La români iarna nu e un anotimp, ci o calamitate. Iar încălzirea globală nu e o nenorocire, ci o necesitate.
Nici nu se montează bine supapa la caltaboşi, nici nu termină primăriile de montat beculeţe şi zăngănele pe stâlpii oraşelor, mun’cipiilor şi cătunelor, nici nu apucă prăvăliile să umfle în boxe cd-ul cu Hruşcă şi să atârne globuleţe roşii de chiloţii tanga că începe. Începe panarama. Abia bese cerul câţiva fulgi de zăpadă şi oraşele noastre se transformă în nişte insuliţe jegoase plutind în zloată. Drumurile devin capcane înzăpezite, iar tâmpitul de contribuabil înjură cu faţa luminată de beculeţele clipinc decorativ, care atârnă din stâlpul în care a proptit maşina.
Avem o imitaţie de autostradă, de o sută şi ceva de kilometri. A nins puţin deci, logic, autostrada e închisă. Nu uitaţi să plătiţi rovinieta şi -musai!- taxa de pod la Feteşti. Că nu o să staţi înţepeniţi acolo, pe şusea, gratuit! Sigur că există echipamente şi contracte cu firme „specializate”, care ar trebui să zbârnăie acum, dar să fim înţelegători, venim după o campanie electorală costisitoare. Trebuie să îşi mai scoată şi firmele alea din pârleală.
Pentru şoferul blocat în nămeţi înjurătura şi evocarea drumurilor de prin alte ţări e un ritual obligatoriu. „În Germania nu m-a întrebat nimeni dacă am cauciucuri de iarnă şi lanţuri, că acolo dacă ninge nu apucă să se aşeze zăpada, că o curăţă ăia cât ai clipi.” Oricum, dacă nu te încurcă zăpada, în trafic, sigur te încurcă utilajele de des-zăpezire.
Oricum zăpada se topeşte într-o bună zi. Că nu suntem la pol. Şi atunci se poate bucura românul de gropile lui cele vechi şi cele noi. Şi se poate plimba în voie, admirând clipeala beculeţelor pe chipurile candidaţilor din afişele rămase de la campania electorală.
Nu stiu cum e la nemtzia, dar la daneji, intr-o regiune din apropierea copenhagai, ceva cam cat judetul brasov, aveau aia la autostrazi de te lua cu ametzeala (acum probabil se ineaca in ele) si la consiliul ala judetean al lor, aveau numai fo treisutesiceva de oameni (bugetari) din care 4 (un sef si 3 mitziflinderi) se ocupau cu deszapezirea si depoleirea. Cu toate ca, desi mai ningea si pe la ei, (clima fiind mult mai blanda ca la noi din cauza nu stiu caror curentzi oceanici) mai avea si un soi de asfalt, care la o anumita temperatura se incalzea si canci polei, nemaivorbind de zapada.
4 oameni care mancau si ei o pita degeaba.
La noi nu stiu cati sunt, da tot degeaba o mananca.
Cum da o tzara de fulguletz, ne ia dracu pe toate drumurile si trotuarele patriei.
Mai am ceva povestioare dastea, da acu am de lucru, si cred ca v-am sastisit deja !
Păi şi la noi e un asfalt care la o anumită temperatură se încălzeşte. Cam pe la 40 de grade.
Nimic nu este la întâmplare. Astfel creşte numărul doctorilor. În bullshitologie.
Eheeeei…cand ninge, pana si banii negri par mai curati.
Si totusi iarna e bună la ceva: În Arad s-a considerat că acum e cel ai bine de scos dalele vechi de la un trotuar spre a fi inlocuite si,de ieri de cind ninge și e foarte umed, s-a început și turnarea unui strat de ciment sub un viitor drum… 😀
… sub un viitor drum…luminos