AcasăRabbi ziceZiua de ieri

Ziua de ieri

Ieri a fost joi.  Altădată ieri a fost marţi. Naiba mai înţelege ceva. Complicată lume. A nins în draci şi la televizor spunea că tre’ să ne punem cauciucurile de iarnă. Am întrebat la farmacie dacă au caucioace de-alea de iarnă. Se holba aia la mine. I-am arătat discret către sectorul „sub-buric”. Mi-a arătat, mai puţin direct, cucioace cu aromă de banană. „Nu, bre” i-am zis ” că nu le ung pe pâine. Să ţină cald!” Mi-a zis că-s sonat. Eu i-am arătat iar sectorul „sub-buric”. Da’ de data asta nu m-am mai stresat nici eu cu discreţia. Cum or fi, totuşi, caucioacele ale de iarnă? Or fi flauşate? Îmblanite? Păi, ce. îngheaţă cariciul în fofoloancă?

Da’ a fost bine ieri. Domnu’ preşedinte al tuturor pixelilor mi-a făcut o bucurie. L-a pus primi ministru pe băiatu’ ăla mititel, de la pocăiţi, pe Boc. Mie îmi place de el. E cam prostănac, da’ e haios foc. Seamănă cu Geoană. Vorbeşte turuit, e prostălău, nu-l ia nimeni în serios, dar el chiar crede că e şef de partid. Nu ştiu dacă o vorbi el limba femeii cum voia pixelatu’, da’ când încapi în portofel nici femeile, nici limbile nu prea mai contează. Eu zic că e bine cu Boc. Că dacă punea alt prim ministru era nasol. Cu unul nou mai aştepţi să vezi ce face, te mai păcăleşti sperând că poate-poate o face ceva, durează ceva timp până să îţi dai seama cât e de tâmpit. Cu Boc n-avem problema asta. Pe urmă oricum mă plictisisem de elodii la OTV aşa că mai bine mă râd cu Boc.

Eu mă bucur şi că o să fie tot Berceanu la transporturi. De fapt eu i-aş fi dat  şi ministerul mediului. Că la ritmul în care repară ăsta drumurile, în care construieşte autostrăzi şi la halul în care deszăpezeşte şoselele o să ajungem toţi pietoni. Şi aşa nu mai poluăm cu gazele de la maşină. Şi salvăm planeta. Cred că lu’ Berceanu trebuia să-i de premiu’ Nobel. Că salvează planeta în felul ăsta. Obama ăla ce pula mea a făcut?

Pe urmă tot ieri au hotărât că doctoru’ Ciomu are voie să opereze din nou. Ştiam eu că dacă îl votează românii din Căpşunezia pe Băsescu o să se rezolve şi asta. Şi dacă se apucă Ciomu de treabă nu mai trebuie nici caucioace din alea.  Poate s-or fi gândit judecătorii ăia că dacă îl lasă slobod la tăieciuni pe Ciomu nu o să mai avem ce ne băga în gura lu’ pixelatu’ şi aşa o să aibă şi el un mandat mai uşor.

Deci a fost bine ieri. O singură chestie ar mai fi necesară. Acu’, dacă tot are un nou mandat preşedintele pixelilor ar trebui să o mai lase pe Udrea. Şi dacă tot vrea să dea la buci, să i-o tragă lu’ băiatu’ ăla, Andreea Pora. Că se iubesc. Şi o să facă nişte copii interesanţi. Cu fizicul şi intelectul lor sigur iese ceva spectaculos. De fapt mie de Pora îmi e mai frică decât de Ciomu.

Asta a fost ieri. Azi nu ştiu ce o fi. Azi e zăpadă. Albă. Până o îngălbenim noi.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

11 Comments

  1. Esti fricos ! …si n-ai de ce ! Cre’ca Poru n-are dinti (m-am storcit in fata teveului, sa identific doi pixeli cu dinti si n-am vazut! ) asa ca printre gingii e mai greu cu operatia maica !

  2. Rabbi am ras de mi-au dat lacrimile, de ciuda. Tare de tot. Si cu doamna aceea… Pora, pe care nu o ploua-n gura, o plou-n pasarica de mancarimi ce are la mitrofax.
    Conform teoriei Bisiflitului ,, du-pa”Dosoftei, se pare ca situatia prezinta miximbrilisme cu cocart la mare fast la mitrofaxul pixelului mort.


  3. Venim spre voi din periferiile orasului
    Cu bata ce vi se-ndreapta spre moalele capului
    Satui sa stam ca pe ace, de parca calcam pe becuri
    Ne-ati bagat in cap de mici ideea ca nu avem drepturi
    Lasati sarmanii sa-si creasca copii fara o casa
    Luati-ne tot ma, ca stam si-n pula goala in fata voastra
    Cu pulaa-n sus, va rasfatati cu creme
    Iar cei ce v-au ales se scalda intr-un ocean de probleme
    Omul de rand, sta-n vant, rozand la oase
    Iar promisiunile voastre-s, diamante false
    Cereti s-avem rabdare, avem, dar stiti ceva?
    Pentru tot ce faceti nu va iertam,sa va ierte altcineva!
    Pe banii nostri stati, tolaniti la soare
    Ati uitat ca multi, v-au votat lihniti de foame
    Si doare.. Precum hidoasele hiene
    De-o vreme va hraniti din deceptiile noastre cu placere
    Cerem din cer dreptate, dar cine sa ne-o dea?
    Daca existi, te rog, da-i Doamne, iarta-ma, in pula mea

    Refren:
    V-as coase la gura cu sfoara, vreau sa va doara!
    Sa ne mintiti doar din priviri, pentru ultima oara
    Iubiti-ne, cum iubiti parfumurile tari
    Cand va numim tarfe politice, calai si mercenari

    Serbati Anu’ Nou de Paste, caci Craciunu’ e o gluma
    Si daca sufla foamea dragii mei, mestecati guma
    Cand toate se-aduna, inca sperati, stati dupa gard ca la zoo
    Prea multi romani isi pun speranta-n 6 din 49
    Satui de viata sarmanii, vor sa se stinga
    Spre disperarea copiilor se-atarna de grinda-n oglinda
    Cei bogati, testeaza ranjind coca pe limba
    Plini de falsa compasiune cand incepe sa ninga
    Singuru’ iad real e pe Pamant, noi suntem rezidenti
    Dati-ne ploaie, dati-ne vant, suntem ai dracu’ de rezistenti
    Contruiti biserici reci, cand e lipsa de locuinte
    Ca nu ies bani din scoli, adaposturi si gradinite
    Dumnezeu e cu noi, ne vegheaza cand cautam in gunoi
    Ni se spune pe-un ton parintesc ca suntem rai
    Politica-i frumoasa, degustati sampanie
    De ce-ati ajuns in parlament si n-ati murit in campanie
    Oamenii intreaba „Cand?”
    Voi spuneti „Nu asa curand..”
    Si vi se scoala pula doar cand aveti scaunu’ sub fund
    Respiram, contam, doar cand vreti sa va votam
    Si suntem foarte prosti cand spunem „Ee.. mai incercam”
    Existam doar in statistici, nici macar in sondaje
    Si-avem dreptu’ sa maraim doar creem avantaje
    ………..
    Parazitii – Vreau sa va doara

    Oare se mai poate spune ceva?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...