AcasăRabbi ziceAdevărata dilemă

Adevărata dilemă

Mă declar biruit. Nu ne ajută nimeni. Deci, bre, cum se scrie corect? Pronunţăm „deampulea”, dar cum scriem corect? De-a-m-pulea? De-ampulea? De-a-mpulea? Chiar nu ne ajută nimeni?

Adică de ce, dacă-s birjar şi vreau să înjur în scris, nu vrea coana Academia să o fac măcar corect ortografic?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

51 Comments

  1. „D-am pulea” pare logic … doar intervine „-” ca-s 2 vocale apropiate (parca diftong ii zice).

    Vorbi-ti-as … de ce nu, cred ca si „De-am pulea!” ar merge, dar unde merge nu stiu! :))

  2. Măi, mie mi-e lene să scriu. Așa că am învățat să înjur verbal….
    La subiectul ăsta, trebuie să recunosc că până și Academia ar împulăi situația.
    De – ampulea, pentru că înainte de p și b se pune întotdeauna m

  3. Când a iernat în Gordium, în 333 îdC, Alexandru Machedon a rezolvat problema în doi timpi şi trei mişcări.
    Vorba vine, de fapt el a soluţionat-o dintr-una. Hârşt!
    Aşa ar trebui tranşat şi nodul ăsta pulian: ce atâta „de-a’n’pulea’n sus”, „de-a’n’pulea’n jos”?!
    Banalul „Futu-l” ce-are?!
    Cum pe cine?! Se mai îndoieşte careva?!
    Sau nu despre el e vorba?!
    Oricum, e clar: ori îl futem, ori îl futem, din dilema asta nu putem ieşi!

  4. În mod normal… aș fi privit cu dispreț superior/’telectual astfel de subiecte… dacă nu m-aș fi ciocnit personal de dileme similare.
    Într-adevăr, e o problemă serioasă, care promite să crească pe măsură ce se adâncește criza aia care nu ne atinge pe noi.
    Cum zicea cineva mai devreme… e momentu’ să apelăm la femei – la „diacritica”.

  5. Si totusi, rabbi are dreptate: n-ar trebui sa ne lamurim odata cum se scrie corect? Eu zic sa intrebam pe mai-marii nostri conducatori ca ei sunt specializati sa ia decizii de-an-pulea? Si totusi, eu zic ca pula-i una si nu merita sa-i mai punem in cap un „an” sau „am”! Bai frate, una peste alta, ma stricai de ras! Iote-asa, de-am-pulea!

  6. Bă nene, nasol moment. Dracu’ m-a pus sa ajung tocmai azi tocmai aici…. acu îs mâncat, că până nu aflu rezolvare la dilema asta… adio somn! De-am’pulea rău! Io-te, varianta asta ar putea fi corectă?

  7. pana rezolvati dilema,dispare obiectul muncii!.c-o fi asa ,c-o fi altfel,dispare elanul ,motivatia si ramane ca-n pom…ca oricum i-ai zice, vremea … trece…

    spedy/13/01/2010

  8. Interesant este că indiferent cîte cratime punem şi oricum ar fi aranjate toată lumea înţelege despre ce este vorba.
    Chiar şi fără cratime, mai ales fără cratime, se înţelege perfect.
    Păi atunci, ce rost mai are să ne batem cuie în talpă scriind cu cratime? Oricum nu le pronunţăm.

  9. …cum n-am prea multi neuroni de prajit la dilema in chestiune,iar Cacademia refuza sa raspunda, conform gramaticii,daca inainte de p si b se pune m, rezulta ca putem scrie „de-a-mboc’ulea”. Am zis si eu…,n-am dat cu parul ! In definitiv arata si se exprima la fel !

  10. @adrianenaru

    Asadar, cum a ramas? “De-a-n pulea?” Marturisesc ca nu am folosit niciodata, in scris, expresia.

    Am vorbit foarte serios.
    DOOM indexează „de-a-n boulea” şi „de-a-n picioarelea”, prin urmare putem scrie (chiar dacă încă nu-i în DOOM) „de-a-n pulea” – e format fix după acelaşi principiu ca şi „de-a-n boulea”.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...