Linişte

Azi nu e îngăduit să vorbim.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Ul-PysdMTw0]

închipuiţi-vă un copac.

apoi desfrunziţi-l. folosiţi gândul ca pe o pereche de foarfece. şi tăiaţi tot ce e frunză. tot ce e lăstar. împrejurul coloraţi-i-l în gri. cu pensula minţii acoperiţi tot cu vălatuci de gri. pădurea din jurul lui. ştergeţi sunetul de frunze foşnind şi susurul de apă curgătoare. şi mirosul de cetină udă curăţaţi-l. şi lăsaţi un trunchi sărac şi tăcut. păstraţi gândul copacului fără culoare, fără sunet şi fără miros de codru.
şi priviţi-l.
spuneţi: mai vedeţi un copac? sau doar pustiul?…
apoi aşezaţi cu mâna gândului o pasăre cântătoare pe ciotul uscat, învaluit de mult gri.

acum vedeţi un copac, nu e aşa ?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

16 Comments

  1. „Nu trage…sunt eu, Lascarica.” – oamenii mari nu stiu sa moara.
    Doar pleaca, uneori. Altii raman pentru totdeauna acolo unde isi au locul.

    In liniste, cu capul plecat,un ultim omagiu maestrului.
    Odihneasca-te in pace.

  2. Vezi doar ca….nu mai este…sau ca a facut un pact cu nemurirea ….si ca acolo unde este acum,nu-lmai atinge nimic…nici boala,nici suferinta,nici tristetea …
    Dumnezeu sa-l odihneasca!
    Restul e tacere….

    spedy/10/11/2009

  3. „Daţi-mi un trup, voi munţilor”
    de Lucian Blaga

    Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
    şi totuşi
    flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,
    căci lutul tău slab
    mi-e prea strâmt pentru straşnicul suflet
    ce-l port.

    Daţi-mi un trup,
    voi munţilor,
    mărilor,
    daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
    în plin!
    Pământule larg, fii trunchiul meu,
    fii pieptul acestei năprasnice inimi,
    prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,
    fii amfora eului meu îndărătnic!
    Prin cosmos
    auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
    şi-aş apare năvalnic şi liber
    cum sunt,
    pământule sfânt.

    Când as iubi,
    mi-aş întinde spre cer toate mările
    ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi,
    spre cer,
    să-l cuprind,
    mijlocul să-i frâng,
    să-i sărut sclipitoarele stele.

    Când aş urî,
    aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă
    bieţi sori
    călători
    şi poate-aş zâmbi.

    Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.

    *
    Dumnezeu să-l odihnească!

  4. Lumea a devenit mai rece. Si am un nod in git. Multumesc marelui actor pentru ca mi-a dat fara sa ii cer. Atunci cind eram o tulpina.

    Dumnezeu sa te odihneasca Maestre!

  5. Frumos ai scris marite rabin. Pot sa scriu si eu ceva?
    In drumul stelelor
    linistea se lasa ca o sulita,
    care se opreste in trupul nostru
    indragostit de viata.
    Dumnezeu sa-l odihneasca !

  6. Pretene Mordechai te saluta UNGURU.Pretene Mordechai sa scrie si UNGURU un comentariu.Noah ,Doamne iarta-l si hodineste pe Gheorghe Dinica .La UNGURU -i place un foarte bun film al maestrului Gheorghe Dinica,filmul se numeste ,,Prin cenusa imperiului„poate de aceea-mi place pentru ca sunt din nord vestul ROMANIEI care a fost sub stapinire austro-ungara pina la marea unire din 1918 si filmul reprezita o descriere a acelui timp trecut .Pretene Mordechai te saluta UNGURU.

  7. Pretene Mordechai te saluta UNGURU.Pretene Mordechai ce zici de premonitia lu UNGURU,aseara 11.11.2009.ora 22.22.00 a fost difuzat pe TVR1 filmul ,,Prin cenusa imperiului„ noah pretene Mordechai punem de o premonitie pariu pentru prezidentiale ?de curiozitate te intreb.Pretene Mordechai te saluta UNGURU.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...