Leapşa cu futurele

Lucia Verona îmi centrează o leapşă care apelează la calităţile mele de mamăomida. Mai exact ar trebui să răspund la întrebarea:

Cine vor fi candidaţii la alegerile prezidenţiale din 2014?

Adică nu cine cred eu că ar putea fi, ci de-a dreptul „cine vor fi”. Aşa că, la faza asta, recunosc cu umilinţă: habar nu am! Dracu’ să mă ia dacă ştiu! Că dacă aveam calităţi din astea omidiene băgam de mult loteria naţională în faliment. Dar pot să îmi dau cu presupusul despre cine ar putea, la o adică, să candideze prin 2014.

Cum fratele meu chinez bagă şi el o leapşă la sifonărie, o iau şi pe aia la socoteală. Chinezu’ întreabă:

Oare o să avem vreodată o femeie preşedinte de stat?

Şi aici sunt nelămurit. Că sunt vreo câteva femei care au ajuns preşedinţi de state. Nu în statul nostru. Şi e clar ca întrebarea la statul nostru ( aşa cum e el ) se referă. Iar la întrebarea asta răspunsul poate fi dat fără mari riscuri:

Nu, nu cred că într-un viitor previzibil o femeie ar putea deveni preşedinte al României. Şi asta pentru că prezenţa femeilor în politică nu are încă acea consistenţă pe care ne-am dori-o. Pentru că unele intră în politică la algoritm:”musai să avem şi x la sută femei în funcţii, căutaţi şi voi vreo câteva nume”. Apoi, cele mai multe dintre ele, odată intrate în politică (prin mijloace şi din motive pe care nu le discutăm) devin fie panaramele unui şef, fie purtătoare de mapă ale copiilor şefului.

Până la urmă nici nu ar trebui să discutăm în termenii aceştia. Preşedinte ar trebui să devină acea persoană care merită asta, indiferent de sex. Sigur că societatea noastră are încă multe prejudecăţi. Lupta electorală presupune o enormă revărsare de mizerii. Iar femeile sunt mult mai vulnerabile la aşa ceva, opinia publică este mult mai puţin îngăduitoare cu ele. Vreţi un exemplu? Gândiţi-vă la soarta Monăi Muscă. După întreaga poveste cu dosarul de securitate s-a măturat cu ea pe jos, iar ea dispărut definitiv de pe scena politică. În acelaşi timp o sumă de bărbaţi aflaţi în situaţii comparabile sunt bine-merci! Aşa că nu, nu cred că prea curând am putea avea o femeie preşedinte. Deşi cunosc câteva femei care ar merita asta. Dar ar trebui ca şi noi să merităm.

Şi mă întorc la prima leapşă. Că tot mi-o dă şi Rekinoo. Leapşa, bre. Aia cu prezidenţiabilii anului 2014. Şi încerc să îmi dau cu presupusul. Plecând de la premiza că vom fi cu toţii sănătoşi şi în viaţă şi niciunul dintre cei pe care îi văd azi ca potenţiali candidaţi nu va pleca dintre noi.

Un candidat sigur va fi cel care va câştiga prezidenţialele de anul acesta, exceptând situaţia în care acesta va fi tot Traian Băsescu. Deci Crin sau Geoană. Cel care va câştiga. Este firesc ca preşedintele în funcţie să candideze pentru un nou mandat. Învinsul va dispărea din ecuaţie. Iar lui Oprescu nu-i dau multe şanse acum.

Vadim Tudor ar putea fi un alt candidat.

Numele candidaţilor din partea PDL, PSD sau PNL depinde de rezultatul alegerilor de anul acesta. În cazul în care Băsescu va pierde alegerile, PDL va cunoaşte o perioadă de serioasă contracţie şi oricum, în afară de Băsescu, nu văd acolo, la acest moment vreun nume capabil să adune voturi. În măsura în care, pierzând alegerile, Băsescu se va întoarce în PDL preluând conducerea partidului şi lupta la baionetă cu noua puterea, în 2014 el ar putea fi candidatul PDL. În PSD, dacă Geoană nu câştigă, va urma o perioadă complicată. E greu de anticipat cine va prelua conducerea partidului şi ce nume noi se vor afirma în partid. Dar cred că, în această ipoteză, PSD va veni cu un nume nou pentru 2014.  Acelaşi lucru se poate spune şi despre PNL, acolo, totuşi, Antonescu fiind mai puţin vulnerabil decât Geoană la PSD. Cred că există posibilitatea ca Antonescu să candideze şi în 2014, chiar dacă pierde anul acesta. Sub condiţia ca în perioada următoare să treacă la o serioasă construcţie politică.

Cum spuneam, e greu de anticipat. Cine ştie ce guvernare va urma în anii ce vin? Cine poate anticipa care va fi rezultatul parlamentarelor din 2012 şi ce configuraţie vom avea? Ce crize vom străbate şi ce noi coaliţii se vor naşte? Am putea, la fel de bine, avea în 2014 o coaliţie care să susţină un candidat unic împotriva preşedintelui în funcţie, care se va fi demonstrat un tiran etc.

Şi dacă Johannis devine premier şi sub mandatul lui lucrurile curg frumos şi numele său se impune în lupta pentru preşedinţie? Şi dacă situaţia internaţională devine atât de complicată încât avem nevoie să punem acolo un fost militar de carieră? Şi dacă…

Gata cu futurele că mă doare capul. Deci în 2014 vor candida:

EBA, Jiji, Vadim, Vanghelie şi Orban. Ca să fie veselie.