Nu

M-am întâlnit cu o cunoştinţă. Un tip cu care nu m-am văzut de mulţi ani. Pentru că nu am avut de ce. Nici acum nu aş fi avut de ce, dar ne-am găsit întâmplător. M-a salutat aşa că i-am răspuns. M-a întrebat ce mai fac. Îl doare în cur, de fapt, dar asta e convenţia. Dacă el o respectă, o respect şi eu. Şi îi spun că sunt bine, întrebându-l, la rându-mi, ce mai face. Şi mie mi se rupe de ce mai face el. Şi el face bine.

Apoi mă întreabă „pe unde mai eşti?”. Întrebarea asta doar pare vagă. Şi răspunsul ăsta chiar îl interesează. Sunt convins. Se vede din licărul ochilor. Am devenit, între timp, o relaţie valoroasă, un număr demn de salvat în memoria telefonului? Îl dezamăgesc. Nu merit un loc în telefon. Conversaţia e deja stânjenitor de lungă. Pentru că nu avem subiecte comune. Pentru că ne antipatizăm reciproc, dar mimăm că n-ar fi aşa. Apoi mă întreabă cu cine am votat. E stupefiat să afle că n-am votat:

– Cum, bă? Şi ai stat aşa? Păi, daca ieşea Geoană?

Îl lămuresc că, dacă aş fi votat, categoric, absolut, indiscutabil, nu aş fi votat cu Băsescu. Nu mă înţelege. Ce am cu Băse al lui? Îl privesc. Ce să-i raspund? Merită să-i răspund. Îl cunosc bine, îi ştiu sistemul de valori ( admiţând că are aşa ceva!) şi nu ştiu ce argument l-ar convinge. Risc un răspuns improvizat. Şi îi spun că m-a dezgustat felul în care şi-a împins plodul în Parlamentul European şi modul în care şi-a pricopsit cealaltă fiică.

Cunoştinţa mea hlizeşte. Tălâmb. Ca de-o glumă. Mi se adresează cu un familiarism care nu a existat niciodată între noi. Şi care nici nu va mai exista:

-Hai, bă, dă-te în pula mea. Tu dacă ajungeai în locul lui nu făceai la fel? \

Rânjeşte. E convins că m-a încuiat. Că mi-a dat-o peste nas. Că m-a citit. Îi răspund:

-Nu. Categoric nu!

S-a blocat. Fermitatea din vocea mea l-a zăpăcit complet. E năuc. Parcă acum mă vede pentru prima dată. Mă măsoară încercând să identifice specia curioasă din care fac parte.  Nu mă înţelege. Pleacă. Cum „nu”? Cum adică „nu’? Se îndepărtează. Acel „nu” e mai ameninţător decăt virusul AH1N1.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

9 Comments

  1. Pai nu-ti spusei eu mai demult, ca ne pisam contra vantului ?
    Nu avea dreptate Varanus cand zicea: „La nebuni cu noi, coane Moshe!”
    In ritmul asta de protevizare, otevizare, labeunuvizare, etnovizare, noi suntem specii pe cale de disparitie.
    Vorba unui prieten: „Arata-mi un om cinstit in tara asta, sa-i dau cu sticla in cap, sa dispara, fira-ar mama lui a dracului de unicat !”

  2. Ne-a lamurit si pe noi cu sistemul lui de valori la faza asta, culmea e ca sunt multi asa… Slava Domnului ca am dat jos comunistii (nu noi, cei care au murit atunci), sa multumim Cerului ca acum traim intr-o tara in care se promoveaza sistemul meritocratiei si nu nepotismele… Ahh, ce, scuze cred ca iar atipisem, visam.

  3. Dacă făceam, măcar nu mă băteam cu pumnu’-n piept că-s campionul anticorupţiei. Nu, categoric nu. Încercam altă vrăjeală: că-s mai deştept, mai talentat, mai vizionar, mai cu relaţii pe-afară… Asta, cu anticorupţia, o lăsam mai moale.
    În cazul în care eram, dac-aş fi fost, fireşte! :)))

  4. Eu am avut surprize mult mai neplacute.
    Am intalnit oameni pe care ii consideram inteligenti care mi-au spus ca au votat cu Basescu.
    Motivul invocat de ai a fost comunismul lui Geoana iar la Crin nici nu s-au gandit. … Pai, pe cine era sa votez? Asta este… se pare ca sunt foarte multi prosti in Romania. Poate este si vina noastra ca nu am reusit sa le explicam.
    Cu respect

  5. Nu mă deranjează în mod special că şi-o fac unii altora (nu sunt de acord, dar avem probleme dincolo de graniţe; totul se leagă) Nu mă deranjează că au bani. Mă doare că nu sunt bani făcuţi de ei, ci furaţi de la noi.

  6. La afirmatia ca nu l-ai fi votat, absolut si indiscutabil, pe Basescu, raspunsul tras la sapirograf al celor stupefiati de asemenea neconformism in opinii este: „Da’ ce, voiai sa vina iarasi comunistii?”. Pana si Pacepa spune acum, dupa TRU si Mircea Mihaies, ca Obama introduce socialismul in America. Traim din plin consecintele manipularii timp de 20 de ani a celor saraci cu duhul.

  7. Eu nu cunosc pe nimeni care sa fi votat cu Basescu. De aceea sunt foarte nelamurita unde or fi aia de l-au votat…Desi uneori seara vad ceva adunare la sediul PDL…dar pe aia nu-i cunosc…si-s doar cativa…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...