AcasăRabbi ziceDacă asta vrea poporul

Dacă asta vrea poporul

Peste puţină vreme Traian Băsescu va anunţa numele noului premier desemnat. Pălărie într-un picior. Foarte probabil va fi vorba de acelaşi Emil Boc. Că performanţa trebuie răsplătită. Nu exclud nici posibilitatea ca noul premier să fie Stolojan. Peste puţină vreme vom afla. Mecanismul desemnării premierului, în epoca Băsescu, nu mai are absolut nicio legătură cu scripturile constituţionale. Şi? Întreg mecanismul luării deciziilor în instituţiile statului este subordonat poftelor lui Traian Băsescu. Şi ?

Băsescu va desemna un premier convenabil lui. Competenţa, aritmetica parlamentară sau prevederile constituţionale nu au nicio importanţă. El argumentează asta invocând „voinţa poporului”. Mai uşor, şefu’, cu voinţa poporului! Mai uşurel! Curtea Constituţională a decis că ai voie să te mai joci puţin cu ţara asta, ai voie să te ocupi de viitorul ebăi, dar am fost şi noi pe aici zilele astea. Aşa că las-o pe asta cu voinţa poporului.

Discuţia asta o purtăm de cinci ani şi o vom mai purta încă cinci. Traian Băsescu va continua să facă ce vrea muşchiul său în ţara asta pentru că, la nivelul clasei politice, nu există nimeni capabil să i se opună eficient. Pentru că nimeni nu este în stare să blocheze pornirile acestuia şi să activeze mecanismele constituţionale care ne-ar putea aduce înapoi, pe pajiştea statului de drept.

Ceea ce este mai interesant, de data aceasta, este felul în care îşi construieşte Băsescu majoritatea care să susţină noul guvern. Din cine este alcătuită acea majoritate? Din PDL, oportuniştii dintotdeauna de la UDMR şi traseişti! Aşa îşi va începe Băsescu noul mandat. Aşa arată „reforma clasei politice”. Sub Băsescu traseiştii devin onorabili, parteneri perfect acceptabili. Argumentul „votului uninominal” nu rezistă. Oricum cei mai mulţi dintre traseiştii respectivi au ajuns în parlament prin redistribuţie şi nu prin vot direct.

Traseismul  a fost socotit, vreme de 20 de ani, unul dintre cele mai detestabile fenomene care se petrec în politica noastră. Pentru actualul preşedinte traseiştii sunt băieţi gigea şi parteneri de nădejde. Iar faptul că încearcă să justifice recursul la aceste scursuri ale polticii noastre invocând „interesul naţional” mi se pare de-a dreptul jegos.

Dar- nu e aşa?- „poporul a vorbit!” Poporul a decis că Băsescu trebuie să fie preşedinte pentru încă cinci ani! Cel puţin el aşa crede că a decis poporul. Şi tot aşa crede că poporul i-a şoptit că are voie încă cinci ani să facă ce-l taie capul. Tot astfel cum crede că, votându-l pe el, poporul i-a votat pe Berceanu, Udrea, Ridzi, Eba, Cocoş, Căşuneanu…  Iar dacă asta a votat poporul… asta va avea.

Până atunci stăm blocaţi prin nămeţi. Aşteptând ca Berceanu să primească un nou mandat. Citim evaluările care avertizează că ne paşte intrarea în „încetarea plăţilor”. Şi ne bucurăm că există traseiştii care să servească interesului naţional.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

23 Comments

    • Prietenul lui Vanghelie, goagăl, e de mare folos în privinţa asta. Dar şi mai folositoare e trecerea prin bibliotecă. Recomand excelentul curs de drept constituţional al profesorului Muraru. Nu că mi-a fost mie profesor…
      Plecăm de la articolele 85 şi 103 , din Constituţie. Care prevăd dreptul Preşedintelui de a desemna premierul, în urma consultărilor. Discuţia nu e nici scurtă, nici uşoară aşa că e mai bine să citim lucrările constituţionaliştilor serioşi.
      Oricum, e de respins opinia care susţine dreptul absolut al Preşedintelui de a desemna premierul. Într-o astfel de ipoteză alegerile parlamentare nu ar mai avea niciun rost, de vreme ce oricum desemnarea premierului ar fi atributul exclusiv şi discreţionar al Preşedintelui. De asemenea asta ar contraveni şi rolului definit pentru Preşedinte la art.80, alin.2, unde se prevede că acesta „exercită funcţia de mediere între puterile statului”.
      Mai ţinem seama de faptul că Preşedintele nu poate revoca Primul ministru (art. 107, alin.2), dar guvernul, recte premierul poate fi demis prin votul parlamentului (art. 110, alin. 2-procedura retragerii încrederii), ceea ce lămureşte rolul fundamental al Parlamentului în investirea şi demiterea cabinetului. Cum spuneam discuţie lungă, nu o facem aici.
      P.S. Nu rezist tentaţiei şi evoc aici şi opera unui alt constituţionalist:))))
      “Chiar daca Presedintele Romaniei nu este obligat sa tina cont de parerile partidelor consultate, consideram ca nu va putea desemna la functia de prim-ministru decat pe acel candidat CARE ARE SUPORTUL MAJORITATII PARLAMENTARE” (Emil Boc, Institutii politice si proceduri constitutionale in Romania, Cluj-Napoca, Accent, 2003, p.225)

      • E de la sine inteles ca Presedintele si-nimeni- nu poate avea drept/decizie absoluta.
        Atunci, daca tu sau cine vrea (care se pricepe din condei sa puna o idee/mesaj) scrie cateva cuvinte in acest sens, ca pe o petitie si o pune pe internet, si lumea poate sa semneze si sa adauge adresa valida e-mail, ar fi macar un mic efort . Nu doar vorbe..
        Numai asa se poate face o presiune si manifesta *vointa poporului*.
        Altfel ramanem la nivelul de smiorcaiti .

    • Aia numire !
      Il numea si apoi
      (… pe fundal galgait de lacrimi) …
      „Accept vointa poporului … ”
      (… galgaitul de lacrimi se amplifica, undeva in spate cineva isi sufla mucii) …
      „si o fac si pe asta … ”
      (… zgomot de foshgaiala, de scaune harshaite pe parchet…) …
      ” nu mai e nevoie de referendum …”
      (… undeva cineva a spart un geam, tropaiala celor care ies in goana din sala devine asurzitoare …)
      ” voi fi eu si prim ministru”
      (tacerea pe ecran devine apasatoare… apare mira, adica chestia aia colorata, apoi mesajul „DEFECTIUNE TEHNICA”
      Ce zici ? Asta superchizda !
      Asa … e numai chizda !

  1. Nu pot comenta articolul, pentru ca nu ma pot opri din înjurat….
    Mi-a plăcut însă foarte mult finalul: așteptând un nou mandat pentru Berceanu…
    Da, și eu aștept un nou mandat pentru Berceanu și pentru restul pedelicilor: un mandat de arestare!

  2. Si care e lectia pe care a priceput-o el de la noi, cei care am votat impotriva lui?
    Sau de-acum incepe lectia pe care ne-o da el noua? Incepe sa ne ciuruiasca, nu?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...