Aluniţa lui nea Stere

Să scriu despre propunerea lui Cristian Preda pentru „reformarea PDL” sau despre alegerile de la PSD? Sau despre aluniţa lu’ nea Stere?

Hai să o luăm pe puncte.

1) Cristian Preda, mare susţinător al votului uninominal, devenit europarlamentar pe listele PDL, vrea reformarea acestui partid. Că nu se mai poa’. Omul a intrat în pedelic acum câteva luni, pe când se împărţea drojdia pentru cozonacul de europarlamentar. Şi acum vrea reforma partidului bocsescian, că-i pute. Că e nevoie de reformă la PDL e neîndoilenic. Acel partid ar trebui primenit, desigur. Ar trebui să scape de jigodii, fripturişti, curve, hoţi şi cârnăţari. Şi cine dracu’ mai rămâne?

Întrebarea care se pune în mod natural este: ce gaura cu păr s-a întâmplat aşa nasol în partidul ăla de l-a luat de fiere pe Preda? Când a intrat în partidul ăla avea nasul înfundat? Sau era muuult prea ocupat cu îmbogăţirea bolului alimentar ca să se mai lase deranjata de miasma de pe acolo? Ori te pomeneşti că, în lunile trecute de la înscrierea sa în partid, s-a întâmplat ceva cu adevărat supărător, cu adevărat deranjant şi asta impune o reformă iute şi profundă. Păi ce s-a întâmplat în ultimile luni? A fost reales Băsescu şi Boc a mai prins un mandat de premier. Deci?

Bun, acum că s-a stabilit ca trebuie reformă a descoperit domnul Preda şi care e marea şmecherie cu reformarea: dă jos trandafirul şi bagă un măr. Marmeladaaaaaaaaaaaaaa!  Reformă încheiată, pentru finalizare trebuie să reporniţi sistemul.

2) Alegerile de la PSD. Aici e balamuc mare. Ăştia nu vor să-şi reformeze trandafirii din siglă, ci spanacul din conducere. Deh, opoziţie, altă dietă.

E un lucru pe care l-am mai spus: Geoană a devenit preşedinte al PSD şi era cât pe aci să devină şi preşedinte al României fără a avea vreun merit. O perfomanţă, să recunoaştem.  Pierderea alegerilor se datorează fraudei masive, dar mai ales prostiilor colosale comise de el pe durata campaniei electorale. Şi nu numai.

După cinci ani de mandat Geoană, bilanţul PSD arată astfel: au participat la şase consultări electorale şi le-au pierdut pe toate în modul cel mai ridicol. Altfel spus: eşec pe linie!  Vreme de mai bine de un an întreg PSD-ul a fost paralizat, subordonat unui singur ţel: dorinţa lui Geoană de a se vedea preşedinte. Şansele lui reale, lipsa de popularitate şi prostiile comise la tot pasul nu au contat. Omu’ se voia preşedinte. Rezultatul se cunoaşte. Firesc ar fi fost ca, după nenumăratele eşecuri, să-şi dea demisia. Nu a făcut-o. Mai mult: mai vrea o tură!

Care sunt deci numele pomenite în discuţia despre viitoarele alegeri de la PSD?

a) Mircea Geoană

Doar ce am vorbit despre el. Păstrarea lui la conducerea trandafiriilor mi se pare imposibilă. Dacă pesediştii vor reuşi, totuşi, să doboare orice record de prostie şi să îl realeagă pe tolomac, sunt terminaţi ca partid.

L-am auzit acum câteva seri pe A3. „Ai mei”. „partidul meu”, „la mine în partid”. Vorbea despre partid de parcă era moşia lu’ ta’su.

b) Cristian Diaconescu

Faţă de Cristi Diaconescu am sentimente împărţite. Îmi place să-l văd la televizor. Dar mai ştiu şi chestii care nu se văd la televizor. Aşa că îi păstrez o simpatie rezervată. Nu cred că poate fi o soluţie pentru PSD. Şi am să explic de ce. Să vedem: un tip elegant, cu un discurs civilizat, o prezenţă echilibrată, lipsit de puseuri de populism, fost ministru de externe cu o prestaţie mai mult decât onorabilă. Sună cunoscut?

Dacă vi se pare că sună oarecum cunoscut… încercaţi să căutaţi prin arhivă. Sau măcar în memorie. Şi vedeţi cum era perceput Mircea Geoană în 2004, înainte de a deveni preşedinte al PSD.  Şi cu asta am spus totul.

Nu cred că Diaconescu poate fi o soluţie, pentru actualul context. Are ambiţii, dar nu forţa de care e nevoie pentru a conduce un balamuc ca PSD.

c) Adrian Năstase. Năstase e un adevărat model de supravieţuire politică. Acum aproape 5 ani toţi îi cântau prohodul. Cariera sa era socotită isprăvită. Partidul pe care îl condusese dădea cu el de pământ. A urmat istoria tulbure şi încă nelămurită a dosarelor penale. Cu o răbdare şi multă inteligenţă a luat-o de la capăt. Ajungând azi să fie socotit candidatul cu cele mai mari şanse de a prelua conducerea PSD după congresul din februarie. Sprijinul lui Ion Iliescu este extrem de important în această privinţă.

Este însă Năstase omul cel mai potrivit pentru a scoate PSD din degringolada în care se află? Mi-aş dori să cred că anii din urmă l-au învăţat ceva. Că au adăugat ceva înţelepciune unei inteligenţe vii ( nu cred că e nevoie să explic distincţia dintre inteligenţă si înţelepciune). Că au mai împuţinat enorma vanitate. Nu sunt convins că e deloc aşa. Iar apariţiile din ultimele zile ale domniei sale îmi dau motive în plus de îndoială. Cred, totuşi, că dintre toate numele vehiculate, Năstase reprezintă soluţia cea mai bună. Nu soluţia optimă, dar cea mai bună din oferta actuală. Nu cred că trebuie să-şi convingă colegii că are calităţile necesare. Nu acolo e problema. Cred că, mai degrabă, trebuie să convingă că nu are nicio dorinţă de revanşă. Nicio poliţă de plătit. Şi nu ştiu cât de uşor îi va fi să facă asta.

d) Miron Mitrea. Nu ştiu dacă este cu adevărat omul lui Băsescu în PSD. Ar putea fi. Există argumente care susţin asta. Nu cred că îşi doreşte cu adevărat şefia PSD. Şi nu cred că are vreo şansă să o obţină. Iar Mitrea are inteligenţa necesară pentru a înţelege asta. Anunţata sa candidatură, cred, reprezintă mai degrabă o platformă de negociere cu viitoarea conducere a PSD. Ceea ce îmi e greu să înţeleg e ce ar dori domnul Mitrea să negocieze.

e) Liviu Dragnea. Preşedintele CJ Teleorman ar putea deveni într-o bună zi liderul PSD. Dacă acea zi va mai veni. Sau dacă PSD va mai exista atunci când el va fi pregătit. Acum nu este. Ascensiunea sa din ultimii ani este remarcabilă. Îmi plac echilibrul şi inteligenţa sa. Dar la acest moment nu este încă pregătit pentru a deveni preşedinte al PSD. Deşi cred că nu ar fi cea mai rea alegere.

f) Victor Ponta. El şi Bănicioiu ar trebui să reprezinte noua generaţie în PSD. Şi dacă aşa arată noua generaţie pesedistă atunci partidul ăsta se poate duce, mai bine, la toţi dracii! Uşurinţa cu care omul ăsta a trecut de la conducerea campaniei lui Geoană, după doar câteva săptămâni, în fruntea taberei anti- Geoană, îmi provoacă un dezgust enorm. Indiferent de argumentele pe care şi le fabrică. A făcut parte din echipa de campanie cu cel mai ridicol rezultat din ultimii 20 de ani. A condus acea echipă. Şi eşecul îi aparţine în bună măsură.

În concluzie… au alegeri.

3) Nea Stere are o aluniţă. Tocmai când am ajuns la subiectul care conta m-am plictisit.