AcasăOy-oy!O lume, totuşi, atât...

O lume, totuşi, atât de mică

La farmacie. E ceva coadă. Am de aşteptat. În spatele meu două doamne ceva mai în vârstă. Au intrat în vorbă. E frig, gripă, coadă destul de lungă aşa că socializează. Conversează. Se împrietenesc repede. Apoi fac şi cunoştinţă:

– Eu sunt doamna Miluţescu.

– Mă bucur, doamnă. Eu mă numesc doamna Popescu.

– Aaa, Popescu?

– Da.

– Vai, dar eu cunosc pe cineva cu numele ăsta. Sunteţi cumva rudă cu domnul Popescu de la…

N-am mai putut fi atent. A trebuit să ies din farmacie. Râdeam singur ca un căpiat. Şi nimeni nu pricepea de ce. Nici măcar doamna Popescu. Ce m-o fi apucat?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

32 Comments

  1. „Ce m-o fi apucat?” Pai te-a apucat rasul, fiindca erai in plin Caragiale. Dar d-na Piscupescu nu era si ea pe acolo? Dar micutul Goe nu se foia printre fustele mamitei? Dar Lache si Mache tot la o halba la Gambrinus stateau?

  2. Numele asta a devenit rar de-a dreptul. Ca si Ionescu de altfel. Eu, cel putin, cunosc sau am auzit de foarte putini oameni cu aceste nume. Unul e colegul meu. Un Ionescu cu figura de jidan. Pe bune. Dar un om simpatic.
    Intamplarea descrisa mai sus e colosala. Amuzamentul care razbate din tot ce scrii, domnule Mordechai, ma tine aproape de acest blog.

  3. Cand te intalnesti cu o persoana si este dintr-un sat si tu cunosti tot din satul ala o persoana cu acelasi nume, hai treaca mearga o intrebi daca nu e ruda cu respectiva persoana, e logica actiunea ta. dar cand faci lucrul asta in …Constanta inseamna ca esti dus cu pluta

  4. Cum spuneam, nu eşti normal! Şi culmea e că şi mie mi se întâmplă să fac chestii de-astea, numai că mă oftic fiindcă de regulă se cam întâmplă ceva de genul salvat de clopoţel – apare unul cunoscut care crede că râd la el. Ceea ce mă face să dau drumul la sonor pe bune. 😆

    P.S. Acum, chiar pe bune, „Familia Popescu” e o carte de referinţă, dar mă tem că prea puţini au citit-o. La fel cum extrem de puţini au auzit de poetul Cristi Popescu. A murit tânăr, nici nu cred că putea altfel. În cartea lui scria că nu e făcut pentru lumea asta. Şi culmea e că îl chema Popescu.

  5. Omul râde nu neapărat de ceea ce vede ci şi de ceea ce îşi aduce aminte…
    Cât priveşte lumea, eu aş spune „cât de mică e lumea” şi aş da şi exemple dar nu mă încumet aici, să nu vorbesc aiurea!

  6. Mai Popescule, Ionescule, Antonescule, Xulescule…simtul umorului e un colac de salvare!! Desi nu toti se stiu agata de el!!! Chiar si ocoada la farmacie are hazul ei!!

  7. este foarte tare aceasta povestire!

    1. tot intr-o farmacie, in Constanta, coada … un tinerel ajunge la minunatul ghiseu, se apleaca la 90 de grade si ii spune doamnei:
    – lecitina aveti?
    – da.
    – o cutie, un pachet .. blabla, cum o fi cerut el …
    Cauta tanti, ii spune pretul, el se scotoceste de bani, iar ea ii spune:
    – nu uitati! … luati cate o pastila/capsula pe zi!

    am iesit si noi la fel din farmacie …

    2. bancul cu …
    – Alo, familia Lupulescu?
    – Nu, familia lu’Popescu.

  8. Nu stiam unde au disparut cititorii mei. Cand colo, uite-i la tine, in prima linie 😀

    (on-topic: si pe mine ma intrebau multi, in ’96-2000: „Sunteti ruda cu…?” – aici aratau cu capul undeva in stanga-sus. „Da, dar destul de indepartata”)

  9. @ al2lea: Ooo, scuze coane, matale nu eşti un Niculescu oarecare, pentru mine eşti unul special!

    – Alo, familia Bucă la telefon?
    – Da, doamna Bucă sunt, cu cine doriţi?
    – Domnul Buca este acasa?
    – Da, vi-l dau la telefon!
    – Lasaaaţi, voiam doar să ştiu dacă-i tot curu-acasă!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....