AcasăUncategorizedLa mulţi ani, Maestre!

La mulţi ani, Maestre!

Astăzi maestrul Radu Beligan împlineşte 91 de ani. Nu am ezitat nicio secundă când am scris „maestrul” înaintea numelui domniei sale. Dacă există cineva care merită această adresare, atunci domnia sa o merită cu prisosinţă.

91 de ani. Şi o carieră extraordinară. Atât spun. Ar fi o impietate să vorbesc eu despre cariera maestrului. L-am văzut ca Rică Venturiano sau Dandanache ( Caragiale fără Beligan nu ar fi la fel!), în Hlestakov sau Richard al treilea, în Tache sau Salieri. Şi, de fiecare dată, văzându-l, mi-am spus că rolul acela nu mai poate fi jucat de nimeni. După ce îl văzusem pe Finteşteanu jucându-l pe Ianke mi-am spus că nimeni nu va mai putea face rolul acesta la fel de sclipitor. Şi, peste ani, l-am văzut pe Radu Beligan şi am înţeles că greşeam.

La mulţi ani, Maestre! ( în cazul ăsta majuscula este perfect justificată!).

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

6 Comments

  1. Te invidiez Rabi.
    Daca l-ai vazut de aproape, pe viu, de la cei cativa metri dintr-o sala de spectacol.
    Aici, in provincie, ajungeau mai rar, si singura ocazie sa-i vezi pe viu era festivalul de teatru contemporan.
    Batalie mare pe bilete.
    Asa ca, impreuna cu un prieten, puneam in practica tot soiul de tertipuri, ca sa intram la spectacole.
    Mergeam imbracati ganz, la costum, si pe deasupra imbracam un halat de fabrica, mai jegos de felul lui, si intram pe usa din spatele teatrului spunand ca suntem masinistii de la Notara sau National. Dadeam jos halatul, intram si stateam pe primele 2 randuri, alea rezervate notabilitatilor locale, care, bineinteles canci spectacol.
    Culmea este ca a tinut de cateva ori.
    Alta data, cand trucul cu halatul s-a fumat, ne cataram 4 metri, la un colt de balcon al teatrului, in cel mai pur stil alpinistic, ajutandu-ne de un fir de paratrasnet.
    Ajungeam pe balcon si de acolo in sala.
    Ehe, ce vremuri Rabi, ce vremuri !
    Mi se aburesc ochelarii cand ma gandesc la ele.

    • Litoral …
      Ce vremuri …
      Cand si ala harnic si ala puturos putea sa mearga pe litoral.
      Acum, de curand, am reusit si eu sa merg, de 2 ori in 16 ani, in concediu, si ala la bulgari.
      Iara mi se umezesc ochii !
      Gata, ca m-ai bagat in melancolie !

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...