Acasăcacatul in artaTraficanţii de manele

Traficanţii de manele

N-am apucat să vorbesc despre „noaptea de revelion” pentru că m-am luat cu altele. Şi e mai bine aşa. M-am mai răcorit. Pentru că dacă aş fi scris imediat despre programul televiziunilor din acea noapte nu mi-ar fi ieşit altceva decât o înşiruire de înjurături dintre cele mai obscene.

Nu ştiu dacă este corect ca, într-o discuţie despre acest subiect, să fixăm ca reper programele de altă dată ale TVR. Dar, cu siguranţă, ceea ce au avut de oferit televiziunile noastre în acest an a depăşit orice limită imaginabilă. Un spectacol grotesc, absolut înfiorător, de un prost gust desăvârşit. O ţigănie de la un cap la altul. Manele, manelişti şi ţigănie. Grozăvia a culminat cu freak show-ul de la Antena 1. Ceea ce trebuia să treacă drept umor era o zbierare de texte inepte, gândite de cretini pentru cretini. Schimbam posturile unul după altul şi nu mai înţelegeam nimic. Mi-am pus întrebarea dacă nu cumva e ceva în neregulă cu mine.

Cred că ceea ce s-a întâmplat în noaptea de anul nou este emblematic pentru societatea românească. Poate şi ziarele care se străduiesc să supravieţuiască adăugând cărţi cu care să ademenească cititorul ar trebui să scape în pungă, în locul cărţilor, câte un CD cu Salam. Creşterea de tiraj ar fi garantată, nu? De ce nu o fac? Am să vă răspund ceva mai jos.

Argumentul pe care l-am auzit repetat, la oameni de telviziune, a fost acela că: „asta cere piaţa”. Fals! Argumentul este absolut imbecil. Şi asemenea sunt cei care invocă un astfel de argument. De unde tipul ăsta de logică? Am devenit peste noapte, şi nu mi-am dat eu seama, un popor alcătuit exclusiv din caltaboşi scuturând din buric? ” Asta cere lumea” ! Şi? Lumea cere droguri. Piaţa cere cocaină. Şi, cu siguranţă, există indivizi dispuşi să satisfacă extrem de rapid această cerere a pieţii. Profitul/ratingul fiind o scuză perfectă, un argument exonerator, nu?

Şi mă întorc la ziarele de care vorbeam puţin mai sus. De ce pun oamenii ăia cărţi acolo şi nu CD-uri cu manele? Pentru că se adresează unui alt public: publicului care citeşte!  Chiar ziare. Iar acesta este un alt tip de public. Sigur, printre cei care cumpără pachetul  ziar+carte sunt şi mitocani care nu vor deschide niciodată cartea pe care au cumpărat-o. Printre ei există şi mocofani care vor propti iute cartea în vitrină, lângă sticla de whiskey şi pescarul de porţelan, cu cotorul la vedere, să dea frumos. Dar nu aceştia sunt publicul vizat.

La fel şi în cazul televiziunilor. „Asta cere piaţa”. Da. Asta cere piaţa de manele. Asta cere segmentul ( numeros, nu-i vorbă, dar doar un segment) cocălarilor cu breton geluit. Asta cere tomberonul din care se extrag telespectatorii OTV, Taraf şi B1. Dar există şi o altă piaţă. Şi un alt tip de consumator. Iar pentru managerii de televiziuni e o chestiune de opţiune. Au de ales cui se adresează. Iar ei, se pare, vor să ne arata zilnic că au ales. De ce devine atunci OTV mai blamabil decât acele posturi de televizune care se vor „respectabile”, dar care folosesc şi scuza că sunt, totuşi, televiziuni „comerciale” pentru a-şi justifica opţiunea pentru ţigănie, pentru grotesc?

Piaţa aceasta, a paramecilor din buric unduitori, este extrem de uşor de satisfăcut. Aici numerele se extrag rapid, exigenţele sunt minime. E mai comod, mai sigur, mai puţin riscant. Nu şi mai puţin costisitor. Atragerea celuilalt segment, al „cititorilor” este o întreprindere mai complicată.  Care presupune înţelegerea acelui segment- lucru de care îi cred incapabili pe diriguitorii de azi ai televiziunilor noastre. Care presupune trudă şi un nivel de exigenţă superior- ceea ce, admit, poate fi extrem de stresant.

Până la urmă e dreptul televizunilor de a-şi selecta propriul public, de a alege cui decid să se adreseze. Personal îmi e egal. Pot trăi perfect fără televiziune. Le cer doar să renunţe la argumentul „asta vrea poporul/piaţa/lumea”. Nu! Asta vreţi voi! Asta vă place vouă, de fapt! Atât vă duce capul pe voi. Vă simţiţi mult mai bine în „umorul” grohăit şi scuturarea din buci a maneliştilor. „TVR Cultural e un eşec” e o altă prostie servită cu pretenţia de argument. TVR Cultural pentru că e prost. Iar prostia ălor nu vă scuză pe voi, dragi conducători de televiziuni.

Nu asta cere piaţa. Asta vă doriţi voi. Aşa sunteţi voi. O adunătură de Dan Diaconescu mai ipocriţi. Şi vă închipuiţi că noi toţi nu putem fi decât ca voi. Iar dacă ne încăpăţânam să fim altfel, v-aţi dori să vă devenim asemenea.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

15 Comments

  1. Da, astea sunt scuze ieftine gen: „nu exista petrecere fara manele” sau „frate, eu nu ascult manele, ascult house, da` la bautura merge o manea”. Asta ca sa demonstrze ca sunt altceva decat ceea ce sunt si e straniu ca si lor le e rusine cu ce asculta dar nu pot sa recunoasca sau sa faca ceva in sensu` asta:)). Penibili.

  2. Taica, mie mi se pare ca, totusi, traim in secolul 21.
    Pai, aia din vechime, la chefuri, cand mancau ei si beau ca porcii, isi bagau un deget in gat si borau, dupa care continuau sa manance, si tot asa …
    Acum, in secolul 21, nu mai e trendy sa-ti bagi degetul in gat ca sa borasti, folosesti telecomanda.
    Halesti ce halesti, poc antena1, poc boratura…
    Si iarasi, de la capat.
    Numai sa nu dai in anorexie 🙂
    P.S. Traiasca cartea, cat o mai aparea si aia !
    Si Natgeo, Discovery, Xplorer, cat or mai fi si alea pe cablu !

      • De revelion, aia de la antena1 cu dan negru si manelistii au fost cei mai penibili, daca nu ma insel, ca am zapat prea mult ca sa mai retin ceva.
        Iar aia de la protv au dat tonul inca de la infiintzare. Si traiasca ala de muri, lazarov, daca nu ma insel, ca datorita lui avem emisiuni de o imbecilitate monumentala.
        La inceput mormaiam la vederea imbecilitatilor alea, da se pare ca m-am inselat. A prins si la poporul asta.
        Nu mai pot comenta subiectul ca devin anorexic 🙂

  3. Parol! Chestie pe care a preluat-o din mers staff-ul lui Băsescu şi i-a manelizat campania, atrăgînd la vot cirezi de, cum le zici? – parameci unduitori din buric! Ăstora li s-a adresat mai mereu providenţialu, fie direct, pe la OTV, Taraf TV şi alte alea, fie indirect, prin imnurile de slavă ale guţilor şi salamilor. Hai că-i merităm!
    Fără legătură cu subiectul, vezi şi asta http://teaca.wordpress.com/2010/01/10/californication/

  4. Desi nu sunt din sistem (teveuri sau manele’n’land) am sa-ti explic de ce s-a facut (se va face) abuz de manele si alte tiganii la teveuri: manelisti sunt cei mai ieftini guristi. Si ma refer la „star”-uri de genul minune, guta, sala s.a. Astia merg pe principiul luam putin, dar cantam mult. Inclusiv CD-urile lor sunt foarte, foarte ieftine. Ei se scot la nunti, unde taranu’ snob da banu’ la greu.

    PS
    Chestie demna de Guiness Book

    Intimplator, in jurul orei 22.00 (pe 31 decembrie), Carmen Serban era concomitent pe patru (4) posturi tv, OTV, TVR, A1 si National Tv, la doua dintre ele cintind aceiasi piesa. Bine ca nu a titrat nimeni „direct”.

  5. Din pacate astfel de programe nu sunt numai de Revelion. Numai cand ma gandesc la „state de romania”. Sa nu crezi ca am vizionat asa ceva! Il stiu de la reclame. Oare actorii nostri ce fac? Numai argintii conteaza? TV ar trebui sa faca educatie, sa deschida mintile nu sa le abureasca. Animal Planet este canalul meu preferat.

  6. Dacă iei în calcul, rezultatele validate, de la ultimele alegeri prezidenţiale, la ce te-ai fi aşteptat?! La concertul de Anul Nou al filarmonicii din Viena ori la spectacolul trupei de balet al Operei din Berlin?
    Nu am fost interesat de producţiile lor… sobor de popi au avut?
    Cei de la Discovery ne-arată fauna şi flora înconjurătoare…
    Astă-toamnă, mă pune dracu’ şi plec cu noaptea-n cap la târg, la Essen. Cel de vechituri, are loc joia şi, ca orice târg de genul ăsta, are şi bune şi rele… Eu nu-l frecventez din motiv de pierdere de timp…
    De data asta, am făcut o concesie amicului meu şi iată-mă plinbându-mă printre exponatele aranjate de cele mai multe ori, pe jos. La un moment dat, apropiindu-mă de zona centrală (cu cel mai bun vad), unde se vând de regulă produse de valoare mai mare (produse sigilate dar „demodate” -un fel de outlet-, electronice, vestimentare, etc.), am senzaţia de vetij şi, pentru câteva fracţiuni de secundă, trăiesc cu convingerea că am pierdut legătura cu realitatea: din zgomotul specific razbătea o manea!
    Mânaţi de curiozitate, ne-a îndreptat spre sursa grohăiturilor şi icnelilor ritmate. Cu stupoare am constatat că turc (ori poate, kurd) care avea la vânzare, audio-video şi sisteme de navigaţie auto, testa un sistem destul de evoluat, cu un DVD ce conţinea şi producţia în cauză…
    Am privit cu atenţie în jur: pot să jur cu mâna pe inimă că noi doi, eram singurii români din zonă iar profesori de la Universitatea Tehnică din Dortmund n-am văzut, ori dacă erau, se deghizaseră perferct în comercianţi şi vizitatori turci, arabi şi nord-africani… Cred că singurul motiv (şi ăsta, discutabil), pe care l-a avut negustorul cu pricina, să pună oroarea aia pe DVD, a fost ritmul producţiei… Dacă el, ori cei din jur, ar fi înţeles textul, cred că nu avea de ales (le experimenta pe ambele), între faliment şi detenţie pentru atentat la bun-simţ…
    Dacă au ajuns până aproape de frontiera cu Olanda şi pot fi difuzaţi în public, fără teama de a fi lapidaţi, ce pretenţii putem să avem de la televiziunile autohtone, ele însele, patronate de nişte manelişti (e-adevărat, ăştia par mai spălaţi, unii îşi spun „profesor”, dar tot aceleiaşi specii îi aparţin)?…

  7. Mordechai,

    Ceea ce spui tu despre rating e foarte adevarat si se aplica tot anul si la tot programul televiziunilor. Cuplul maneaua si revelionu’ e doar mai agresiv.

    Din pacate televizistii habar n-au de biznis si incearca sa fie buni la toate, pentru ca in mintea lor abulica de vedete cu sclipici asta e cheia succesului. Ei nu stiu ca cele mai prost vandute produse sunt cele care incearca sa satisfaca toate gusturile si nevoile.

    Probabil ca lucrurile vor ramane in continuare asa pana cand o televiziune va gasi o alta reteta de succes, pe care o vor copia imediat si celelalte. Doar sa fie o reteta buna, ca altfel iar ne umplem de bingotv.

  8. O explicație posibilă ar fi că nu există profesioniști la teveuri?
    O subexplicație ar fi că încă nu există un canal de teveu EXCLUSIV manelistic/cocălar.
    Acuma… dacă încă nu există canalu’ ăla… cum rămâne cu „asta se cere”?
    🙂

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...