AcasăRabbi ziceTrageţi, tovarăşi!

Trageţi, tovarăşi!

Astăzi mi-am propus să nu mai scriu nici despre Honorică ăla micu, nici despre geologia gropilor din asfaltul patriei, nici măcar despre fenomenele paranormale care au făcut ca Traian Băsescu să aibă parte de două mandate la preşedinţia României ( în cazul ăsta majuscula nu se justifică în faţa cuvântului care desemnează instituţia) fără să fi câştigat pe bune vreunul.

Azi răspund întrebărilor voastre. Aşa că dacă aveţi întrebări… trageţi. Şi voi încerca să răspund, atât cât se poate.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

45 Comments

  1. Bun. Deci daca e liber la intrebari atunci eu am doua 🙂 (obraznicia e in floare):
    1. De unde vine numele blogului Moshe&Mordechai?
    2. Talentul la scriitura de unde l-ai mostenit? (cand va da liber din nou la intrebari asta va fi prima pentru Victor Ciutacu; probabil nu-mi va raspunde la fel ca si ultima data 🙂 )

    • Păi s-o luăm în ordine ( ce-mi place stereotipul ăsta!).
      1) Numele vine de la numele nostru. Moshe e colegul meu, iar eu Mordechai. Ăsta e un răspuns care nu răspunde la nimic, nu?
      Povestea, rezumată, ar fi cam asta: pe celălalt blog al meu aveam un cititor cu care, în timp, m-am împrietenit. Erudit, cu umor şi verb zglobiu, tipul m-a cucerit – într-un mod extrem de hetero! Era Moshe. Aşa semna mereu. Am decis sa facem un blog împreună. Cum el semna Moshe, deja, eu devenisem Mordechai, construind din două bucăţi numele unui mare rabin. ( pretenu’ gugăl e de ajutor).
      2-Despre talent n-am ce spune. Înainte de a-l explica ar trebui mai întâi să-l demonstrez, nu? Iar în privinţa asta străduinţa mi se se consumă pe celălalt blog.
      Să ştii că Victor răspunde la întrebări. Dacă are chef. Şi timp.

      • Multam’ de raspunsuri. Stiu ca Victor raspunde si chiar mi-a raspuns da’ nu cum am vrut eu! 🙂 (il rugam sa descrie ultimele 5 minute inainte de Vorbe Grele)! Iti dai seama, acum, care era de fapt problema mea.
        Daca vrei, da link la celalat blog ca nu-l stiu.

  2. N-are nici un farmec, daca nu iti pun intai o lampa in ochi, si dupa aia te intreb. 🙂
    Dupa scriere, pari un picutz mai tanar decat mine, si cu siguranta mai citit.

  3. @ ciupico
    Bre, nu-s bătrân, doar inadecvat:)))
    Cu fumatul am rezolvat-o: fumez mai scump, mulţumită bocului.
    Cartea… asta e o întrebare la care ar trebui să răspundă editorul. Un editor român. Şi cu asta am spus tot.
    Bilete n-am.
    Banca e acolo.
    Iar la primăvară o luăm fecioreşte pe pustii.

  4. Acu’ chiar nu-ti pare rau ca ai aderat la secta „vot canci”?

    Am scris acum mai multe luni ca prezenta redusa la vot face ca cele (cel putin) cateva sute de mii de voturi manarite sa conteze mai mult, decat ar fi contat la o prezenta mai mare. Cred ca mi-ai inteles matematica, dar ai raspuns ca-ti pastrezi optiunea.

    • Nu! Deloc!
      Am o dată în plus certitudinea că am procedat corect. Am măcar satisfacţia de a şti că ne-votul meu a contat. Votul meu nu ar fi contat. Rezultatul era oricum rezolvat din condei pe la secţia de la Paris, nu?

  5. 1. Care este legătura între sensibilitate şi agresivitate?
    2. Ce este eu-ul superior?
    3. Ai (putea) scrie o povestire sau o carte de eseuri cu titlul „Cu sinele în ascensor”?

  6. Pai in principiu cu gropile e caz inchis: Daca se apuca udrea sa faca alde terenuri de golf ce e treaba firmelor private care nu vin taman datorita soselelor zic sa fie invers si sa faca aia sosele…..si evident la dracu sa platim si taxa iar la fel de evident intrarea sa fie libera pe terenul de golf

      • Te-am descoperit citind blogul lui Victor Ciutacu. Am cautat referinte pe internet despre tine, dar n-am gasit nimic. E o simpla curiozitate feminina fara niciun fel de accente de cnsas… Ma gandesc ca ai putea fi ziarist si ca as putea citi editoriale scrise de tine. In tara asta atat mi-a ramas deocamdata – placerea de a citi unele bloguri care-mi fac ziua mai frumoasa si faptul ca suntem MULTI, dar nu toti PROSTI.

  7. Domnule draga, dorinta cititorului e ca ploaia pentru pamantul uscat. Avid de informatii, uita ca se poate dialoga si fara sa stii biografia interlocutorului. Deci da-mi voie sa spun cate ceva despre mine. Asa sporesc placerile iar mie imi hraneste speranta ca si curiozitatea mea va fi oarecum satisfacuta. Adica…ei, nu conteaza. Oricum te citesc.
    Deci cum am zis: sau zic acum: provin dintr-o familie buuuna.tata, procuror. Mama, judecator.
    Tata procura cele trebuincioase casei prin munca cinstita iar mama il judeca pentru simplu fapt ca nu stia sa-si doreasca un trai mai indestulat.Si atunci, a renuntat la postul de procuror si a devenit gornist. Sau sifonar. Intelegi mata ce vreau sa spun. Urmarile nu au intarziat sa apara. Asa cum si societatea noastra s-a grabit sa evolueze stricandu-i rosturile. In prezent e inchizitor ( ma rog, e vorba doar de o litera nelalocul ei ). Inchide portile in urma celor care intra sau ies. Si acum intrebarea: oare puterea trece si ea tot prin mat ?

    • Si la alcool… nu numai la tigari. Si se mai marita si Ebutza lu’ tata…
      Daca erau prevazute ceva achizitii de iahturi – d’alea care’s mai ieftine acum – ar fi fost si bugetul preshului mai mic.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...