Azi nu e îngăduit să vorbim.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Ul-PysdMTw0]
închipuiţi-vă un copac.
apoi desfrunziţi-l. folosiţi gândul ca pe o pereche de foarfece. şi tăiaţi tot ce e frunză. tot ce e lăstar. împrejurul coloraţi-i-l în gri. cu pensula minţii acoperiţi tot cu vălatuci de gri. pădurea din jurul lui. ştergeţi sunetul de frunze foşnind şi susurul de apă curgătoare. şi mirosul de cetină udă curăţaţi-l. şi lăsaţi un trunchi sărac şi tăcut. păstraţi gândul copacului fără culoare, fără sunet şi fără miros de codru.
şi priviţi-l.
spuneţi: mai vedeţi un copac? sau doar pustiul?…
apoi aşezaţi cu mâna gândului o pasăre cântătoare pe ciotul uscat, învaluit de mult gri.
acum vedeţi un copac, nu e aşa ?
Dumnezeu sa-l ierte şi sa-l odihneasca!
„Nu trage…sunt eu, Lascarica.” – oamenii mari nu stiu sa moara.
Doar pleaca, uneori. Altii raman pentru totdeauna acolo unde isi au locul.
In liniste, cu capul plecat,un ultim omagiu maestrului.
Odihneasca-te in pace.
O tara care da asemenea artisti este o tara bogata.Ii multumim ca ne-a fericit cu harul sau.
………….. Si plang, prietene, pentru ca a murit un OM.
Vezi doar ca….nu mai este…sau ca a facut un pact cu nemurirea ….si ca acolo unde este acum,nu-lmai atinge nimic…nici boala,nici suferinta,nici tristetea …
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Restul e tacere….
spedy/10/11/2009
„Daţi-mi un trup, voi munţilor”
de Lucian Blaga
Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
şi totuşi
flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-e prea strâmt pentru straşnicul suflet
ce-l port.
Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
şi-aş apare năvalnic şi liber
cum sunt,
pământule sfânt.
Când as iubi,
mi-aş întinde spre cer toate mările
ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi,
spre cer,
să-l cuprind,
mijlocul să-i frâng,
să-i sărut sclipitoarele stele.
Când aş urî,
aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă
bieţi sori
călători
şi poate-aş zâmbi.
Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.
*
Dumnezeu să-l odihnească!
Dumnezeu sa-l odihneasca! Mare pacat ca ne pierdem atat de devreme actorii adevarati…
Dumnezeu sa-l ierte!
Lumea a devenit mai rece. Si am un nod in git. Multumesc marelui actor pentru ca mi-a dat fara sa ii cer. Atunci cind eram o tulpina.
Dumnezeu sa te odihneasca Maestre!
Frumos ai scris marite rabin. Pot sa scriu si eu ceva?
In drumul stelelor
linistea se lasa ca o sulita,
care se opreste in trupul nostru
indragostit de viata.
Dumnezeu sa-l odihneasca !
Pretene Mordechai te saluta UNGURU.Pretene Mordechai sa scrie si UNGURU un comentariu.Noah ,Doamne iarta-l si hodineste pe Gheorghe Dinica .La UNGURU -i place un foarte bun film al maestrului Gheorghe Dinica,filmul se numeste ,,Prin cenusa imperiului„poate de aceea-mi place pentru ca sunt din nord vestul ROMANIEI care a fost sub stapinire austro-ungara pina la marea unire din 1918 si filmul reprezita o descriere a acelui timp trecut .Pretene Mordechai te saluta UNGURU.
RIP
Oare el vroia sa se odihneasca? Eu nu cred. Asa ca eu zic: sa bucure si cerul asa cum ne-a bucurat pe noi!
Da, de neuitat in rolul Diplomatul din filmul lui Andrei Blaier „Prin cenusa imperiului”.
…probabil cel mai frumos text pe care l-am citit prin bloguri, despre.
Pretene Mordechai te saluta UNGURU.Pretene Mordechai ce zici de premonitia lu UNGURU,aseara 11.11.2009.ora 22.22.00 a fost difuzat pe TVR1 filmul ,,Prin cenusa imperiului„ noah pretene Mordechai punem de o premonitie pariu pentru prezidentiale ?de curiozitate te intreb.Pretene Mordechai te saluta UNGURU.