AcasăOy-oy!Fă Românie!

Fă Românie!

Nu ţi-am scris, fă, nimic de ziua ta. Că erai ocupată. Să-ţi tratezi colonul cu fasole şi ciolan. Să-i dai cu şpriţul.  Să asculţi manele şi să-ţi încaieri copiii oligofreni.

N-am scos, fă, steagul în geam. Că nu îţi mai ştiam culorile. Roşu, galben, albastru, portocaliu… nu mai ştiam. Şi oricum am văzut că de la culori iese încăierare.

Nu ţi-am făcut cântări, n-am mers la tâlc-şouri să zic că cât te iubesc. N-am depus coroane şi nu am chiuit. Nici icoane n-am pupat. Nici n-am zis că Ştefan cel Mare a fost mişto şi Carol nr. 1 cool. Am dormit, fă. Că a fost zi liberă. Ai sărbătorit tu. Cu bâte, cu ciolan şi fasole. Şi mâine o să te băşeşti. Până duminică.  Eu nu ţi-am scris, nu ţi-am cântat, nu ţi-am urat. Eram ocupat cu trăitul bine.

Acum e după miezul nopţii. S-a dus ziua ta. Şi îţi pot spune şi eu: La mulţi ani, fă Românie! Dacă nu îi vedeam pe ăştia care cică te iubesc şi se încaieră care să te fută primul ţi-aş fi zis şi eu că te iubesc. Aşa … mai bine îi las pe ei să te iubească. Că mie nici fasolea nu-mi place. La mulţi ani, fă!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

24 Comments

  1. Asa e in dragostea cu nabadai, pasionala… fara delicateturi si cuvinte siropoase…
    Ia-o de par, pune-o jos si trage-i cateva, asa, cu talent, cum stii tu…
    Desi… la cate droguri usoare a inghitit Romania in perioada asta… nu cred ca mai stie ce-i de capul ei…

  2. Ca de fiecare data cand iti citesc postarile,raman fara cuvinte (mai corect ar fi : fara aer…de ras)… Si ca de fiecare data, le citesc la telefon, prietenilor care nu au posibilitatea sa-ti viziteze blogul… :)))))))))))

  3. Parca a-ntrebato cineva de vrea asa sau alfel.
    Fiecare-n parte,si de cand este ea ce este,toti dar absolut toti ,au luat-o cu japca.Chiar de o chema in altfel,toti i-au tras-o cum si cind au vrut .Ca era frumoasa ,si laptoasa ,si mereu acasa,si le-a placut la toti pentru ca ,oricat s-au straduit si la ce cazne au pus-o,avea mereu pe vino-ncoace,solduri late si le facea si plozi pe care,ii crestea si cu dragoste pentru ca apoi sa fie tavalita iar .N-antrebat-o nimeni daca-i place,daca-i e invre-un fel,dar s-au inghesuit ,si-au tras la geoale,care mai de care s-o mulga si mai ales s-o batjocoreasca.Niciodata n-a putut sa zica nici da ,nici ba ,pentru ca cei ce ar fi trebuit s-o apere ,s-o protejeze,s-o faca femeie cinstita ,au sfarsit prin a devenii ,”pestii „ei .Si pentru starea asta de fapt ,este TARFA,dar toti o iubim si asteptam cate ceva de la ea ,(daca nu ne luam dupa bunul plac,ca deaia-i curva).Nici nu-i mai zic La multi ani fa Romanie!!! Ai zis-o mata mai bine.

    spedy/03/12/2009

  4. Corect! Fa! Romanie! Ca noi te po-pulam (cratima, lingvistic vorbind, se numeste „copula”). Dar sa luam „Fa” ca verb. Mama naibii… de douaj de ani n-avem decat substantive furacioase.
    Chemam nemtii! Inca traim din amintirea lor. Au venit, s-au uitat, au facut, au castigat, iar noi am facut pipi pe ce ne-a lasat monarhia lor.
    Cineva din Spatiu, obiectiv, care s-ar uita la noi, ar zice: „Cat de prosti poa’ sa fie astia talentatii si daruitii de Dumnezeu cu toate minunatiile naturii – munti, pamant manos, iesire la mare, petrol, gaze naturale, peisaje”.
    Pe mine ma doare sufletul.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...