AcasăRabbi ziceEmil premierul minune

Emil premierul minune

Am aflat şi lista noului guvern. Cred că ne aflăm în faţa celui mai slab guvern din ultimii 20 de ani. În general nu e sănătos să emiţi astfel de judecăţi înainte ca acel guvern să îşi fi început activitatea. În cazul de faţă cred că suntem în siguranţă lansând o astfel de afirmaţie, pentru că nu ne aflăm în faţa unui nou guvern, ci in faţa vechiului guvern al lui Emil premierul minune, cârpit pe ici pe colo, de mântuială. Apariţia celor câţiva miniştri UDMR nu schimbă în mod esenţial evaluarea.

Este evident că singurul criteriu care nu a existat în selectarea celor care vor ocupa scaunele de miniştri în acest guvern a fost competenţa. Ce exemplu mai bun doriţi decât cazul ministerului transporturilor? Condus de un an de zile de Radu Berceanu. Cu rezultatele pe care le cunoaşteţi. Şi cu o eficienţă demonstrată, o dată în plus, în ninsoarea ultimelor zile.

În ciuda opiniilor pe care le-am citit şi auzit în ultimele zile cred că misiunea acestui guvern este una singură: aceea de a pregăti alegerile anticipate. Este o părere personală, ca tot ceea ce scriu aici. Misiunea acestui guvern poate fi uşor definită: batista pe ţambal, ştergerea urmelor suspecte de la recent încheiatele alegeri şi „bani pentru ai noştri”. Punct.

Făra alte discuţii inutile vă propun o evaluare a miniştrilor propuşi pentru viitorul cabinet. Pentru fiecare dintre ei voi indica trei procentaje, indicând : a) probabilitatea de a avea un management eficient în actul guvernării (M); b) probabilitatea de a trage bani la puşculiţă (P); c) probabilitatea de a fi remaniat în primele luni (R).

1) Emil Boc – Prim Ministru

Despre competenţa lui Emil Boc nu mai e nimic de spus. S-a văzut în anul care a trecut. Docilitatea şi obedienţa sunt criteriile care l-au făcut pe acesta alegera corectă şi nu „cunoaşterea limbii FMI” sau cine ştie ce abilităţi manageriale. Dacă ar trebui spus ceva pozitiv despre el este că Boc nu poate fi bănuit nicicum de implicare în nefireşti învârtiri ale banilor. Şi asta pentru bunul motiv că nu face parte din fişa postului. Există, în cabinetul său, miniştri anume desemnaţi pentru această misiune.

M: 10%  P:10%  R: n/a

2) Marko Bella – Vicepremier

Postul ocupat de preşedintele UDMR în viitorul executiv este unul absolut decorativ aşa că este inutilă o discuţie prea complicată despre rolul sau competenţele sale.

M: 0  P: 10% R: 30%

3) Vasile Blaga- Ministerul Administraţiei şi Internelor

Despre Vasile Blaga nu este nimic de spus care să nu fi fost spus deja. Este, dintre miniştrii PDL, singurul care poate fi suspectat de o vagă competenţă. Şi, probabil, singurul cu care se poate purta un dialog în condiţii de minimă onestitate.

M: 60 % P: 40% R: 20%

4) Adriean Videanu – Ministerul Energiei

Cine putea fi mai potrivit pentru „ministerul băieţilor deştepţi” decât unul dintre ei? Cine altcineva decât păstrătorul puşculiţei partidului?

M: 10%  P: 90%  R: 30%

5) Radu Berceanu- Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii

De foarte mulţi ani o prezenţă constantă în guvernele PD/PDL. Toate mandatele sale, ca ministru al industriilor sau al transporturilor, au fost însoţite de scandaluri răsunătoare şi eşecuri. Cum campania electorală a fost una extrem de costisitoare şi mai sunt înca datorii de achitat către sponsori, era firesc ca Berceanu să se regăsească şi pe lista acestui cabinet.

M: 30% P: 90% R: 50%

6) Daniel Funeriu- Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

Funeriu ar trebui să treacă drept un neafiliat politic. Nu e. Deloc. Are toate datele politrucului, deşi nu este, formal, membru al PDL. Dar, spre deosebire de ceilalţi nominalizaţi, acesta este şi un profesionist. Şi un om cu vagi reziduuri de bun-simţ. Ministerul pe care îl va conduce este unul extrem de complicat, cu multe probleme, dar sunt tentat să cred că Funeriu are inteligenţa cu care să acopere o parte din aceste probleme.

M: 50% P: 0 R: 40%

7) Gabriel Oprea- Ministerul Apărării

Ce e de spus aici? A fost ministru de interne în guvernul PSD-PDL şi a plecat în condiţii penibile după un mandat extrem de scurt. Reprezintă unul din personajele cel mai urât mirositoare din politica noastră – lucru recunoscut şi de Traian Băsescu. Desemnarea sa ca ministru al apărării e o ruşine.

M: 0 P: 60% R: 30%

8)Mihai Şeitan – Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale

Ar putea să surprindă, dar Şeitan este un profesionist. Chiar este un profesionist. Va avea pe mână un minister cu mari probleme, dar are avantajul de a cunoaşte deja acest minister şi problemele de acolo. Ar putea fi o alegere potrivită.

M: 70% P:40% R: 40%

9)Elena Udrea- Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului

Aici chiar nu este nimic de spus. Existenţa acestui nume pe lista oricărui cabinet care conduce România este o ruşine. Iar adăugarea ministerului dezvoltării lângă cel al turismului înseamnă mărirea comsiderabilă a  puşculiţei, ministerul beneficiind de importante fonduri europene.

M: 0 P: 100% R: 0

10)Gabriel Sandu – Ministerul Comunicaţiilor

Gabriel Sandu nu este un nume prea des pomenit şi pe bună dreptate. De asemenea ministerul său este unul cu expunere minimă.

M: 30 % P:50% R: 20 %

11) Sebastian Vlădescu – Ministerul Finanţelor

Un alt dalmaţian. Totuşi, după Pogea şi Vosganian, apariţia lui Vlădescu e o evoluţie în bine.

M: 30 % P: 50 % R: 60 %

12)Cătălin Marian Predoiu- Ministerul Justiţiei

Un ministru pentru liniştea preşedintelui.

M: 20 % P: 30 % R: 10%

13) Mihail Dumitru-Ministrul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale

Nu cunosc mai nimic despre acest om aşa că mă abţin de la evaluări.

M: n/a P: n/a R: n/a

14) Teodor Baconschi – Ministerul de externe

Fostul ambasador la Paris. Despre felul în care s-au desfăşurat alegerile pentru preşedinţie la ambasada de la Paris s-a tot discutat. Legătura dintre nominalizare şi acele alegeri este evidentă. Baconschi trece drept diplomat de carieră, deşi pregătirea sa teologică îl recomandă cel mult pentru postul de ambasador la porţile raiului. Despre corespondenţa sa erotică şi jacuzzi-ul de la reşedinţa de la Paris s-a mai scris. Important este că are acea competenţă pe care o caută Traian Băsescu.

M: 25% P: 80% R: 40%

15) Kelemen Hunor- Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional

Unul din ministerele oferite UDMR. Fără mare expunere şi fără fonduri importante. Kelemen Hunor ar putea fi o alegere bună pentru acest minister ( mai ales după dezastrul Paleologu), mai ales dacă va înţelege să se ocupe de problemele ministerului şi nu să urmărească agenda UDMR – lucru puţin probabil.

M: 40% P: 10% R: 30%

16)Cseke Atilla – Ministerul Sănătăţii

Nu ştiu nimic despre el.

M: n/a P: n/a R: 30%

17) Laszlo Borbely – Ministerul Mediului

În fine, un minister al UDMR cu puşculiţă. Şi nominalizarea potrivită, din acest punct de vedere.

M: 30% P: 80% R: 30%

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

14 Comments

  1. Mordechai, de acord cu analiya, cu unele observatii:
    Udrea: P=120%
    Funeriu: M=30%, R=70%. Este prea mic pentru a se lupta cu vechii dinozauri din sistem. La niveluiministerului, s-a practicat din greu rotatia cadrelor, raminind cam aceiasi oameni, care vor promova inertia…. Se vor schimba doar subiectele la BAC la mate: sa se calculeze viteza unui pumn in funcie de numarul de pixeli din lumina albastra 😀
    Borbely: solutia dorita cu disperare de UDMR, pentru a acoperi afacerile murdare si dezastrul ecologic facut de Verestoy…. Plus sansa distrugerii vestigiilor romane prin ok-ul dat proiectului Rosia Montana. Peste ani= noi ungurii am fost primii aici. daca ar fi fost romanii ar fi existat vestigii arheologice, si nu-s. Deloc. Nici la Rosia Montana, ca le-am distrus prin exploatarea prin decopertare, nici la Cluj, ca le-am acoperit pentru totdeauna, deoarece istoria jigneste orgoliile politice….

  2. Bună analiză dar eu îmi păstrez câteva rezerve:
    1. Funeriu nu are absolut niciun fel de competenţă. În afară de o doză enormă de îngâmfare şi egocentrism în rest e doar un balon umflat. Ăsta va face praf toate domeniile din ministerul generos pe care îl preia. Nu are absolut niciun fel de experienţă managerială, nu are nimic a face cu magamentul educaţiei la nivel înalt, cât despre sport şi tineret…
    2. Baconschi – este agentul a cel puţin 2 servicii de spionaj străin. Îl doare-n cot de România. Şi nu este diplomat de carieră. Altă carieră are el!!!
    3. Predoiu – slugoiul perfect.
    4. Şeitan – va dispune fără să clipească concedieri şi măsuri indiferent de preţul social.
    5. Vlădescu – am foarte mari rezerve în ce priveşte profesionalismul lui!!!

  3. Moshe,

    Re : Baconschi – jacuzzi-ul l-a impartit la Canberra, cu ambasadoarea Vulpe, nu la Parici. Sa-i multumim in cor domnului Plesu pentru inca un om de valoare adus la externe in acelasi mod perfect legit si etic inatacabil in care au fost adusi sicofantii lui Ilici, si ai lui Emil evident, si ai lui Nastase, si inaintea lor a lui Celac, ca tot vorbim de sisteme ticalosite. Mereu m-am intrebat daca Plesu a auzit de Coriolan si mai cum era ala, Draganescu?

    Cat despre diplomatii de cariera, in Romania diplomat de cariera e oricine poate primi pasaport diplomatic. Cazuri cu duiumul, ultimele are fi Ungureanu si Paleologu. Adica sunt la fel de diplomati de cariera pe cat sunt ministrii de mai sus capabili de buna guvernare, dar a sunat telefonul si s-a aranjat.

  4. Slab? Nu prea as crede… Este cel mai puternic/imun/inviolabil guvern care a „domnit” vreodata peste romani. Am stiut ca aici se va ajunge din momentul in care s-a modificat legea privind referendumul si s-a validat repunerea in functie a suspendatului, fara conditia aia inutila de prezenta la vot de 50%+1. Cine a nascocit-o? Parca guvernul Tariceanu, din pacate… Repet, este cel mai puternic/imun/inviolabil guvern care a „domnit” vreodata peste romani! Ia ganditi-va putin… In ce fel de republica traim deja, cu blagoslovirea c.c.r.? Ce Constitutie?! Ce drepturile omului?! Hă hă hă! Ne-a ciuruit!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...