Putem?

Să facem  şi altceva? Putem să uităm de nebunia în care trăim, de mizeria care dă năvală peste noi, de ură, patima şi nebunie? Putem ajuta pe unul de al nostru? Putem?

Dacă da, haideţi, vă rog să o facem.

Ştiu. V-aţi plictisit de anunţurile umanitare. Sunteţi imuni. Prea multe anunţuri, prea multe drame, prea mult. Dar tot vă rog: hai să încercăm. În spatele anunţului e un destin. Şi e şi în puterea voastră să îi daţi o şansă să se împlinească.

Preiau apelul groparului şi spun: haideţi să-l ajutăm pe Coco. Nu-l cunosc. Nu l-am întâlnit niciodată. Nu am vorbit nicicând, nicicum.

Am spus că refuz pe acest blog propaganda în favoare oricărui candidat la alegerile prezidenţiale. Dacă vreunul dintre candidaţi sau unul dintre susţinătorii săi va produce dovada că a făcut ceva pentru a-l ajuta pe acest băiat, promit că îi voi găzdui materialele publicitare timp de o săptămână. Indiferent cine ar fi candidatul. Pentru că… da, există compromisuri care merită făcute.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

10 Comments

  1. E ziua ta, Traiane, zi plina de’mplinire,
    Mareata zi ce-arata, care-i a ta menire.
    Ne esti carmaci si voda, ba chiar stramos ne esti
    Noi gene’avem din tine, vestit zeu din povesti.

    N-ai împlinit prea multe, nimic chiar n-ai facut
    La schimb ne-ai dat scandaluri, esti zmeul de temut!
    Ti-ai promovat amanta, pe post de Cosanzeana
    Iar tuta e la Bruxelles, din moft, marita doamna.

    Fara de numar banii, in teanc i-ai adunat
    Beizadeaua-ti mare, din furt, are palat.
    Ti-ai pricopsit tot clanul cu-averi nemasurate
    La arsenal e mare, prea mult iubitu-ti frate.

    Boboru’ l-ai dat dracu’, doar circ i-ai oferit
    Lasandu-l far’izmana si’n mare deficit.
    Camasa-i arvunita, si-a scos-o la mezat
    Ca sa plateasca rate la imprumutu’ luat.

    Ne faci acum din vorbe, cersind un nou mandat
    Cinci ani fost-au degeaba, sarman voda ratat.
    Tu crezi ca-i ca la scoala, cand nu ai chef sa-nveti
    Puletii sa-ti dea votul, ca anul sa-l repeti.

    Dar nu-i asa, Traiane, de ziua ta-ti uram
    Te du tu si ne lasa in pace sa speram
    La timpuri mult mai bune, la cheag si bunastare
    Te du, ia-ti si amanta, sirena la vapoare.

    Un scurt mesaj de suflet – de ziua ta-ti trimit !
    Ne las-odata-n pace – Te du de-unde-ai venit ,
    Poporul nu-i ca vasul ,sa mearga prin furtuni,
    De tine provocate si-o clica de nebuni !
    Cu dintii de putere te-agati fara rusine
    Mintindu-ne tot timpul , ca numai tu faci bineee !

    Vezi bine ca poporul ,nu-ti mai doreste vrerea
    De ce ? nu pleci de-acolo ? te-a imbatat puterea ?
    Incerci cu disperare sa stai la Cotroceni
    Pe noi ne vezi – o gloata – ori gluga de coceni !

    Te-asteapta draga mare !, acum de ea ti-e frica ?,
    Te du din nou…a apa, din apa te ridica !
    Si lasa tara-n pace , usor sa isi revina,
    Nu e de tine ,tronul ” acum n-o sa-ti mai , tina

    Minciunile-nsirate , ce ti se par doar glume ,
    Se-ntorc, ”napoi la tine !! si or sa se razbune !
    Poporul ce-l crezi prost, in timp s-a desteptat
    Si n-o sa bage-n urne , ce tu ai asteptat !

    Nimic nu e vremelnic ! orice e trecator !
    Si vei da socoteala ! suveranului popor !
    Te-a imbatat puterea ? te vezi precum un zeu ?!
    Te-o judeca Poporul si bunul Dumnezeu !

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...