AcasăRabbi ziceAluniţa lui nea Stere

Aluniţa lui nea Stere

Să scriu despre propunerea lui Cristian Preda pentru „reformarea PDL” sau despre alegerile de la PSD? Sau despre aluniţa lu’ nea Stere?

Hai să o luăm pe puncte.

1) Cristian Preda, mare susţinător al votului uninominal, devenit europarlamentar pe listele PDL, vrea reformarea acestui partid. Că nu se mai poa’. Omul a intrat în pedelic acum câteva luni, pe când se împărţea drojdia pentru cozonacul de europarlamentar. Şi acum vrea reforma partidului bocsescian, că-i pute. Că e nevoie de reformă la PDL e neîndoilenic. Acel partid ar trebui primenit, desigur. Ar trebui să scape de jigodii, fripturişti, curve, hoţi şi cârnăţari. Şi cine dracu’ mai rămâne?

Întrebarea care se pune în mod natural este: ce gaura cu păr s-a întâmplat aşa nasol în partidul ăla de l-a luat de fiere pe Preda? Când a intrat în partidul ăla avea nasul înfundat? Sau era muuult prea ocupat cu îmbogăţirea bolului alimentar ca să se mai lase deranjata de miasma de pe acolo? Ori te pomeneşti că, în lunile trecute de la înscrierea sa în partid, s-a întâmplat ceva cu adevărat supărător, cu adevărat deranjant şi asta impune o reformă iute şi profundă. Păi ce s-a întâmplat în ultimile luni? A fost reales Băsescu şi Boc a mai prins un mandat de premier. Deci?

Bun, acum că s-a stabilit ca trebuie reformă a descoperit domnul Preda şi care e marea şmecherie cu reformarea: dă jos trandafirul şi bagă un măr. Marmeladaaaaaaaaaaaaaa!  Reformă încheiată, pentru finalizare trebuie să reporniţi sistemul.

2) Alegerile de la PSD. Aici e balamuc mare. Ăştia nu vor să-şi reformeze trandafirii din siglă, ci spanacul din conducere. Deh, opoziţie, altă dietă.

E un lucru pe care l-am mai spus: Geoană a devenit preşedinte al PSD şi era cât pe aci să devină şi preşedinte al României fără a avea vreun merit. O perfomanţă, să recunoaştem.  Pierderea alegerilor se datorează fraudei masive, dar mai ales prostiilor colosale comise de el pe durata campaniei electorale. Şi nu numai.

După cinci ani de mandat Geoană, bilanţul PSD arată astfel: au participat la şase consultări electorale şi le-au pierdut pe toate în modul cel mai ridicol. Altfel spus: eşec pe linie!  Vreme de mai bine de un an întreg PSD-ul a fost paralizat, subordonat unui singur ţel: dorinţa lui Geoană de a se vedea preşedinte. Şansele lui reale, lipsa de popularitate şi prostiile comise la tot pasul nu au contat. Omu’ se voia preşedinte. Rezultatul se cunoaşte. Firesc ar fi fost ca, după nenumăratele eşecuri, să-şi dea demisia. Nu a făcut-o. Mai mult: mai vrea o tură!

Care sunt deci numele pomenite în discuţia despre viitoarele alegeri de la PSD?

a) Mircea Geoană

Doar ce am vorbit despre el. Păstrarea lui la conducerea trandafiriilor mi se pare imposibilă. Dacă pesediştii vor reuşi, totuşi, să doboare orice record de prostie şi să îl realeagă pe tolomac, sunt terminaţi ca partid.

L-am auzit acum câteva seri pe A3. „Ai mei”. „partidul meu”, „la mine în partid”. Vorbea despre partid de parcă era moşia lu’ ta’su.

b) Cristian Diaconescu

Faţă de Cristi Diaconescu am sentimente împărţite. Îmi place să-l văd la televizor. Dar mai ştiu şi chestii care nu se văd la televizor. Aşa că îi păstrez o simpatie rezervată. Nu cred că poate fi o soluţie pentru PSD. Şi am să explic de ce. Să vedem: un tip elegant, cu un discurs civilizat, o prezenţă echilibrată, lipsit de puseuri de populism, fost ministru de externe cu o prestaţie mai mult decât onorabilă. Sună cunoscut?

Dacă vi se pare că sună oarecum cunoscut… încercaţi să căutaţi prin arhivă. Sau măcar în memorie. Şi vedeţi cum era perceput Mircea Geoană în 2004, înainte de a deveni preşedinte al PSD.  Şi cu asta am spus totul.

Nu cred că Diaconescu poate fi o soluţie, pentru actualul context. Are ambiţii, dar nu forţa de care e nevoie pentru a conduce un balamuc ca PSD.

c) Adrian Năstase. Năstase e un adevărat model de supravieţuire politică. Acum aproape 5 ani toţi îi cântau prohodul. Cariera sa era socotită isprăvită. Partidul pe care îl condusese dădea cu el de pământ. A urmat istoria tulbure şi încă nelămurită a dosarelor penale. Cu o răbdare şi multă inteligenţă a luat-o de la capăt. Ajungând azi să fie socotit candidatul cu cele mai mari şanse de a prelua conducerea PSD după congresul din februarie. Sprijinul lui Ion Iliescu este extrem de important în această privinţă.

Este însă Năstase omul cel mai potrivit pentru a scoate PSD din degringolada în care se află? Mi-aş dori să cred că anii din urmă l-au învăţat ceva. Că au adăugat ceva înţelepciune unei inteligenţe vii ( nu cred că e nevoie să explic distincţia dintre inteligenţă si înţelepciune). Că au mai împuţinat enorma vanitate. Nu sunt convins că e deloc aşa. Iar apariţiile din ultimele zile ale domniei sale îmi dau motive în plus de îndoială. Cred, totuşi, că dintre toate numele vehiculate, Năstase reprezintă soluţia cea mai bună. Nu soluţia optimă, dar cea mai bună din oferta actuală. Nu cred că trebuie să-şi convingă colegii că are calităţile necesare. Nu acolo e problema. Cred că, mai degrabă, trebuie să convingă că nu are nicio dorinţă de revanşă. Nicio poliţă de plătit. Şi nu ştiu cât de uşor îi va fi să facă asta.

d) Miron Mitrea. Nu ştiu dacă este cu adevărat omul lui Băsescu în PSD. Ar putea fi. Există argumente care susţin asta. Nu cred că îşi doreşte cu adevărat şefia PSD. Şi nu cred că are vreo şansă să o obţină. Iar Mitrea are inteligenţa necesară pentru a înţelege asta. Anunţata sa candidatură, cred, reprezintă mai degrabă o platformă de negociere cu viitoarea conducere a PSD. Ceea ce îmi e greu să înţeleg e ce ar dori domnul Mitrea să negocieze.

e) Liviu Dragnea. Preşedintele CJ Teleorman ar putea deveni într-o bună zi liderul PSD. Dacă acea zi va mai veni. Sau dacă PSD va mai exista atunci când el va fi pregătit. Acum nu este. Ascensiunea sa din ultimii ani este remarcabilă. Îmi plac echilibrul şi inteligenţa sa. Dar la acest moment nu este încă pregătit pentru a deveni preşedinte al PSD. Deşi cred că nu ar fi cea mai rea alegere.

f) Victor Ponta. El şi Bănicioiu ar trebui să reprezinte noua generaţie în PSD. Şi dacă aşa arată noua generaţie pesedistă atunci partidul ăsta se poate duce, mai bine, la toţi dracii! Uşurinţa cu care omul ăsta a trecut de la conducerea campaniei lui Geoană, după doar câteva săptămâni, în fruntea taberei anti- Geoană, îmi provoacă un dezgust enorm. Indiferent de argumentele pe care şi le fabrică. A făcut parte din echipa de campanie cu cel mai ridicol rezultat din ultimii 20 de ani. A condus acea echipă. Şi eşecul îi aparţine în bună măsură.

În concluzie… au alegeri.

3) Nea Stere are o aluniţă. Tocmai când am ajuns la subiectul care conta m-am plictisit.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

17 Comments

  1. Chiar daca nu am niciun fel de motiv sa cred ca ma interseaza ce se intampla la PSD , simt ca finala va fi intre Nastase si Geoana. Iar dintre cei doi m-e perpendicular cine castiga.
    Diaconescu e santajabil stim noi cu ce si cine, Mitrea s-ar portocaliza rapid iar restul chiar numai conteaza.

  2. Ai dreptate ca Adrian Nastase e un model de supravietuire politica. Omul e inteligent, sofist, echilibrat, diplomat, inteleptit dupa cadere, are stofa de lider si mai si scrie bine. Asta chiar gindeste, scriind corect, uneori chiar elegant in limba romaneasca.
    Doua probleme. Intii de toate, dupa umilintele la care a fost supus (pe buna dreptate, de altfel), cred ca detine un potential enorm de frustrare si resentiment, chiar de ura. Daca se intimpla sa iasa din nou mare sef, pre multi o sa beleasca dinsul. Doi: astazi are dreptate cam in tot ce spune, acuzind proasta administrare a PSD-ului, si cacatul oranj basescian, numit de unii reforma institutionala. Doar ca el, Nastase, l-a inventat pe Basescu si toata mizeria adiacenta, prin caracterul oportunist si dictatorial pe care l-a impus pe piata pina in 2004. Deci are o imensa raspundere fata de tot ce traim si se intimpla in prezent. Dar vorba aia: el l-a facut pe pirat, el sa-l dea jos. daca mai poate… Sincer, mi-as dori asta…

  3. In ordine inversa:
    3. Alunita e numele ultimului meu catel.
    2. Intrucat nu sunt psd-ista si sigur nu voi participa la congresul crucial, faca-se voia lor !
    1. Eu am auzit ca exista o oscilatie intre mar si para! Cred ca analistii politici din pdl, super -strategii , sunt la varsta de mijloc si oscileaza intre formele de „tinerete” si cele actuale !??!!!

  4. La întrebarea referitoare la cine ar mai rămâne în PDL după o eventuală primenire şi înlăturarea categoriilor enumerate de tine, răspunsul ar fi ăsta: ciorditorii, bişniţarii, şmenarii, tot felul de precupeţe cu aer de doamne, bocii, pupincuriştii, combinatorii, şperţarii, agramaţii cu pretenţii de intelectuali, etc.
    În ceea ce priveşte alegerile din PSD, înclin să cred că cea mai bună alegere ar fi Bombo, – deşi nu mă topesc după el – în afara calităţilor enumerate de tine, eu mai cred că este eficient, are o minte organizată şi nu face concesii decât pentru a se impune. Iar cea mai importantă calitate – în cazul ăsta – consider că este ura pe care o poartă sincer – şi deloc dezinteresat – inamicului sticlelor pline.

  5. Nu stiu daca ma va interesa vreodata cine conduce PSD-ul atata timp cat nu va ajunge Presedintele Romaniei apoi. Cu 3 exceptii totusi: Liviu Dragnea….ca e un nenorocit corupt o stie tot Teleormanul si nu numai, stie si wikipedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Liviu_Dragnea dar el continua sa fie in libertate, Victor Ponta pentru ca e un arogant si desi pare inteligent nu cred ca e atata timp cat a putut sa afirme: „Mecanismele lor de fraudare au functionat mai bine.” si Vanghelie…nu stiu cum un om atat de prost are loc in politica…nu e normal ca partid sa accepti asa ceva…dar aduce voturi…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor,...

- A word from our sponsors -

De citit

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...

Locuri de poveste: Trăbulești

Într-o epocă în care interesul turiștilor pare să se îndrepte mai ales către destinații exotice, există un loc aparte de care, probabil, puțini au auzit: Trăbulești. Turiștii dornici de frumos, de peisaje încântătoare și de autentice incursiuni culturale, nu vor găsi aici nimic care i-ar putea interesa....

Post-istorie sau preistorie

Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice și instalarea temeinică și permanentă (părea pe  atunci!) a lumii unipolare, Fukuyama s-a grăbit să anunțe sfârșitul istoriei. Conform acestei ipoteze, navigam în apele veșnic calme ale post-istoriei. Umanitatea era ferită de acum de  sezoniere confruntări ideologice, căuutări ori rătăciri. Hegemonia americană...