Alegeri

Vineri seara.

Toate televiziunile transmit la grămadă. Trei şmecheraşi. Foarte probabil unul dintre ei va fute poporul ornitorincilor pentru următorii cinci ani. Îmbulzeală de fotografi, cravate, camere de luat vederi, pantofi cu toc cui, freze studiate. Doi dintre candidaţi şi-au înghesuit pe pupitru maldăre de hârtii. Şi pe podiumul de alături alte hârtii. Şi-au făcut temele. Al treilea n-are hârtii. Se bazează pe clanţă. Exclusiv pe clanţă. Al patrulea candidat e afară, în faţa clădiri. Zbiară în portavoce. Urlă ca apucatul. Ăilalţi opt candidaţi nu-s. Criză de portavoci.

Mare „dezbatere”. Ei între ei. Vorbind despre reformarea sistemului. Trei exponenţi ai sistemului. „Dezbatere”. Democraţie carevasăzică. În trei. Candidaţi. Democraţie. Alegerei. Egalitate de şanse. În trei. Plus unul flegmând în portavoce, afară. Democraţeala naibii.

A, da. E şi referendum. S-au tocat milioane bune din banul bizonului pentru asta. Despre referendum nu vorbeşte nimeni. Nu interesează.  Sunt trei. Vor să rămână doi. Pe urmă unul. Să rămână. Să rămână? Să rămână! Noi de ce mai rămânem? Noi suntem afară. Lângă ăla cu portavoce. Sau la un loc cu ăilalti opt, belind ochii la televizor. Chibiţând. Aşteptând mare sortare de duminică. Cică am avea de ales. Sanchi!

Se termină. Ăia trei rânjesc. Strâng mâini. Alţii îşi freacă mâinile. Fă, Românie, hai să îţi alegi futălăul, fă. Din ăştia trei. Ăilalţi o au prea mică. Dintre ei trei. Că ei aşa au stabilit. Aşa s-au înţeles. Antonescu, Băsescu şi Geoană. Că halca doar între ei se împarte. Iar acum şeptelul merge să se joace cu ştampila.

De ce pizda mă-sii mai risipim hărtia şi cerneala tipografică? Dacă s-a stabilit că în afară de ăştia trei ceilalţi nu au şanse, de ce pula mea nu tipărim buletine de vot cu patru rubrici: Băsescu, Antonescu, Geoană, Alţii? Şi la alţii îi băgăm pe toţi ceilalţi. Ne băgăm şi noi. Ne băgăm şi pula. Te uiţi la ei. Tupeul factor comun. Nesimţirea la fel. Doi dintre ei au masturbat populaţia cu slogan invocând „bunul- simţ”. Mult bun- simţ am văzut acolo. Oho!

Asta a fost vineri. Sâmbătă nea Stere s-a îmbătat. A ieşit să ude iarba din faţa blocului. În faţa blocului nu avem iarbă. Avem beton. Dar şi ăla merita votat. Şi-a luat jacheta de fâş, portocalie, de la locale. Pe spate a lipit poza lu’ Geoană. La gât are fular galben săgetat. Cântă porcării. Zbiară că el votează cu Potârcă. Potârcă nu există. Există alţii. Nici Oprescu nu există. Doar alţii. Poate l-aşi fi votat şi eu pe băiatul ăla cu plete. Nu că ar fi mare nădejde în el, dar a avut curajul de a fi el însuşi. De a fi el înşine. Dar nici el nu există. El e alţii. El nu încape la poşta în trei.

Azi e duminică. Azi mergeţi la vot. Vă spălaţi. Vă primeniţi. Mergeţi la şcoală. Scoateţi buletinul şi vi se dă o hârtie şi o ştampilă. Şi trageţi perdeluţa. Nu e aşa că vă socotiţi importanţi? Pătrunşi de moment? Convinşi că faceţi o mare şmecherie? Pe  urmă băgaţi hârtia ştampilată în lădoi, luaţi buletinul înapoi şi porniţi spre casă. Pe drum faceţi politică lejeră cu nevasta. Explicaţi vecinului din faţa blocului de ce aţi votat cu unul din ăia trei şi cum ăilalţi doi sunt hahalere. Cum aţi fi votat cu unul din ăilalţi 9, dar n-aveau şanse. Pe urmă urcaţi în casă şi aerisiţi caloriferul. În casă scării înjuraţi administratorul că v-a umflat iar la întreţinere şi vă întrebaţi de unde pula calului scoateţi bani să plătiţi. Nevasta vă prăjeşte două ouă. Vă uitaţi la teveu ca tâmpiţii. La Diaconescu. Pe urmă la tocşoaie să vedeţi exit-pulea. Bodogăniţi. Înjuraţi. Vă culcaţi, că mâine aveţi de tras la roabă. Şi peste două săptămâni patria depinde iar de deştul vostru pe ştampilă. Nevasta strânge rufele de pe sârmă şi vine şi ea în pat. Şi întreabă de politică. Şi te ridici în capul oaselor şi-i povesteşti. Cum e cu reacţiunea şi de ce se aud pocnituri afară. Pe urmă adormi şi nu-ţi dai seama că farsa asta a fost scrisă deja. De mult.

Şi uite aşa s-au mai futut cinci ani din viaţa ta. Eşti rupt în cur, coaiele ţi-s mai lăsate, dar eşti plin de simţ civic.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

13 Comments

  1. Crasa dovada de nesimtire acel „eveniment privat”,
    dezbaterea in trei…
    Ce dovada mai concludenta de lipsa de democratie am fi putut avea? Iar daca ONG-urile si mass-media sunt partase la asa ceva, ba mai mult, sunt initiatoare… ce-ar mai fi de comentat???
    Ii mai face concurenta, poate, doar campania „nesimtita” pentru referendum, combinata (inclusiv financiar) cu cea pentru presedintie, a unuia dintre candidati….

    Oricum, putem sta linistiti. Se va frauda la greu… din toate partile si in toate felurile (ca tot zicea unu’ pe un banner ca vrea sa fie cu noi la bine si la greu).

  2. Rabbi, rad, dar imi vine a plange! Macar o data la cinci ani ne simtim si noi, pulimea popolara extrem de bagata in seama: la alegeri! In rest, suntem o masa tacuta, rabdatoare precum un bou in jug care sta capra la dorinta oricui o are mai mare. Ziceam ca voi fi azi adeptul votului „canci”, apoi m-am razgandit: de ce, sa-si faca ei mendrele cu buletinul meu de vot? Inca cinci ani sa-mi tot vina ameteala cand ma uit in ochii poncisi ai lui Baselu la tv? S-o tinem iar intr-un scandal permanent? Nu rabbi, m-am razgandit: merg la vot! Peste zece minute se deschid urnele si voi fi acolo sa votez pe altul care in mod cert ma va dezamagi si ala, dar vreau alta mutra. De asta m-am saturat. Pana-n gat! Sa ne ajute Dumnezeu si sa ne dea gandul cel bun!

  3. Interesant este ca la noi lumea isi da seama de „democratia” in trei cu schimb de locuri.

    La americani e mai simplu: au republicani si au democrati. Restul nu numai ca nu conteaza, dar nici nu exista; bine … uneori exista dar tot nu conteaza.

    Obisnuiam sa spun (cui statea sa ma asculte) ca in dictatura se alege un singur candidat, iar in SUA se alege dintre doi; pana la urma si la noi tot doi sunt aia care conteaza.

    Mi-a povestit odata un neamt istet (plecat din Banat, bineinteles) ca nici democratia in trei nu mai breaza, pentru ca intotdeauna exista un partid micut (de obicei al treilea ca si importanta), care ajunge sa controleze viitoarea coalitie, pentru ca de obicei primii doi isi cam impart voturile dar nu au majoritate. In felul acesta, partidul micut (pe la 15-20%) este puternic finantat de cine nici nu te astepti. De exemplu, in Germania acel partid este controlat de un anumit serviciu al unei anumite tari, despre care se vorbeste numai de bine (ca si despre morti).

    Concluzia (scuze, ca m-am intins ca mucii) este ca democratia e nashpa si noua (cel putin) mai buna ne-ar fi o dictatura luminata de tip Putin. Din pacate nu poti sa stii niciodata cand i se stinge lampa „luminatului” si atunci am incurcat-o.

  4. Sunt chiar mai rupt la cap decat la cur
    ne-o trag baietii… peste snur
    suntem mai blonzi ca tanti udrea
    si eu si tu si toata urbea,
    sa-i credem ca sunt neam de Daci
    veniti calare pe multi draci.

  5. Si eu votez pletosul, macar ala promite ceva palpabil, plus ca e el, nu ce vrea stafful de campanie sa fie (cum bine scrii tu), plus ca nu-i nesimtit, ca astia 3, care-au stabilit ca ei sunt jupanii, si ca votul a avut loc inainte de alegeri (cum iara bine scrii tu). Fara suparare, daca ai bun-simt, nu pui stampila pe unul din primii trei, macar pentru ai urechea pe nesimtitii patriei. Daca-i votezi, insemneaza ca te-ai obisnuit si ca accepti sa ti se spuna: „Doar NOI contam, restul sunteti fraierii…” Parerea mea.

  6. Trec anii. Simţul civic creşte. Îl simţi, aproape de tine, important. Din ce în ce mai tare. Foarte tare.

    Te uiţi la el. Îl admiri, plin de mândrie. Simţ civic ca al tău, n-are vecinu’.

    Din când în când, îl scarpini, ca să se simtă băgat în seamă. I-ai dat şi nume, ca na’, e simţul tău.

    După multe serii de cinci ani, te trezeşti într-o dimineaţă, bagi ochii sub pături şi simţi ceva a fi greşit. Seara, în pat, cu votanta. Aştepti simţul civic. Nimic. Supărat, închizi ochii, sperând câ mâine va fi mai bine.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor,...

- A word from our sponsors -

De citit

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...

Locuri de poveste: Trăbulești

Într-o epocă în care interesul turiștilor pare să se îndrepte mai ales către destinații exotice, există un loc aparte de care, probabil, puțini au auzit: Trăbulești. Turiștii dornici de frumos, de peisaje încântătoare și de autentice incursiuni culturale, nu vor găsi aici nimic care i-ar putea interesa....

Post-istorie sau preistorie

Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice și instalarea temeinică și permanentă (părea pe  atunci!) a lumii unipolare, Fukuyama s-a grăbit să anunțe sfârșitul istoriei. Conform acestei ipoteze, navigam în apele veșnic calme ale post-istoriei. Umanitatea era ferită de acum de  sezoniere confruntări ideologice, căuutări ori rătăciri. Hegemonia americană...