Să vedem

Ce ar fi să propuneţi şi voi nişte subiecte? Despre ce să mai pălăvrăgim când ne-am plictisit de înjurat la Băsescu? Hai, să vedem. Azi scrieţi voi ce vreţi. Şi pentru că în ultima vreme am tot primit propuneri de blogroluire, asta e ocazia. Postaţi aici, linkuiţi, desfăşuraţi-vă. Şi asigur un loc la blogroll pentru ce mi-o place. No, hai!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

42 Comments

  1. Asta e ca aia „Acum intrebati voi ca eu va raspund”
    Blocajul a fost total.
    Ce dracu sa intrebi ?
    Sa te bagi in viata omului ? Poate nu vrea asta.
    Sa te rastesti la el pe un anumit subiect ? De ce l-ai citit ?
    Sa-i critici nodul de la cravata ? Da la tine te-ai uitat in oglinda ?
    Daca i-ai intrat in casa, nu te apuci sa-l descosi ca o maimutza curioasa, ca nu e frumos. Nu te apuci sa mormai ca nu-ti plac tablourile, mai bine nu te uiti pe peretzi.
    Daca e praf pe mobila, asta e. Poate n-a avut timp sa-l stearga.
    Daca nu-ti raspunde la sonerie, poate n-are chef sa te vada, sa-ti vorbeasca, sa te auda.
    Doar e casa lui.
    Cum sa vin eu cu bibeloul meu in casa ta ?
    Daca ma fac de rahat ?
    De unde stiu eu ca vin, scriu, si dupa aia, trosc, paraie blogul din cauza mea.
    Deocamdata, boii mei, cati au mai ramas, sunt cu mine.
    Asa ca nu pun botu’ la asta !

  2. Aaaa si o chestie, Cristoiu nu mai scrie la JN, dar oare pentru ca ii place la B1tv? Cred ca se simte in largul lui cand sta langa cel de spunea ca-l cheama Moroiu si turna la securitate. Mare lucru daca nu-l vedem langa Cartianu intr-o emisiune! 😉

  3. Taxe şi impozite ale statului minimalist:

    – taxă pe cer senin

    – impozit pe dormit la perete

    – taxa de ţânţar (se aplică în toate anotimpurile, în scop preventiv)

    – impozit pe umbra de la gard

    – taxă pe utilizarea literelor alfabetului, în cele două variante:

    1. scris
    2. vorbit
    – impozitul pe panta acoperişului

    – taxă geam semi-transparent la uşa de la baie (aplica cu băieţelul care face pipi se facturează separat, după caz)

    – impozitul pe senzaţia de deja-vu

    – taxă dop cauciucat cadă

    – impozit foarfecar. (a nu se confunda cu cel forfetar, cel de faţă referindu-se la altceva, vom reveni cu detalii)

    – taxă pe senzaţia „viaţă de câine”

    – taxă (de ce nu?) chiar pe câine

    – impozit utilizare cuvânt „barză”, „varză”, „viezure”, „mânz” – cu retro-aplicabilitate pe ultimii 2000 de ani

    – taxă, pur şi simplu!

    – impozit pe călătorii viitoare

    – taxă „pierdut buletin, declarat nul” chiar dacă nu e cazul

    – impozit pe denumirea de „român” în variantele „cetăţean român” şi „naţionalitate română”. (Nu se fac reduceri în caz de suprapunere a celor două calităţi)

    – taxa de ancoră – pentru a ne simţi, cu toţii, cât mai puternic ancoraţi în realitate

    – impozitul pe consolă. (În caz de nelămuriri, solicitaţi unui inginer să vă explice termenul)

    – taxa de cutie. (Se calculează în funcţie de numărul de cutii aflate în posesia contribuabilului, la momentul introducerii taxei)

    – taxa pe amprenta de acid acetilsalicilic

    – impozit pe calitatea de suporter al echipei naţionale

    – taxă existenţială. Se aplică celor cu frământări existenţiale

    – celor fără frământări existenţiale, li se aplică impozitul existenţial, până când îi apucă frământările. Da, existenţiale!

    – taxă înjurat marinar

    – impozit înjurat ca un marinar

    – taxă lipsă giuvaeruri

    – impozit frecat joi argintăria

    – taxă cremă de ghete

    – impozit pe tavan

    – taxă anti-sistem

    – impozit bujie

    – taxă cont Yahoo Messenger

    – impozit foarfecar majorat 25%. (v-am spus că revenim cu detalii)

    – taxă circuit stradal

    – impozit sportiv

    – taxă deductibilă nuanulăsta

    – impozit majorat cu „ceva cât de cât mai mult ca ultima oară”
    – taxă pe „va urma”
    – impozit pe „şi aşa mai departe”

  4. Bravo, bre…facusi blogul poporului :D. Sa mananca si gura noastra ceva, a astora mai mici.
    Nu prea pot sa scriu foarte mult acum, ca-s in sesiune si, chipurile, trebuie sa invat carte, ca sa n-ajung dracului vreun analfabet miliardar, sau, mai rau, presedinte… Insa, aveam eu o idee mai veche, poate ma luminezi ‘mneata: pe parcursul istoriei, rasa umana s-a măcelarit/urât/deportat/gazat, pe cele mai diverse si cretine motive (de la religie pana la culoarea pieii), dar nimeni, niciodata nu s-a gândit să discrimineze proștii. Și mă gândeam să începem un experiment în România : nu să-i omorâm, dar să le limităm accesul în funcții de conducere, pentru început. Pentru că, deși sunt conștient că țara e cum e din cauză că politicienii fură, cred că un factor important îl are și prostia lor. Ce-ar fi să nu mai fim conduși de cei mai proști dintre noi? Cum ar fi să nu mai avem politicieni care se duc la OTV și râd ca proasta-n fân când sunt întrebați dacă au sunat la radio? Zic și eu…

      • Păi, pasul 1 (și cel mai logic), ne facem și noi o firmă (de preferat off-shore). Angajăm specialiști, propunem o variantă de test pentru intrat în Parlament, și o variantă de testare pentru fiecare Ministru. De exemplu:
        -Eu mă ofer să fac întrebări pentru Comunicații&Tehnologie, precum și câteva întrebări de matematică elementară (ca să evităm situațiile de genul: deși dăm la Educație buget mai mare, trebuie să dăm 15000 de oameni afară, sau : ”Dacă bugetul Președinției este cu 40% mai mare anul acesta, înseamnă că:
        a) a scăzut
        b) a crescut

        – Pe prietenul Furt.DeCurent l-aș pune să facă întrebări pentru Justiție (e competent 😉 ) și de drept Constituțional pentru Președinte: ”Cum să respectăm broșura fundamentală a statului în 10 pași simpli”, sau ”Constituția pentru To(n)ți”

        – Pe tine te-aș lăsa să pui întrebările de administrare a averii statului, și pe parte economică (pari competent), precum și să organizezi un concurs gen Prețul Corect, în care să fie prezentate obiecte precum: scene alcătuite din 10 scânduri, onorariul trupei Simplu, minutul de publicitate pe Eurosport, și altele…

        Apoi, îi cerem președintelui să modifice pentru a miliarda oară constituția, și să introducă testele noastre ca probe eliminatorii, indiferent de rezultatele voturilor sau alte bășini d-astea.

        Iar după ce vom fi întreprins toate aceste demersuri legale și democratice, dăm și noi o șpagă ca să prindem contractu’ cu statul de drept, nu?…

  5. Mordechai draga, m-ai gasit intr-o faza destuuuuul de proasta azi, ca atare nu-mi vin idei despre ce am putea vorbi. Io nu ma mai satur sa-i injur si sa le dau de mancare astora (ca pe langa chior mai am unu la guvern de salta pe varfuri) ca de la mama lor de acasa, daca ma intelegi. Imi place mult sa fac asta si inca nu m-am saturat! Io blog n-am ca sa ma reped cu linku’ da’ vorbim despre ce vrei tu ca io-s in pana de idei. Cel putin promit ca ma stradui! 🙂 Azi, dar poate maine ma loveste inspiratia si pe mine.

  6. Vreau sa discutam de ce in Ungaria poti inchiria o vila cu 5 dormitoare, cu baie fiecare, un living, bucatarie, terasa, curte etc., numai cu 200 eu pentru 5 zile? In localitatea respectiva este un strand super, cu mai multe bazine, sunt multe magazine cu marfa mai ieftina ca in Romania. Cine se ocupa de turism in tara vecina?

  7. Moshe, ce spui de cum a evoluat rolul serviciilor secrete in Romania?
    Dupa mine, s-a intamplat cam asa:
    1. Pana in al doilea razbel mondial isi vedeau de treaba lor, adica faceau strict ce era scris in fisa lor de post / servicii / birouri sau ce or fi fost ele.
    2. Intre 1946 si 1989, e foarte clar: aparau socialismul mioritic.
    3. Dupa 1989 viata lor s-a complicat. O vreme au tacut malc, s-au refrisat, s-au reorganizat, s-au disipat in structurile noilor partide politice, ale mass media si apoi si-au cautat ceva de facut. Le-a luat mult si tot degeaba. Nu si-au gasit un rol util. Pana niste capete mai luminate le-au dat o directie: ce atata NATO, ce protectie informativa, ce informare a decidentilor despre evolutia economica, ce spionaj? Astea-s pentru fraierii de contribuabili. Rolul serviciilor secrete este de a acoperi greselile, prostia si reaua intentie a guvernantilor. Si in restul timpului ramas (putin de altfel) mai lanseaza cate o petarda ca sa nu se spuna ca stau de pomana.
    Si o tema secundara: pe statul de plata al carui serviciu secret s-a aflat (si poate inca se afla) Udresa in timpul facultatii si pentru ce servicii prestate?

  8. La categoriile „Ptiu” şi „Oy-oy” s-ar încadra şi ştirea conform căreia, la Ministerul Finanţelor s-a deschis clasa de mandolină „Dan Bittman”; Aceasta îşi va desfăşura activitatea după formatul consacrat în „Lanţul Slăbiciunilor” de maestrul ocarinei: Andreeeei Gheorghe! El îl va întâmpina pe concurentul Vlădescu, cu deja clasicul: „Eşti veriga cea mai slabă! Marş acasă, penibilule!”

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...