AcasăOy-oy!Ca la campanie

Ca la campanie

Ăştia de la Martorii lui Băsescu stau tot mai rău cu nervii. Îi văd tot mai des expirând pe la televizor. Or avea probleme? O fi stressul mare? Avramescu, Preda, Voinescu… pocnesc unul după altul precum cusăturile de la blugii chinezeşti. Oamenii se identifică în modul cel mai bizar cu cârmacele, reacţionează isteric dacă cineva zice ceva despre cel a cărui poză o poartă ei în portofel. Mai mult, par să fi dezvoltat un fel de manie a persecuţiei total nepotrivită cu cealaltă ţăcăneală a lor: complexul messianic.

La emisiunea de aseară, de la Realitatea, a Oanei Stancu şi a lui Adrian Ursu am văzut încă o manifestare a simptomelor descrise mai sus. Problemele de sănătate psihică ale lui Sever Voinescu nu mă interesează nicicum aşa că n-aş fi pomenit despre crizele lui. Discuţia s-a abătut la un punct asupra unor fluturaşi  murdari secretate de colonul pedelic. Nişte fiţuici, atribuite chipurile lui Geoană, în care era prezentat un năucitor guvern propus de Geoană după ce acesta ar deveni preşedinte. O chestie infantilă, de un cretinism deloc surprinzător, ţinând seama de sursa emanaţiei, dar pe care Voinescu o credea teribil de haioasă. Mai mult: îşi forţa intestinele craniului şi rectul de sub nas să covingă că prostia respectivă ar respira un oarecare aer de credibilitate.

Asta înseamnă să fii atât de cretin încât să fi pierdut complet contactul cu realitatea. Pe principiul ” eu zic bancul ăsta tâmpiţel- eu mă râd-hăhă-ce m-am râs-ce m-am distrat”.  Înainte de a râde ca imbecilii de propriile glume imbecile, n-ar fi cazul să privească actualul guvern? Propriul lor guvern, ăla cu miniştri crăcănaţi pe două portofolii. Cu Videanu doctor de varice şi Berceanu tractorist pe gliile patriei.

Da’ guvernul ăsta cum ar suna: Hayssam, Udrea, Ridzi, Eba… mai zic?

În altă ordine de idei, se naşte o întrebare: ăştia îşi cred alegătorii imbecili de ii tratează cu astfel de tâmpenii ? Sau segmentul de decerebraţi care pun botul la astfel de iscusite manipulări reprezintă electoratul pe care se bazează?

Nici găselniţa pesedistă cu „site-ul ” lui Băsescu nu mi se pare mai grozavă, dar are avantajul unor rudimente de umor.

Oricum, până acum jocul e subţire. Aştept insinuările perfide alea meseriaşe. Acuzaţiile de pedofilie, zoofilie, necrofilie, fluturaşii în care să se arate că Geoană l-a împuşcat pe Kennedy, că Antonescu e ungur şi fundamentalist islamist.  Că Oprescu e căsătorit in secret cu un cuptor cu microunde. Eheeei.

Şi, după ce termină cu zvonurile imbecile, poate discută puţin pedelicii despre planurile lor de organizare de răzmeriţe şi mişcări violente de stradă, în cazul în care ebanezul nu mai pupă un nou mandat.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

6 Comments

  1. Este evidenta nervozitatea din ce in ce mai mare a guristilor lu’ matrozu’ , simt oare baietii ca le fuge pamantul de sub picioare? In ritmul asta si in plus daca idolul lor isi pierde locul de carmaci al natiunii ,tare ma tem (hihihi) ca toti pupinii astia penibili o vor lua razna si cred ca se vor umple spitalele de „glumeti” cu ei..

  2. Sever Voinescu a mai spus o tâmpenie, care şi printre aburii alcoolului mi-a curentat mintea:

    Cică lui i se pare acceptabil ca un ONG să fie racolat de un partid ca să-l ajute la campanie, însă i se pare total inacceptabil ca ONG-ul din proprie iniţiativă să susţină un partid. Că cică în al doilea caz se amestecă societatea civilă cu politicul sau aşa ceva.

    Ăsta ce are în cap? Tărâţe?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...