Voturi

Trăiesc într-o ţară locuită de 22 de milioane de voturi. Cifra nu e riguros exactă. Unele voturi nu suntă încă la vârsta tuşului de ştampilă, altele îşi caută tuşiera prin alte zări. Dar, una peste alta, în ţara asta locuiesc 22 de milioane de voturi. Prezente sau viitoare.

Dimineaţa, ies să îmi curăţ maşina de zăpăda şi mă salut cu votul de la etajul trei, care se chinuie să îşi încălzească motorul. Schimbăm două vorbe despre votul de la parter care a plecat în Spania. Apoi ne vedem fiecare de ale sale. Pe drum mă feresc de gropile din asfalt, înjurând voturile care au făcut treabă de mântuială, la reparaţia drumului. Claxonez un vot imbecil, care nu a auzit nici de semnalizare, nici de prioritatea de dreapta.

În parcare mă învârt ceva vreme până ce un văd un vot ieşind şi lăsând liber un loc aproape de intrare. Îl iau. Mă drăcuie un vot platinat cu sâni enormi, care râvnea la locul ăla. Asta e viaţa.

În magazin zeci de voturi împing abulic cărucioare pline cu tot felul de prostii colorate. Două voturi tinere se ţin de mână şi se holbează la un raft cu iaurt. Mai încolo un vot mai vârstnic, sătul de viaţă şi de tuş, îşi altoieşte votul junior care urlă ca un căpiat că vrea nu ştiu ce trăznaie. Ajung la casă. Votul de acolo mă întreabă dacă vreau şi sacoşă. Îmi arată plictisită cât mă costă pe ecranul minuscul. Îi dau banii, îmi dă restul. Apoi ia la mână cumpărăturile votului din spatele meu.

Voturi cu frizuri ridicoloe şi vestimentaţie pestriţă reazemă o maşină din care urlă o muzică -îi pot spune astfel?- odioasă. Lângă ei un vot ( o votă?) de sex „delicat” scutură din buric şi din ţigară în ritmul zbieretelor din boxe.

Parchez în faţa blocului. Un vot murdar caută în coşul de gunoi, atârnat strâmb de stâlp. Alt vot mă întreabă dacă vreau ţigări făra timbru. Nu vreau. Şi îmi dau seama că au trecut nişte săptămâni. Şi încet, încet, încetăm să mai fim voturi. Devenim contribuabili. La fel de apatici, la fel de cenuşii, copleşiţi până peste poate de scârbă. Sau dând din buric în ritm de manea. Şi privesc cu silă spre puradeii care ies de la şcoală. Nişte nenorociţi. Care nu sunt încă nici voturi, nici contribuabili.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

12 Comments

  1. Am inteles si eu in sfarsit de ce vot canci. Pen’ca de fapt ne agitam degeaba…iese cine trebuie…Intru si eu in secta vot canci doar ca anul acesta daca voi fi somer voi fi si contribuabil canci…Esti intr-adevar un talent innascut, pacat ca nu poti folosi „perdele” in zone mai putin cuviincioase…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....