Ştirea despre vizita ebanezului în Republica Moldova cred că vă este deja cunoscută. Cum orice zi bună începe cu o tărie ( mai ales pe frigul ăsta!) omu’ s-a trezit, a băut apa de gură şi s-a pus pe vorbit aiurea:
„Ma voi intalni cu partidele din Parlament, voi vizita si Kabulul, Universitatea ‘Bogdan Petriceicu Hasdeu’, universitate de stat, precum si sediul noului consulat de la Kabul„, a spus seful statului in expunerea programului sau din Republica Moldova.
Kabulul era Cahul. Tot aia. O nimica toată. Tot pe aici. Şi talibanii ăia oricum, tot de-ai noştri, ca şi şefu’ lor Osama Abinladenului. Partea mişto e că, acolo, în Moldova, ăia mai înţeleg româneşte. Că dacă le vorbea Băse puţină engleză chiar avea dreptate Voronin sa vorbească de terorism.
La faza următoare însă m-a scos din pepeni dobitocul. M-am obişnuit cu prostiile care îi ies pe gură. Dar de data asta prostia asta însemna şi o impietate. Iată despre ce e vorba:
„Grigore Vieru a fost un mare om de cultura si un mare roman”, a spus Basescu, lasand o lacrima sa-i scape in coltul ochiului. Intrebat ce inseamna Grigore Vieru pentru el, Basescu a raspuns scurt: „Republica Moldova”.
Republica Moldova! Dacă tot e plecat la Kabul. Ar fi trebuit ca printre imbecilii care îl consiliază să se găsească cineva care să îi spună doua vorbe despre cel la al cărui mormânt se afla. Pentru că Grigore Vieru înseamnă orice, dar nu „Republica Moldova”. Grigore Vieru a fost (şi) cetăţean al Republicii Moldova, dar mai înainte de orice a fost o conştiinţă românească. Un visător care îşi rostea credinţa în unitate. Nimic nu era mai străin de sufletul lui Vieru ca ideea de „Republică Moldova” şi „limbă moldovenească”. E de înţeles că rigorile unei diplomaţii corecte nu-i permit preşedintelui să dea glas unor anumite aspiraţii. Dar nimic nu-l împiedică să tacă. Şi mai ales să nu spună prostii. Grigore Vieru însemna România întreagă, Băsescule.
E de înţeles că Băsescu are de plătit voturile de la Chişinău, dar de aici până la promisiunea de a înfiinţa o „agenţie de acordare a cetăţeniei române care să prelucreze 100.000 – 150.000 de cereri pe an” e drum lung. Şi e o prostie fără seamăn. Deschidem fabrică de cetăţenii? Şi ce rost are fudulia, plătită din banii noştri, de a promite un ajutor nerambursabil de 100 de milioane de euro. Asta în condiţiile în care noi depindem de fiecare leuţ de la FMI pentru a plăti pensiile şi salariile.
Cred că în spatele prostiilor lui Băsescu se ascund bune intenţii. Am să surprind multă lume spunând asta. Dar chiar cred că Băsescu îşi doreşte sincer să relanseze relaţiile cu Moldova. Mai cred că visează să intre în istorie ca cel care a reuşit reunificarea. Oricât de mult îl detest, pot crede că îşi doreşte aşa. Abordarea este însă cea mai nefericită cu putinţă.
Mordechai, Știi de ce vrea Zeus reunificarea cu Moldova?
Ca să aibă acces mai ușor la vestitele vinuri acolo! 😀
Bre, el e profi pe tării.
Se face și coniac pe acolo =))
Pai tu crezi ca aia ebamica e proasta degeaba?
Da, da. Marele descalecator si intemeietor de tara noua Pârţomar Exedincur.
O fi vrând el unirea, dar mai trebuie să vrea şi ăia, dar mai ales să vrem şi noi. Vezi tu vreun elan unionist în Românica? Dacă da, trimite-mi o poză! Şi mai trebuie să vrea şi alţii, Bruxellesul şi Washingtonul, spre pildă. Cred că singurii care n-ar avea prea multe de obiectat ar fi ruşii. Aşa, ar mai face un pas spre vest. Ştii, au cea mai bună şcoală de şah geopolitic. La noi avem o şcoală de manea geopolitică!
Păi nu maneliştii dau cu banii crezând că aşa sunt „valoroşi”? În cazul ăsta 100 de milioane de coco.
Poate o sa-i placa atat de mult la Kabul, incat o sa renunte la functia de presedinte al Romaniei si o sa candideze pentru functia similara a Moldovei sau a Afganistanului. Ce mi-e una ce mi-e alta!
Ma-nprastii de ras daca-i si iese pasienta chiorului, si-l vezi peste ani, la cartea de istorie, langa Berey-Pista, Mishu-Caftangiu’, Voda cu Ocaua Mica si Hohentzoleru’ de Ferdinand, ca unificator de tara si neam!
O singură întrebare mă chinuie: se mai şi întoarce?
Dacă se întoarce, ne chinuie pe noi 😀
În ceea ce-l priveşte pe ipochimen: îmi aduce – din ce în ce mai mult şi mai des – aminte de Ceauşescu: ţinea un discurs despre pace, în particular referindu-se la conflictul – de atunci – dintre Irak şi Iran. După ce termină de bâlbâit discursul, se îndreaptă nervos, agitând foile de pe care îl citise, spre consilierul care îl redactase: – Ascultă tovarăşe, cum se spune corect: Irak sau Iran? Să fie vorba de acelaşi consilier?
Sunt sigur ca vrea sa intre in istorie. Nu mi se pare anormal sa vrei asta. Dar nu e clar daca va reusi „unirea”. Abordarea nationalist-patriotarda e naiva in relatiile intre state. Pentru ca realitatea este ca jumatate din Moldova este pro-rusa. Si acolo Basescu nu are nici solutii nici idei, pentru ca pentru el astia sunt „bolsevici” fara drept de apel.
Uniti in spirit dar nu si-n cujet 🙂
Nu consideri dumneata ca il creditezi pe individ cu aspiratii mult prea nobile?
(Pana la urma urmei – nu cred CU ADEVARAT ca ar fi imposibil sa fi „scapat” SI catre el oarece elanuri cu adevarat nobile, da’ imi creeaza o senzatie de disconfort psihic insasi ideea de a-i recunoaste ipochimenului si vr’un merit, in „marea” asta de motive de – macar potentiala – condamnare morala, de parca s-ar „manji” idealul daca-i sustinut si de el.)
Recunosc, aceasta ultima idee enuntata este IN MOD CERT subiectiva – da’ oare n-o fi avand undeva „la radacina” SI oarece motive mai obiective?
Mi-ar parea rau sa constat ca ar fi asa, fiindca in general eu consideram ca in principiu sunt destul de echilibrat, de obiectiv si (oarecum, macar in mare masura, chiar daca nu in totalitate) lipsit de prejudecati grave.
P.S. Off-topic: Desi sunt (cam prea) in varsta, sunt nepriceput in operare PC (unde sunt autodidact de nevoie, neavand cui sa cer indrumari, sfaturi si – eventual – ajutor).
Am ajuns pe acest blog „accidental”, prin jocul sortii (urmand link dupa link din alt link, incat n-as mai fi in stare sa refac traseul), am citit si mi-a placut. As mai reveni, dar nu stiu cum.
In beneficiul unora de-astia, ca mine, nu poti – te rog – sa oferi dumneata (desigur, daca nu este prea costisitor si daca ai dumneata indeajuns timp, energie si bunavointa) posibilitatea abonarii la blog prin newsletter SI la postare noua, nu numai la comentariu nou (prin mail – eventual prin FeedBurner – caci numai ACEASTA metoda stiu s-o folosesc)?
In caz de rezolvare favorabila a rugamintii mele, rog sa si fiu instiintat, fie prin comentariu la ACEST articol, fie direct prin mail la adresa aferenta acestui comentariu (insotind cu link activ, va rog, pt a putea eu sa revin aici ca sa ma abonez).
Indiferent de eventuala rezolvare pozitiva a solicitarii mele, va multumesc anticipat pt bunavointa. Spor si succes in continuare.
Mi se poate reproşa orice, dar nu că aş fi un admirator al ebanianului. Asta nu! Altfel de acord cu tine.
În privinţa abonamentului… cel mai simplu e să pui un semn de carte (în Firefox) sau să adaugi blogul la favoriţi ( în Internet explorer). Dacă nu… Google e prietenul tău, nu uita.
1. Fereasca Sfantul, nici nu presupusesem asa ceva, altfel n-as mai fi afirmat ca mi-a placut!
2. Impresia mea, asa „in fuga” cum mi-am facut-o, este ca impartasim cam aceleasi opinii, DE ACEEA si dorisem sa revin.
3. Voi incerca sa aflu CUM anume sa procedez (concret) pt a pune in aplicare sfaturile dumitale, odata ce varianta sugerata de mine pare a fi inaplicabila.
4. Da, dar un prieten cam „ciufut”, tre’ sa aflu intai „cum sa-l iau”, ca „sa se lase”… (INTELEG ca la ora actuala poate parea suprarealist un asemenea „nivel de nepricepere” 😀 ).
E simplu. Îi spui lui Google: Mordechai. Iar el te aduce imediat aici.
In mine a lovit strainul
De Pasti sau Denii.
Dar incoltitu-m-au bezmetici
Si moldovenii.
Ca nu suntem romani strainul
Pe-a lui o tine.
Si-ai mei mai tare-l cred pe dansul
Decat pe mine.
Basarabie cu jale,
Basarabie,
De pe deal si de pe vale,
Basarabie!
– Am avut onoarea sa-i sarut mainile si sa impartim cateva minute, l-am vazut, muritor de rand la coada la lapte, cu sticlele alea oribile intr-o plasa cu ochiuri mari, degetele patate de cerneala si un pix uitat dupa ureche. L-am vazut si umilit in public, scuipat, numit tradator… L-am vazut si plangand, uneori de durere, alteori de fericire… Am plans ca un copil cand am aflat ca nu mai este.
In ce-i priveste pe ,,aia,, e o poveste lunga si din pacate trista. Obisnuiti sa fie priviti ca ruda calica si uitati acolo unde au fost vanduti, inca mai vor. Unii au incercat sa lupte, nu cu arme, ci cuvinte. Matcovschi, Teodorovici, si sute de alti tineri ramasi anonimi. L-am intrebat recent pe unul dintre ei , fost membru al Frontului Popular, de ce a renuntat? ,,- Am rabdat bataia, umilinta si asi mai fi rabdat multe, dar mi-au aratat poza fetitei mele si programul ei scolar, si mi-au spus ce o sa i se intample daca nu ma duc acasa si nu-mi tin gura. Ne-au varat pumnul in gat, ne ridicau noaptea din case, ne terorizau familiile. Eram singuri. Am cedat. ,, Asta se intampla intre 1988-1994. Asa ca…unii din ,,aia,, au ramas acolo, sperand, visand, altii au cedat : capul plecat sabia nu-l taie. Mai sunt si cei care au lasat totul in urma si au venit in Tara, venetici. Dar au ramas pentru totdeauna ca niste copii pe care ii pui sa aleaga intre mama si tata. Cine nu si-a lasat buricul si mortii dincolo, nu are cum sa inteleaga.