AcasăPtiuMăseaua

Măseaua

Când te doare măseaua viaţa devine de căcat. Tot ce se petrece în jurul tău devine neimportant şi neinteresant. Sistemul de valori, ordinea priorităţilor se dizolvă. Pentru că nenorocita aia te torturează ca pe un prizonier irakian. Îţi trage şuturi în nerv. Te sfredeleşte, ia la mişto tot ce ai citit o viaţă întreagă, transformă în praf de rahat uscat totul.

Existenţa vieţii pe Marte, apocalipsa din 2012 sau realegerea lui Băsescu devin chestii la fel de semnificative ca şampania lui Geoană. Dacă ai fi anunţat că ţi s-a atribuit premiul Nobel, pentru naiba ştie ce, l-ai da bucuros pe un algocalmin. Măseaua, bucăţica aia din tine, devine un duşman ticălos căruia îi promiţi răzbunare crâncenă. Dar, orice ai face, te va birui. Întotdeauna.

Durerea de măsea te face nefericit, mizerabil. Paradoxal, absenţa durerii nu te face nicicum fericit, ci doar disponibil altor mizerii, altor nefericiri.

Ajuns la stomatolog, ţi se prezintă două opţiuni: o scoţi sau încerci un tratament. Alegi tratamentul. Naiba ştie de ce ţi-ai dori să mai ţii ciotul ăla în gură, dar alegi tratamentul. Urmeaza şedinţe, scump plătite, de tortură, pe scaunul stomatologic. Nervul trebuie ucis- beleşte-l. Trebuie făcută aia şi pe urmă aia- fă-le naibii! Într-un târziu ai scăpat. Mesteci cu grijă, ai senzaţia aia de corp străin, dar ai păstrat-o. Aşa nenorocită cum e, deşi te-a trecut prin dureri cumplite. Ai păstrat-o. Acum nu mai ai draci pe ea, ci pe jigodiile alea care râdeau de falca ta umflată. Acum le-o poţi trage. Pentru că cimitirul din gura ta e bine acoperit.

Atât am avut de spus. Despre măsea.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

6 Comments

  1. extraordinara parabola!!!. sau…. it is just me???. nu ai prezentat optiunea inlocuirii. doar scoaterea, nu si inlocuirea cu un anoua. este tot o senzatie de corp strain, dar e ceva nou si solid. este mai mult decat combinatia celor doua optiuni, scoatere nerv/ pastrare masea veche sau scoatere masea vache cu tot cu nerv dar pastrarea unui „cimitir” cum spui.
    cred ca asta e problema (noastra): nu stim sa obtinem de la dentist oferta inlocuirii totale cu ceva nou modern si functional. dada, tot despre masea vorbesc 🙂

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...