1 + 1

1.

Cristian Preda simte umflându-se în el vâna verticală. E dezgustat de nepotismul şi „oligarhizarea” care par să fi pus stăpânire pe partidul în care s-a înfipt domnia sa. Prilejul acestui proaspăt şi sonor dezgust este candidatura junelui Honorică Prigoană, într-un colegiu din Bucureşti, pentru un mandat de deputat.

Că junele manelist nu are ce căuta în Parlamentul României e destul de clar. Cum nu avea ce căuta nici Prigoană Sr. Cum nu aveau ce căuta mulţi alţii. Totuşi sila pe care mi-o provoacă tânărul manelist este perfect comparabilă cu cea pe care mi-o stârneşte domnul Preda.

În primul rând mă dezgustă indignările de genul ăsta, dizidenţa cu voie de la primărie. Apoi, de când a devenit pedelicul partidul marilor integri şi al chiloţilor curaţi? La momentul la care Cristi Preda era paraşutat din burdihanul Cotroceniului direct pe listele cu euro-parlamentari ale pedelicului, partidul respectiv mirosea a săpun şi muşeţel?

Candidatura „independentă ” a ebăi nu i-a provocat ulceraţii la ficat domnului Preda. Nici omniprezenţa Elenei Udrea. Prezenţa unora precum Berceanu ori Videanu în fruntea unor ministere nu par să irite nicicum organul moral al domnului Preda. Povestea casei din Mihăileanu sau asocierea stăpânului său cu personaje gen Bercea Mondialu nu îl stânjenesc deloc pe domnul Preda atunci când îşi ia leafa de la Bruxelles.

Domnul Cristian Preda este un om inteligent. Cu carte. Dar asta nu l-a împiedicat nicio clipă să fie un ipocrit. Şi un fripturist. De fapt pedelicul este alcătuit din două categorii de membri: mediocri şi fripturişti. Cei din urmă ajunşi acolo mai ales după venirea la putere a lui Traian Băsescu. În condiţiile astea cred că ceea ce îl deranjează cu adevărat pe domnul Preda, în acest caz, este amestecarea categoriilor. Honorică reuşind să cumuleze simultan atât calitatea de mediocru cât şi pe cea de fripturist.

+

1.

Avem semne importante că finanţele româneşti vor prinde roz în obraz, cum prinde cârnatul miros de usturoi. Sebastian Vlădescu şi-a „îmbogăţit” echipa de consilieri cu Andrei Gheorghe şi Dan Bittman, solist al fostei formaţii rock Holograf.

După ce spui asta ai nevoie de un minut. Pentru scărpinat în creştet. Că, zău, e greu de găsit legătura cu prefectura.

Bun. Deci Andrei Gheorghe se va ocupa de PR pentru Vlădescu. Ce fel poate gestiona imaginea ministerului unul care are el însuşi o imagine de tot rahatul?

Despre rolul lui Bittman acolo nu-s prea lămurit. Apropos, domnu’ Bittman, că v-aţi transformat din trupă serioasă de rock în ansamblu de şlăgărele nu deranjează, dar voiam să vă transmit că aveţi printre cele mai imbecile texte din muzica uşoară românească. Îhî, muzica uşoară! Că asta prestaţi de ceva vreme încoace. Succesuri!

Pâna la urmă care e faza? Ce rost are prosteala asta? Care a fost eficienţa acelor afişe din care Mihaela Rădulescu, goală, ne poftea să ne lăsăm de fumat?

Că Vlădescu e conştient că anul acesta îl aşteaptă oceane de flegme şi încearcă să-şi instaleze prelate, pricep. Ce nu pricep e dacă ăsta vrea să transforme Ministerul de Finanţe în Ministerul Propagandei şi el se crede vreun Goebbels. Ori confundă ministerul cu bodega unde se strânge cu amicii la bere şi şuetă.

Da’ până la urmă, pentru gaşca portocalie, e un progres evident. De la agenţi de imagine precum Guţă şi văru’ Săndel la Bitman e un progres incontestabil.

P.S.

Citesc tot ce mi-aţi trimis la „Să vedem” şi vă dau de veste. Umblăm la blogroll.