AMR 10

Traian Băsescu nu participă la dezbateri tv. Pentru că nu are ce dezbate. O dezbatere presupune confruntarea nu neapărat cu ceilalţi candidaţi, ci cu propriile eşecuri şi prostii. O dezbatere presupune argumente. Prezentarea realizărilor şi asumarea eşecurilor. Ori Băsescu nu are ce realizări să prezinte. Iar de asumarea eşecurilor nu a fost niciodată în stare. Nu că ăilalţi ar fi mai breji.

Dacă în 2004 Băsescu şi Alianţa D.A. mizau pe electoratul urban, acuzând PSD că se bazează pe voturile „electoratului rural mai neinstruit, mai puţin informat” astăzi lucrurile stau exact pe dos. În Bucureşti candidatul cel mai bine poziţionat este Antonescu. În mediul urban, în general, Băsescu stă rău. Aşa că nu e de mirare interesul pentru ETNO Tv al subalternului de la partid Prigoană. Dacă în  2004 Băsescu beneficia de o susţinere puternică din zona intelighenţiei astăzi mizează pe ETNO TV şi tot felul de personaje ciudate. Nu mai are ce promite. Este epuizat, după nenumăratele campanii în care a plusat, întotdeauna fără acoperire, ştie că promisiunile sale nu mai au niciun fel de credibilitate. Ce mai poate promite? Noi măriri de salarii pentru profesori? Eliminarea nepotismului şi corupţiei, cu Udrea, EBA şi tot restul alături?

Din punct de vedere strategic, campania lui Băsescu e bine construită. Probabil cea mai bine construită. Băsescu realizează că adevăraţii săi adversari nu sunt impotenţii contra-candidaţi, ci presa. Presa este cea care nu l-a cruţat şi nu îl va cruţa, aşa că, în mod natural, aceasta devine adversarul său.  Participarea la dezbateri cu ceilalţi candidaţi l-ar fi plasat, inevitabil, într-o postură defensivă, una în care nu se simte deloc bine. Pentru că ar fi trebuit să dea socoteală pentru toate derapajele, abuzurile şi nereuşitele sale. Ar fi avut de răspuns multor întrebări legate de averea familiei şi învârtelile protejaţilor săi. Evitând dezbaterile şi alegându-şi ca ţintă presa şi ziariştii „neprieteni” se aşează acolo unde se simte mai bine: într-o poziţie ofensivă. Şi face ce ştie mai bine: împroaşcă. Surprinzător, există încă un segment important din electorat dispus să se lase sedus de un astfel de candidat.

Băsescu atacă „presa mogulilor„. Cea făcută „cu banii celor de la FNI”. Care mogul , nici mai mult, nici mai puţin, discreditează statul (!!!). Pentru că îndrăznesc să il critice pe el. Ori se ştie bine „L’Etat, C ‘est moi”. Atacarea prin toate mijloacele a parlamentului sau justiţiei, practicată de cinci ani de acest grotesc personaj, nu era un atac la adresa statului. Criticarea apucăturilor sale fanariote, a porcăriilor şi pungăşiilor petrecute sub oblăduirea sa reprezintă un atac la adresa statului!

Presa mogulilor? Cea „făcută cu banii celor de la FNI”? Acum 3 ani nu cu aceeaşi bani era făcut grupul de presă pomenit? Ia să vedem aici puţin.

Băsescu  se luptă cu presa, cu Badea, Gâdea şi Ciutacu. Ţepele din Piaţa Victoriei sunt rezolvate. Trăitul bine e plin de muci şi el. Ultima opţiune oferită de el românilor e să aleagă între el şi televizor. Halal opţiune. ETNO Şi TARAF tv sunt ok? Dar B1? Păuneştii fiind moguli buni şi mult mai docili.

Până la urmă strategia lui s-ar putea să fie extrem de eficientă. Mizând pe prostie şi ură s-ar putea să fi făcut alegerea corectă. Vedem pe 22. Şi pe 6 decembrie.

Înainte de a încheia: are cineva îndoieli că „ieşirile spontane” ale slugilor băsescului sunt de fapt fierte în cazanul cu ţuică strategică de Cotroceni? Ţâfnele mucoase şi ieşirile isterice din emisiuni ale apropiaţilor băsescului sunt gesturi bine premeditate, parte a strategiei pomenite mai sus. Cel care a conceput o astfel de strategie, presupun că se baza pe nişte cercetări. Iar asta e chiar îngrijorător. Dacă o cercetare sugerează că ieşirile isterice, agresivitatea neargumentată şi tupeul sunt argumente decisive în formarea intenţiei de vot, la electoratul român, atunci chiar ne-a luat gaia.

P.S. Un articol apropiat de subiect găsiţi la Vlad. Mi-a plăcut comentariul de acolo semnat „Cetăţeanul Popescu”-om cu blog.