Azi

… scrieţi voi şi eu citesc. Aştept să îmi spuneţi cum aţi votat azi ( nu cu cine!), ce aţi văzut şi ce aşteptaţi. Fără patimă şi fără răcnete. În ce mă priveşte am un rău sentiment. Urmează o zi urâtă.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

16 Comments

  1. mi-am pregătit cravata pentru mine şi ştampila cu „pula” pentru candidaţi. cu entuziasm în suflet. ca şi atunci când mă gândesc la ţara asta în care-ţi trebuie oo ca să stai, ptiu!

  2. Eu ma duc sa-i iau cadou’ lu’ Guţă, ca e ziua lui, o enciclopedie cu dinozauri sau una despre cosmogonie. Mie chestiile astea imi placeau cand eram mic si vreau o manea despre dinozauri/cosmogonie.

  3. Si eu am presentimentul, indiferent de rezultat, ca va fi o zi cu un final urat. Stii ce astept de la unul dintre candidati, inainte de orice? O reforma constitutionala adevarata. Nu in interesul unui om. In interesul meu! Sa-mi dea siguranta ca voi putea trai intr-o tara mai mult sau mai putin performanta, pentru ca asta-i viata. Sa-mi dea siguranta ca in fruntea tarii mele sa nu mai poata ajunge un psihopat, un scelerat. Sau daca, totusi, scapa, sa se afle sub controlul unor institutii ale statului pe care sa nu le poata controla. Daca viitorul presedinte va reusi asta, se va bucura de stima mea. Deocamdata, atat! Ar mai fi multe …

  4. Am votat schimbarea, nu trage ca nu am dat nume, da asa știu eu: rotește sacul sa nu îl roada șoarecii, nu ca am mare nădejde de rotirea cadrelor. Știu eu de la bunicu: pleacă ai noștri vin ai noștri noi rămânem tot ca prostii!

  5. Am votat. Nu cu scarba ci cu grija sa nu mi se anuleze buletinul de vot! 🙂 In mijloc. N-am votat pentru nici un proiect pentru ca asa ceva la noi nu exista. Am votat pentru simplul motiv ca nu mai vreau sa vad videni, boci, udreni, elene, traienei si in principiu nu mai vreau sa vad portocaliu deloc! N-am vrut nici pana acum, da’ de acum nu mai vreau nici atat! De aia am votat.

  6. Eu pt turul doi făceam parte din grupul nehotărâților. Nehotărât nu cu privire la un candidat, ci nehotărât de a mă trezi cu noaptea în cap, de a mă îmbrăca și de a merge la vot. O răceală urâtă a sosit brusc în sprijinul lenei, astfel că nu m-am dus….
    Având în vedere că azi plec la București, o să-mi bag nasul pe la secția de votare din gară… dacă nu e multă lume și nu risc să pierd trenul, mă duc să consum nilte tuș degeaba…
    Oricum ne așteaptă alți cinci ani de înjurături, indiferent cine va ieși…
    Ni s-au furat 15 – 20 ani din viață degeaba doar pentru binele lor…. Sunt ani pe care nu ni-i mai dă nimeni înapoi…
    Cred că singura șansă reală a noastră pentru 2014 ar fi apocalipsa din 2012…

  7. Am votat cu o mare greutate pe suflet.
    De ce? Pentru ca abia luni o sa aflu daca suntem o tara de manelisti, in care cei cat de cat decenti si rationali sunt in minoritate, sau nu.
    Pana atunci, mai indraznesc sa sper… vorba aia, speranta moare ultima… dar in chinuri!

    PS. Am auzit mai multi oameni care nu-si imagineaza cum va fi viata lor daca nu se va schimba nimic la aceste alegeri. Si nu se gandeau, in primul rand, la starea materiala… ci mai mult la teama de a vorbi liber, oriunde, cu oricine.
    Deja, multi se tem. Asta este ceva inimaginabil la 20 de ani de la revolutie sau ce-o fi fost.

  8. Am votat rapid, sa nu incurc circulatia, sa nu se faca coada…Dar sectia de votare de data asta era pustie…Taaare m-am mirat cand au anuntat prezenta la vot mai mare ca la turul I !?!? Si iar mi-am amintit de vesnicul si inteleptul Caragiale „votati cu cine vreti, ca iese cine trebuie…”

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...