Trăiesc într-o ţară locuită de 22 de milioane de voturi. Cifra nu e riguros exactă. Unele voturi nu suntă încă la vârsta tuşului de ştampilă, altele îşi caută tuşiera prin alte zări. Dar, una peste alta, în ţara asta locuiesc 22 de milioane de voturi. Prezente sau viitoare.
Dimineaţa, ies să îmi curăţ maşina de zăpăda şi mă salut cu votul de la etajul trei, care se chinuie să îşi încălzească motorul. Schimbăm două vorbe despre votul de la parter care a plecat în Spania. Apoi ne vedem fiecare de ale sale. Pe drum mă feresc de gropile din asfalt, înjurând voturile care au făcut treabă de mântuială, la reparaţia drumului. Claxonez un vot imbecil, care nu a auzit nici de semnalizare, nici de prioritatea de dreapta.
În parcare mă învârt ceva vreme până ce un văd un vot ieşind şi lăsând liber un loc aproape de intrare. Îl iau. Mă drăcuie un vot platinat cu sâni enormi, care râvnea la locul ăla. Asta e viaţa.
În magazin zeci de voturi împing abulic cărucioare pline cu tot felul de prostii colorate. Două voturi tinere se ţin de mână şi se holbează la un raft cu iaurt. Mai încolo un vot mai vârstnic, sătul de viaţă şi de tuş, îşi altoieşte votul junior care urlă ca un căpiat că vrea nu ştiu ce trăznaie. Ajung la casă. Votul de acolo mă întreabă dacă vreau şi sacoşă. Îmi arată plictisită cât mă costă pe ecranul minuscul. Îi dau banii, îmi dă restul. Apoi ia la mână cumpărăturile votului din spatele meu.
Voturi cu frizuri ridicoloe şi vestimentaţie pestriţă reazemă o maşină din care urlă o muzică -îi pot spune astfel?- odioasă. Lângă ei un vot ( o votă?) de sex „delicat” scutură din buric şi din ţigară în ritmul zbieretelor din boxe.
Parchez în faţa blocului. Un vot murdar caută în coşul de gunoi, atârnat strâmb de stâlp. Alt vot mă întreabă dacă vreau ţigări făra timbru. Nu vreau. Şi îmi dau seama că au trecut nişte săptămâni. Şi încet, încet, încetăm să mai fim voturi. Devenim contribuabili. La fel de apatici, la fel de cenuşii, copleşiţi până peste poate de scârbă. Sau dând din buric în ritm de manea. Şi privesc cu silă spre puradeii care ies de la şcoală. Nişte nenorociţi. Care nu sunt încă nici voturi, nici contribuabili.
[…] This post was mentioned on Twitter by Cristian China Birta, Stancu Radu. Stancu Radu said: RT @chinezu: chapeau @M_Mordechai http://bit.ly/4nJeJl […]
Puradei de azi, parlamentarii de maine 🙂
votul de la tomberon era honorius?
Am votat de atatea ori ca m-am cam saturat; in cele mai multe cazuri , n-a iesit optiunea mea. Oare eu sunt un ANTI – VOT???
or fi 22 de mil, dar doar 10 se duc sa execute!
Sad but trist.
Frumos. Cred ca ar merge si un film de scurtmetraj pe tema asta 😉 Poate SF, poate psihologic, de ce nu de arta. Nice 😉
Impresionant realismul.
Mă înclin cu respect în faţa impresionantului talent scriitoricesc dovedit şi de această dată.
Mordechai, ai talent apropiat de cel al lui Michael Moore. Cauta un producator de filme (SOV, Patriciu, Voiculescu etc.). Eu deja ma gandesc la distributia actorilor.
:))) Să mă caute ei pe mine.
Mama lor, celor ce cheltuiesc doar!
Am inteles si eu in sfarsit de ce vot canci. Pen’ca de fapt ne agitam degeaba…iese cine trebuie…Intru si eu in secta vot canci doar ca anul acesta daca voi fi somer voi fi si contribuabil canci…Esti intr-adevar un talent innascut, pacat ca nu poti folosi „perdele” in zone mai putin cuviincioase…