AcasăRabbi ziceSloganul fără rost

Sloganul fără rost

Sună un amic. Zice:

-E nasol, bă!

– Ce e, bă, nasol? S-a scumpit pileala?

-Nu, bă… aia…

-Te-ai certat cu paraşuta?

-Nu, bă, criza, bă…

Iau o bucată de rahat. Turcesc. De Medgidia.

-Ce criză, bă?

-Asta guvernamentală.

Acum cred că ia el rahat. Românesc. De colon. Ăsta e şomer, stă cu mă-sa şi fumează pe datorie, dar îl fute grija de criza guvernamentală.

-E anarhie! zice

-Du-te, bă, în pula mea. E debandadă! Anarhia e o chestie mai sofisticată.

Primesc mail de la un alt amic. Îmi zice că Băsescu şi-a tras slogan de campanie „O Românie a bunului simţ”. Văzusem faza deja. La Şuţu. Şi la Roxana. Face măgarul ce face şi iar cade în abatere. Aşa că îl scot la careu în faţa oamenilor muncii şi iar îi dau la şuviţă.

Băi, derbedeule, păi cum, bă, să o arzi tu cu bunul- simţ? Păi atunci pot să-l pun pe Jenică Fenomen să promoveze muzica de cameră şi pe sexi brăileancă să ne vorbească despre nevoia de castitate. Ce legătură ai tu cu bunul- simţ? Păi, băi chelie, când nepotul îl întreabă pe nea Stere ce e aia nesimţire, nea Stere îi arată poza ta. Să-ţi faci curva ministresă şi tuta de fiică europarlamentar… astea sunt dovezi de bun-simţ? Da’ faza cu casa din Mihăileanu ori cu alea ( ALEA! ALEA, nu „aia” ! că mai cunoaştem şi noi ) de la Popoviciu… alea sunt dovezi de bun-simţ?

În fine, ce dovadă mai mare de nesimţire e faptul că până şi sloganul ăsta l-ai ciordit de la altcineva.

Concluzie: eşti nesimţit. Dispari!

Pe urmă m-am relaxat. A căzut netul. Când a venit netul a căzut curentul. Am sunat la ENEL şi ăia mi-au zis că e de la ploaie. Logic. Pe urmă a venit curentul (ăla electric) da’ tot ploua. Şi a căzut semnalul la tv. La cablu n-am mai sunat că sun degeaba. Am ascultat manele de la vecini. La concurenţă cu un bou care a parcat sub balconul meu şi a deschis geamul la maşină să-i audă ma’alaua salamul. Cum o fi găsit loc de parcare prin mormanul de peturi ?

Da, o Românie a bunului simţ. Mă uit la nea Stere care sparge seminţe din balcon şi se înjură cu nea Mătreaţă. Cu sloganul ăsta mergi la sigur.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

7 Comments

  1. O Romanie a bunului-simt??? Asta inseamna ca Basescu vrea sa comita un genocid urmat de un suicid. Iti dai seama cate sute de mii de cocalari si pitzipoance trebuie sa dispara …
    Si vezi cum suna venind de la Basescu? E ca in zicala „Hotul striga Hotii! ” .. El ne vorbeste de bun simt, el care e faimos pentru „tiganca imputita” :))
    Oi reveni in Romania cand o zbura porcu` in ritmul asta …

  2. Il suspectezi cumva de sinceritate pe Basescu? Sa fim seriosi. A furat si o sa fure mereu… Oricum ma amuza sloganul lui. arata cat de hilara e romania: hotul striga hotul iar nesimtitul face apel la bun simt…

  3. cum ar fi sa fie un ROST fara sloganuri? ti-ai inchipuit cum ar arata o campanie prezidentiala sau parlamentara sau dracu sa le duca, fara sloganuri? si fara mii si mii de cuvinte care la urma nu-ti spun nimic. Ce frumos ar fi

  4. Rabbi, ciordit sau neciordit, acest slogan ii vine chelului, precum o tichie de margaritar! Ce tangenta are el cu bunul simt, ca sunt amandoi perfect paraleli! Asta chelu’ si bunul simt se potriveste ca… sula cu prefectura ( ca tot avem doar prefecti pedelei!)!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...