Atâtea vizionări a avut filmuleţul ăsta. Adică pe locul doi în topul celor mai vizionate iutubării, în 2009. Un ciutan, zăpăcit de anestezicul de la dentist, filmat de ta’su.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=txqiwrbYGrs]
38 de milioane
- A word from our sponsors -
Ta-su de cine era zapacit? Probabil de asistenta doctorului stomatolog! 🙂 Eu stiu una mai buna, cea mai reusita parodie:
David After the Divorce
http://www.youtube.com/watch?v=DxFB5RDmBIA
Tineretzeeeeeeeeeeeeee !
Unde esti ?
Mi s-a facut dor de ala micu al meu (actualmente 1,98, fost 116 kile in viu).
Parca l-as mai tine o tzara pe genunchi, sa stau cu nasul in parul lui …
Chizda … m-a luat melancolia !
Să-ţi trăiască ăla „micu”:)
Multzam !
Am uitat sa mentzionez partea care ma dispera cel mai tare: 47 – 48 la laba.
Uau, ce chinuri, ce vanzoleala se naste cand trebuie sa-i iau inlocuitoare. Durere.
Vorba lui: „Astia nu fac decat incaltzari pentru oameni anormali?”
La varsta lui, si mie mi se parea ca sant singurul normal. Normal, nu ?
Matusalem: ce coincidenta, si mie mi-e dor de al meu cand n-avea 100 kile si 1,90,; mi-e dor mai ales in perioada asta, cand se bucura ca vine mosu’… ce naiba cresc astia mici asa repede?
Nu stiu altii cum sunt, dar eu deja ma simt prafuit.
Nu ei cresc, noi scadem.
La nervi, la greutate, la oase, la toate cele.
Nu-i de ajuns ca-mi scuipa seminte in cap, da mai are si unele momente in care se uita compatimitor la mine, de-mi vine sa-mi sara mana din umar.
Noroc ca l-am invatat de mic cine e sheful haitei !
Suuuuuuuuupremul !
Asa-mi zice gushterul, shi-mi pune coarne, cu degetele, pe la spate.
Taica, iara mi s-au aburit ochelarii !
Dehh…ochelari nu port,asa ca s-a aburit nasu ‘ , ca mi-am amintit ca amu ceva ani i-am dat cadou un fluier (fara sa tin cont ca are ureche muzicala cat locomotiva din gara ! ) , asa ca si-a proptit instrumentul in blana motanului din dotare…si dai cantari:
– Ce faci tata ?
-Ii surzesc purecii !
…si eu dadeam bani Frontline !…maaare dobitoc !
Hai pa ! ca tre’sa-mi strang mucii de pe tastatura …
oh, well…ce e atat de interesant la un pustiulica anesteziat de dentist?
Dulceatza,
e cam ca tine, abulic, adica o dulceatza !
Iarta-ma !
Iti trebuie intelepciune tip zero (z0s0 = zzeroszero = zerozero = zero) ca sa intelegi asa ceva.
Las’ că se revanşează el, puştiul, când se senilizează papa. Atunci să te ţii ‘jdemilioane de accesări pe youtube! :)))
Da a mai fi iutub pă vremea aia?… 🙂
Ce-a mai fi, tat’su să trăiască! 🙂
Eram 3 la mama acasa. 2 fete si un baiat.
Ne mai taiam, ne juleam genunchii, coatele, fruntea.
Padurea pe care o haladuiam era mare si chiar, pe alocuri, intunecoasa, garla plina de bolovani cu mazga.
Maicutza mea, Dumnezeu s-o ierte, ne alinia pe toti 3, venea cu shomoiogul de vata intr-o mana si sticla de spirt in cealalta, si intreba scurt:
„Va dau eu sau voi”
„Ih, ih, ih, ih … Noooooi ih”
Ca dracu ne lua daca ne freca ea pe belituri.
Asa ca ne scoteam noi, mai cu grija, mai cu fereala ne oblojeam ranile.
Mai incolo, am devenit insensibil la soiul asta de durere, si in clipele cand n-aveam bani de doctor (ca am prins si zile de alea, mai nefaste), imi faceam singur injectiile in pulpa piciorului, fara sa cracnesc si-i multzumeam in gand pentru antrenamentul facut.
Iar mai incolo, cand a trebuit sa merg cu ala micu la doctor, sa-i scoata polipii (mare gresheala), stateam cu el in brate si plangeam de durerea lui.
Acum, mi-e dor de el, si pun pariu ca daca o sa-i strang capul la piept, iara o sa se uite compatimitor la mine.
Doamne, Rabi, ce mi-ai rascolit sufletul !
doar la americani vezi asa ceva.
damn