Acasănea stereNea Stere şi chizda

Nea Stere şi chizda

Acum ceva vreme se aciuase unul prin casa scării. Un boschetar cu faţă interesantă, fugărit de ploaie şi frig. Stătea chircit sub cutiile poştale, strângând aproape un baston şi o sacoşă jegoasă în care îşi purta avutul. Se uita la nea Stere cu ochi mari, luminaţi de o limpezime aparte, care vestea că luciditatea nu a mai poposit de mult pe acolo.

Nea Stere şi nea Mătreaţă se proţăpiseră în faţa lui. Îl interogau. Nea Mătreaţă se scobea în nas, adunând muc proaspăt pe care îl întindea pe turul nădragilor. Nea Stere se chinuia să îşi scoată chiloţii din cur, trăgând de ei prin nădragii de pijama.

-Băi, bărbosule, ce faci aici? îl repede nea Stere. Ce-i aici, boschetărie?

Amărâtul zâmbeşte năuc şi răspunde cu o mândrie greu de înţeles:

– Chizdă!

-Ce vrei, mă? se holbează nea Stere.

Nea Mătreaţă a înţepenit cu mâna în nas.

-I-o fi frig, băi Stere, şi lui. Lasă-l… amărâtu’…

Nea Stere mă vede. Îşi propteşte mâinile în şolduri şi mă pune la curent:

-Ete, vecinu’ ce avem acişilea!

-Văd, nea Stere. A făcut ceva rău?

– Păi, nu. Că l-am depistat noi cu vigilenţă.

-Atunci lasă-l în pace. Nu face niciun rău. Vezi şi dumneata ce vreme e afară.

Nea Stere pufăie, bombăne. Se întoarce spre prăpăditul ăla şi-l întreabă:

-Cum te cheamă, bă?

-Chizdă!

-Băi, Mătreaţă! Ce-a zis ăsta, bă?

– A zis „chizdă” !

Nea Mătreaţă şi nea Stere se privesc căpiaţi. Nea Stere îşi revine primul şi insistă cu întrebările.

-De unde eşti, bă, de loc?

-Chizdă!

-Stere- hlizeşte nea Mătreaţă- o fi el boschetar, da’ uite că-i arde de chizdă.

Hlizesc amândoi ca nişte apucaţi. Nea Stere scapă cheile din mână. Boschetarul se repede, le ridică şi i le întinde zâmbind: Chizdă!

-Mătreaţă, ce are ăsta?

Invariabil, orice ar fi fost întrebat, omul avea un singur răspuns: Chizdă. Îi aducea cineva ceva de mâncare ?răspundea mulţumind cu ochi încărcaţi de recunoştinţă: Chizdă! Trecea cineva pe acolo, saluta făcând prietenos cu mâna: Chizdă! Căra nea Stere ceva, se repezea să-l ajute bătându-se cu palma în  piept: Chizdă!

Cu vreo două zile înainte să plece i-am dat o ţigară. Mi-a cerut foc, făcând din degete semn ca şi cum ar fi scăpărat: chizdă!  I-am dat foc. Mi-a mulţumit: chizdă!  I-am răspuns şi eu; chizdă! S-a luminat la faţă şi a ridicat mâna victorios, strigând: chizdăăă!

Pe urmă a dispărut. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu el.

După alegeri îl văd pe nea Stere. Ştiu că el votase cu Vadim la primul tur. Îl întreb:

-Ei, nea Stere, a ieşit Băsescu. Mulţumit.

Mi-a făcut un semn de lehamite şi mi-a răspuns cu glas amărât:

-Chizdă!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

17 Comments

  1. „Chizdă”= „Jur că nu l-am lovit pe copil cu pumnul în faţă sau în piept”
    o altă variantă, conform unor clasici în viaţă:
    „Chizdă”=”Iarna nu-i ca vara”
    ar mai fi: „afară plouă”, ş.a.m.d.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...