AcasăOy-oy!Post scriptum

Post scriptum

Acum două zile scriam un text plin de năduf, numit „Fă Românie”. Am primit reacţii de tot felul. Atunci când un text are nevoie să fie explicat înseamnă că e un text ratat. Textul cu pricina nu-l socotesc un text ratat. Aşa că nu am să-l explic. Am să le spun altceva rrromânilor verzi. ( Nu am dat link-ul degeaba! Merită o recitire bătrânul Caragiale).  Am să le povestesc puţin despre patriotism.

Cu nişte săptămâni în urmă am văzut nişte mitocani urlând „Hai România”. Fluturau tricolorul pe geamul maşinii. Erau îmbrăcaţi în tricouri galbene. Din maşină urlau manelele de te asurzeau. Doar răgetul lor „Hai România!” se auzea mai tare decât manelele. Au aruncat pe stradă câteva cutii goale de bere şi nişte ambalaje de cipsuri. I-au strigat unei minijupiste ce i-ar face ei. Şi urlau „Hai România”. Maşina era înmatriculată în Bulgaria.

Nu eşti patriot dacă ai tricou galben, cu numărul 10 şi numele lui Mutu pe spate, dar îţi arunci gunoaiele de la balcon. Dacă îţi umpli frigiderul cu bere când joaca naţionala nu înseamnă că eşti un mare patriot. Răcnetele exaltate şi invocarea „patriei”, „poporului” nu te fac un mare român.

Nici dacă de ziua naţională te duci să te încaieri cu unii care au fular de altă culoare decât tine nu înseamnă că eşti un mare patriot. Cum îmbuibarea maţului în ziua de Crăciun nu te face un bun creştin.

Tolerarea nesimţirii, mitocăniei, a corupţiei, hoţiei, indolenţei, a demagogiei, mizeriei şi ticăloşiei nu te fac nicicum un bun patriot. Abia când acestea te vor indigna şi vei simti nevoia să strigi, să schimbi ceva, ai putea începe să vorbeşti despre patriotism. Nu urându-i pe cei care îţi spun că în ţara asta e prea multă mitocănie, hoţie şi nesimţire eşti un mare rahat de patriot. Ci urându-i pe cei care au transformat mitocănia, hoţia şi nesimţirea într-un stil de viaţă.

Când vei învăţa să vorbeşti şi să scrii corect în limba ţării tale ai voie să pomeneşti de patriotism.

Aşa că mai lăsaţi-mă dracului cu patriotismul vostru. Că aşa au ajuns EBA, Vadim Tudor şi Becali europarlamentari. Aşa am ajuns să fim conduşi de nişte sceleraţi. Aşa am ajuns ca azi să avem de ales între Geoană şi Băsescu.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

6 Comments

  1. Foarte corecte obsevatiile tale vis-a-vis de „patriotismul” multor romani! Ma intreba un vecin azi dimineata: oare de ce niciunul dintre cei doi candidati la presedintie nu a zis nimic de mizeria si murdaria din tara noastra? I-am raspuns ca e o tema care nu-i intereseaza pe mai marii nostri; ca-i mai usor sa spui ca avem o tara frumoasa si bogata – Land of choice- ( ha-ha-ha), decat sa recunosti ca e ingrozitor de murdara ( din punctul meu de vedere in toate privintele !) si apoi sa actionezi in sensul curatirii ei. Ce sa mai zic ? Ca Vantu i-a tras-o ORIGINAL lui Geoana si sunt ferm convinsa ca Basescu nu-i strain de asta!! Am votat Basescu in urma cu 5 ani si m-as fi luat cu oricine de gat pt el. Acum… ma gandesc cat de mult mi-a inselat asteptarile si cum eu, liberala din 1990 incoace, ma voi duce cu capul in pamant si voi vota candidatul PSD, DOAR pt senzatia de normalitate pe care sper ca ne-o va aduce ! Rau am mai ajuns…

  2. In urma cu cinci ani sora mea s-a inscris in PNL. Eu care am fost paralela cu politica am intrebat-o atunci „de ce PNL si nu PD-L?” (ea avea 22 ani iar eu 40). N-am putut uita raspunsul „la PD-L sunt niste mosi rautaciosi care vorbesc doar de aventurile pe care le au sau le viseaza”. Nu am votat Basescu niciodata pentru ca nu mi s-a parut ca ma reprezinta in vreun fel. L-au votat cei care ii lauda calitatile de body-guard. Asta imi dovedeste ca multi habar nu au ce voteaza dar se cred patrioti pentru c-o fac. Si totusi n-ar trebui sa-i lasam sa-si bata joc de viata noastra…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...