Peste puţină vreme Traian Băsescu va anunţa numele noului premier desemnat. Pălărie într-un picior. Foarte probabil va fi vorba de acelaşi Emil Boc. Că performanţa trebuie răsplătită. Nu exclud nici posibilitatea ca noul premier să fie Stolojan. Peste puţină vreme vom afla. Mecanismul desemnării premierului, în epoca Băsescu, nu mai are absolut nicio legătură cu scripturile constituţionale. Şi? Întreg mecanismul luării deciziilor în instituţiile statului este subordonat poftelor lui Traian Băsescu. Şi ?
Băsescu va desemna un premier convenabil lui. Competenţa, aritmetica parlamentară sau prevederile constituţionale nu au nicio importanţă. El argumentează asta invocând „voinţa poporului”. Mai uşor, şefu’, cu voinţa poporului! Mai uşurel! Curtea Constituţională a decis că ai voie să te mai joci puţin cu ţara asta, ai voie să te ocupi de viitorul ebăi, dar am fost şi noi pe aici zilele astea. Aşa că las-o pe asta cu voinţa poporului.
Discuţia asta o purtăm de cinci ani şi o vom mai purta încă cinci. Traian Băsescu va continua să facă ce vrea muşchiul său în ţara asta pentru că, la nivelul clasei politice, nu există nimeni capabil să i se opună eficient. Pentru că nimeni nu este în stare să blocheze pornirile acestuia şi să activeze mecanismele constituţionale care ne-ar putea aduce înapoi, pe pajiştea statului de drept.
Ceea ce este mai interesant, de data aceasta, este felul în care îşi construieşte Băsescu majoritatea care să susţină noul guvern. Din cine este alcătuită acea majoritate? Din PDL, oportuniştii dintotdeauna de la UDMR şi traseişti! Aşa îşi va începe Băsescu noul mandat. Aşa arată „reforma clasei politice”. Sub Băsescu traseiştii devin onorabili, parteneri perfect acceptabili. Argumentul „votului uninominal” nu rezistă. Oricum cei mai mulţi dintre traseiştii respectivi au ajuns în parlament prin redistribuţie şi nu prin vot direct.
Traseismul a fost socotit, vreme de 20 de ani, unul dintre cele mai detestabile fenomene care se petrec în politica noastră. Pentru actualul preşedinte traseiştii sunt băieţi gigea şi parteneri de nădejde. Iar faptul că încearcă să justifice recursul la aceste scursuri ale polticii noastre invocând „interesul naţional” mi se pare de-a dreptul jegos.
Dar- nu e aşa?- „poporul a vorbit!” Poporul a decis că Băsescu trebuie să fie preşedinte pentru încă cinci ani! Cel puţin el aşa crede că a decis poporul. Şi tot aşa crede că poporul i-a şoptit că are voie încă cinci ani să facă ce-l taie capul. Tot astfel cum crede că, votându-l pe el, poporul i-a votat pe Berceanu, Udrea, Ridzi, Eba, Cocoş, Căşuneanu… Iar dacă asta a votat poporul… asta va avea.
Până atunci stăm blocaţi prin nămeţi. Aşteptând ca Berceanu să primească un nou mandat. Citim evaluările care avertizează că ne paşte intrarea în „încetarea plăţilor”. Şi ne bucurăm că există traseiştii care să servească interesului naţional.
Poti te rog sa pui un link, cu ce zice legislatia in legatura cu desemnarea premierului?
multumesc anticipat.
Prietenul lui Vanghelie, goagăl, e de mare folos în privinţa asta. Dar şi mai folositoare e trecerea prin bibliotecă. Recomand excelentul curs de drept constituţional al profesorului Muraru. Nu că mi-a fost mie profesor…
Plecăm de la articolele 85 şi 103 , din Constituţie. Care prevăd dreptul Preşedintelui de a desemna premierul, în urma consultărilor. Discuţia nu e nici scurtă, nici uşoară aşa că e mai bine să citim lucrările constituţionaliştilor serioşi.
Oricum, e de respins opinia care susţine dreptul absolut al Preşedintelui de a desemna premierul. Într-o astfel de ipoteză alegerile parlamentare nu ar mai avea niciun rost, de vreme ce oricum desemnarea premierului ar fi atributul exclusiv şi discreţionar al Preşedintelui. De asemenea asta ar contraveni şi rolului definit pentru Preşedinte la art.80, alin.2, unde se prevede că acesta „exercită funcţia de mediere între puterile statului”.
Mai ţinem seama de faptul că Preşedintele nu poate revoca Primul ministru (art. 107, alin.2), dar guvernul, recte premierul poate fi demis prin votul parlamentului (art. 110, alin. 2-procedura retragerii încrederii), ceea ce lămureşte rolul fundamental al Parlamentului în investirea şi demiterea cabinetului. Cum spuneam discuţie lungă, nu o facem aici.
P.S. Nu rezist tentaţiei şi evoc aici şi opera unui alt constituţionalist:))))
“Chiar daca Presedintele Romaniei nu este obligat sa tina cont de parerile partidelor consultate, consideram ca nu va putea desemna la functia de prim-ministru decat pe acel candidat CARE ARE SUPORTUL MAJORITATII PARLAMENTARE” (Emil Boc, Institutii politice si proceduri constitutionale in Romania, Cluj-Napoca, Accent, 2003, p.225)
E de la sine inteles ca Presedintele si-nimeni- nu poate avea drept/decizie absoluta.
Atunci, daca tu sau cine vrea (care se pricepe din condei sa puna o idee/mesaj) scrie cateva cuvinte in acest sens, ca pe o petitie si o pune pe internet, si lumea poate sa semneze si sa adauge adresa valida e-mail, ar fi macar un mic efort . Nu doar vorbe..
Numai asa se poate face o presiune si manifesta *vointa poporului*.
Altfel ramanem la nivelul de smiorcaiti .
O petiţie ar rezolva fix nimic. Ar trebui să avem instituţii care să îşi facă treaba. O Curte Constituţională care să îşi îndeplinească menirea.
Ntz !
Musai Stolo !
Parca vad scena:
Draga Stolo …
….. (pe fundal se aude un galgait de plans)
…..
Asta da desemnare de premier !
Am notat recomandarea ta. Am să urmăresc o vreme blogul acela şi am să decid. Mulţam.
Dezamagire !
Dezamagirea mea !
Am ratat scena.
Tot BOC.
P.S. Raman dator !
Multumesc, Rabi.
Pentru ce, prietene?
Modul în care băsescu face desemnările de prim-ministru îmi aduce aminte de filmele poliţiste din anii ’60, când la final detectivul îi surprindea pe toţi numind adevăratul criminal.
..ce banuiam.
Sa ne ingropam in *pesimitati* si sa lasam ‘organizatia’ sa conduca.
Dar nu te plange, daca or sa ne conduca dupa capul lor!
Deh! N-am avut şi referendum? Te pui cu voinţă boborului?
@ matusalem: si eu vroiam Stolo, dar cred ca e santajabil, pardon, vroiam sa zic bolnav! 🙁
Aia numire !
Il numea si apoi
(… pe fundal galgait de lacrimi) …
„Accept vointa poporului … ”
(… galgaitul de lacrimi se amplifica, undeva in spate cineva isi sufla mucii) …
„si o fac si pe asta … ”
(… zgomot de foshgaiala, de scaune harshaite pe parchet…) …
” nu mai e nevoie de referendum …”
(… undeva cineva a spart un geam, tropaiala celor care ies in goana din sala devine asurzitoare …)
” voi fi eu si prim ministru”
(tacerea pe ecran devine apasatoare… apare mira, adica chestia aia colorata, apoi mesajul „DEFECTIUNE TEHNICA”
Ce zici ? Asta superchizda !
Asa … e numai chizda !
[…] Nu e chiar o surpriză. Au ghicit mişcarea foarte mulţi. Între aceştia, Mihnea, Turambar, Moshe&Mordechai, ba chiar şi Moşu’. Unii vor spune că Băsescu dovedeşte o oarecare lipsă de […]
Să nu ne grăbim. Abia a fost desemnat. Să-i dăm, totuşi, o şansă să arate ce poate. :))))))))))))))))))))))))
Neavand sange in instalatie, i s-a atrofiat, deci nu are ce sa arate.
Hai, bre. Fiecare pachet de carti de joc are joker-ul ei, asa cum fiecare curte isi are bufonul.
Nu pot comenta articolul, pentru ca nu ma pot opri din înjurat….
Mi-a plăcut însă foarte mult finalul: așteptând un nou mandat pentru Berceanu…
Da, și eu aștept un nou mandat pentru Berceanu și pentru restul pedelicilor: un mandat de arestare!
Bre, o să fie şi mandate din alea. Da’ pentru ăilalţi. Că urmează o mare reconciliere.
Mordechai, oare de ce în ultima vreme mă gndesc doar la ce s-a întâmplat după înlocuirea lui Salvador Allende cu Augusto Pinochet? (în Chile până și cei mai înfocați susținători ai dezaxatului general au ajuns să-și regrete decizia…)
Şşşş!
Si care e lectia pe care a priceput-o el de la noi, cei care am votat impotriva lui?
Sau de-acum incepe lectia pe care ne-o da el noua? Incepe sa ne ciuruiasca, nu?