AcasăRabbi ziceBuget de criză

Buget de criză

Anu’ trecut am intrat în criza ca în spaţiul Schengen. Nu mi-a cerut nimeni buletin la intrare, nu m-a întrebat cu ce treabă. Am intrat şi gata. Acu’ nu ştiu dacă eu am intrat în criză sau ea a intrat în mine. Cred că eu în ea. Sau ea în mine. Sau eu în ea. Mă rog. Oricum, mi-ar fi plăcut să mă anunţe cineva, că mă îmbrăcam şi eu frumos, puneam ciorapi curaţi.

Când ne-a zis Năstase că am intrat în NATO m-am bucurat. Nu prea îmi era mie clar cu cine avem cafteală şi ne trebuie gaşcă, dar m-am bucurat. Că au fost artificii. Pe urmă ne-a zis Băsescu, mai târziu, că am intrat în UE. M-am bucurat şi atunci. Iar au fost focuri de artificii. A trecut timpul şi ne-a anunţat băiatul ăla mic şi repezit, Boc, că am intrat în criză. N-au mai fos artificii. Decât la nunta lu’ Mandela cu Rexona. Da’ eu tot m-am bucurat. Să intrăm -am zis- de ce să nu intrăm?

Acum că suntem intraţi în criză au scumpit haleala, benzina, ţigările, tot. Şi cică vor şi impozite mai mari. Mie nu îmi mai place în criză.

Domnu’ Băsescu a zis că să facem referendum că ne costă prea mult parlamentarii. Şi domnu’ Boc a zis: da’ şefu’! Şi s-a făcut referendum. Că aşa, zicea Băsescu, o să facem economie de 3 milioane de euro pe ani. Bună treabă – am zis eu.  Da’ pe urmă am aflat chestia asta. Că le dă Bocu’ ăla mic la parlamentari câte 70.000 de coco de căciulă. M-am apucat eu să fac înmulţirile şi n-am mai priceput cum e cu economiile alea. Da’ pe mine nu mă duce capu’, că dacă mă ducea eram eu preşedinte, şi n-am mai înţeles nimic. Nu-mi mai place criza.

Dar m-am bucurat că avem un preşedinte bun. Şi e recunoscător. Că a mărit cu peste 40% bugetul la STS. Şi tot aşa pe la toţi securiştii. Că nu e un nerecunoscător, să uite cine l-a făcut preşedinte. La profesori le-a tăiat din buget. Şi urmează să mai dea afară din ei. Ca să dea profesori afară n-a mai făcut referendum. E bine.

Aş mai scrie câte ceva, dar mă duc să plătesc impozitul pe casă. După ce îmi iau rovinietă. Dacă reuşesc să ajung. Că e gheaţă pe şosea. Şi-s o groază de gropi. Da’ trebuie să mă duc. Vă pup.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

11 Comments

  1. Sa pastrezi bani si pentru RCA si apoi pentru Asigurarea Obligatorie a Casei. Sa pui deoparte si pentru electricitate… Si poate iti ramane ceva maruntis sa cumperi niste Euro -cred ca o sa creasca dupa ce se termina astia (putini, dar sunt) adusi ce romanii veniti pe acasa, de Sarbatori!

  2. Ia si niste artificii. Asa, sa fie acolo. Ca nu strica.
    Si, daca poti, plateste-mi si mie asigurarea de viata, ca mi-a venit acum, in posta. Da repede, ca am intrat in fibrilatie cand am vazut potul, baga-mi-as in ea de asigurare, ca am uitat de ea. 🙂

  3. Fiu-meu zice intr-una din zilele trecute catre mine:
    – Mami, cand mergem in Real?
    – Nu stiu dragule. De ce?
    – Pai vreau sa-mi cumpar o Bazuka (nu stiu daca am scris corect)!!!!!!! :-O
    – Da’ ce vrei draga cu bazuka?! (eu incercand sa aflu daca stie ce-i aia)
    – Vreau sa-i impusc pe vreo cativa ca ma enerveaza! 🙂
    Asa-mi vine mie cu astia!
    A, sa nu uit fiu-meu n-are decat 10 ani!

  4. Şi eu, tocmai am aflat o chestie: tichetele de vacanţă sunt prevăzute în bugetul ms pe 2010 (de altfel, buget de criză !!) cu sume considerabil crescute.
    O altă formă, subtilă, de plată a celor care îi susţin!

    • Nici nu are importanţă. Este un loc unde toţi angajaţii au de zile de concediu fără plată şi unii beneficiază de pe urma aceastei găselniţe a tichetelor de vacanţă.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...