fost controlata de catre stat si s-a ajuns sa inchiriezi o garsoniera din Bucuresti cu un pret egal cu chireia unei garsoniera in Elvezia sau la Paris in Franta.
Preturile la produse au crescut separat de cresterea salariilor….Atat fosti directori ai fabricilor ,uzinelor cat si copii lor sunt bine pentru ca din posturile pe care le aveau in 1989 au dirijat si dirijaza tot si acum in Romania.Oameni cu adevarat cinstiti si copii lor ai strabatut toti acesti ani(1989-2009) chear daca au fost patroni la micile lor firme cu multa greutate.Deputati si senatori sunt peste 90% tot fosti comunisti ,in posturi de conducere in aparatul de stat sunt fosti comunisti si fii si ficele lor…(ati citit prima parte din CAPITOLUL I azi 16 octombrie 2009 voi continua…)G.M
De ce ar fi acceptat Băsescu desemnarea lui Geoană sau a lui Crin ca prim ministru, aşa cum sună varianta pe care o propui? Partidul cu numărul cel mai mare de parlamentari, marota lui Băsescu, este PD-L. Dacă s-ar fi mers pe ideea unui prim ministru politic, l-ar fi desemnat din partidul personal. Ajungându-se zici, cel propus de PSD + PNL ca prim ministru ar fi rămas pe dinafară, iar partidul respectivului nu l-ar mai fi susţinut pe celălalt la prezidenţiale.