No comment

Via Amar de zi. Fără comentarii.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=k-FDOdPyfaw&feature=player_embedded]

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

  1. Minunata idee ati avut cu rubrica LeptopuluStan. Cat despre materialul de azi, ce sa zic, fie nici nu se mai deranjeaza sa mimeze macar un dram de coerenta in fata publicului (c-as oligofreni, nu?), fie isi lasa loc sa o intoarca si sa zica „noi am fost cinstiti si v-am lasat sa pricepeti, printre randuri si grimase, voi sunteti de vina ca n-ati vazut si auzit”. Ii urasc oricum.

  2. Stai asa … ba cu niste comentarii …

    Astia nu au frica de nimic? Hai ca de Dumnezeu si de pedeapsa vesnica ce o vor primi pentru chinurile pricinuite poporului nu le pasa, dar de revolta populara nu le este frica? Fereasca bunul Dumnezeu sa iasa Basescu, ce vor face ei? Si in gaura de sarpe de se ascunde vor fi gasiti si trasi la raspundere pentru nenoricirile de le-au creat in viata asta!

  3. Lenuta de Plescoi

    A fost odata ca-n povesti,
    A fost ca niciodată,
    Din rude mari, cotrocenesti,
    O prea blondină fată.

    Si era una la Cocos
    Si mindră-n toate cele,
    Ca orice fata de codos
    Cu bani, genti si margele.

    Din umbra marelui palat
    Ea pasul si-l indreaptă
    Spre ministerul nou creat
    Unde turisti asteaptă.

    Din cand in cand priveste-n zare
    Spre fratii unsi portocaliu
    Si le arata visătoare
    Un singur deget: mijlociu.

    Le-arată azi, le-arată maini,
    Astfel răbdarea-i gata,
    Căci ei, tăcand de săptămani,
    Ii vor azi beregata.

    Cum ea popou-si răzima
    De scaun cu mandrie,
    Din drag de tară cumpăra
    Reclame cite-o mie.

    Dar pas cu pas pe urma ei
    In minister pluteste
    Gruparea rosiilor khmeri
    S-o radă miselese.

    Iar cind pe cal se-ntinde drept
    Cu titele-i babane,
    Cei galbeni cu săgeti pe piept
    Ii pregătesc capcane.

    Trecu o zi, trecură luni
    Hălăduind prin tară
    Cu ziaristi sărmani si juni
    S-o facă populară.

    Ba la un jazz, ba fluierind,
    Turism făcea copila,
    Că la contracte tot semnind
    Ii obosea rău bila.

    Uniti de-un gind, cei colorati
    S-au adunat la clacă
    Si stabiliră ca-ntre frati
    Comisie să-i facă.

    Văzu copila ca e jale,
    Simti tremuratură,
    C-or să intrebe de parale
    Pe unde disparură.

    Si trebui de EL indat’
    Aminte să-si aducă.
    Cu Mercedesul spre palat
    Speriată o apucă.
    Cobori in jos, mărite Zeu
    Coboară-te odată,
    Să-ti scuturi coama ca un leu
    Si sa pornesti pe dată.

    Spre TVR direct s-o tii,
    Să-mi aperi fecioria,
    Că galbejitii si rosii
    Pornit-au bătălia."

    Tu-mi ceri chiar influenta mea
    Si-am să mă duc, că-mi place,
    Dar voi sa stii asemenea
    Că pot cădea la pace.

    Negocieri se tin acum,
    Doar la misto e cearta,
    Si de va fi să-mi cazi in drum
    La parlament ti-e soarta.

    In taiorasul tău cel strimt
    Norocul te petrece,
    Ci eu prea des incep să simt
    Domnia mea cum trece …

  4. Reactia lui Berceanu mi se pare mai mult decât firească: ultima tranşă, cea ca urmează a fi trasă la 31.12.2014, a fost deja ciordită. Ea se află în drum spre conturile unuia dintre cei „care mănâncă fără să împartă” – dacă e să cităm, una dintre ultimele înregistrări la modă -…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...